Viata = un sir lung de pacate

[gpalama]

În prealabil postat de calatorul

De ce tot ce facem, gandim e considerat mai intotdeauna pacat. Avem libertate si in acelasi timp nu o avem. In toate cultele religioase suntem indemnati sa ne incadram intr-un tipar al omului ce se vrea a fi "perfect", curat sufleteste, fizic, atotstapan asupra gandurilor si faptelor noastre. De ce omul imperfect este indemnat sa devina perfect in special din punct de vedere moral? Nu e ciudat faptul ca Dumnezeu asteapta ca noi sa reusim sa ne depasim conditia de om imperfect, robit de pacate prin noi insine?
Cand murim suntem judecati pentru felul cum am trait viata noastra. Daca viata noastra e un dar, de ce suntem judecati pentru ea? Inseamna ca nu e a nostra. Nu cred ca voi reusi niciodata sa fiu pe placul lui Dumnezeu, nu pot, in fiecare zi pacatuim cu gandul, cu vorba, cu faptele, constient sau inconstient. Chiar daca suntem in general oameni intelegatori, iubitori de semeni, totul e in zadar cand totul se prabuseste in fata unui singur pacat. Oricum, raiul il pot dobandi doar cei cu inima complet curata. Cred ca multi vom ajunge in Iad, pentru ca nu exista o cale de mijloc.

Asta este o viziune mai sumbra asupra vietii, exagerata din dorinta monahilor si a celor care isi doresc o viata mai buna de a dori o viata duhovniceasca mai curata si mai inalta.

Sunt infierate gandurile rele, comportamentul desert, si alte multe rele.

Dar sa stii ca sunt multi oameni care vorbesc frumos, se comporta frumos, au ganduri curate si corecte si care sunt fericiti in lume.

Daca stii in viata sa-ti tii putin gura sa stii ca vei fi fericita. Bine zice Hristos: "pe gura ies relele ".


Nu mai exagera si intotdeauna povatuieste-te cu altcineva. Gandurile astea pe care le ai sunt de deznadejde si sunt de la diavol, sa te supere si sa te mahneasca pe calea asta.
Diavolul iti spune: "vezi in ce hal esti?", vezi cat de jos poti sa fii? vezi ca nu mai ai nici o sansa?
Cand realitatea este putin alta, ca tu de fapt incepi sa inveti cele duhovnicesti.


Hristos a zis frumos Sfantului Siluan Athonitul: "tine-ti mintea in Iad si nu deznadajdui".

Viata are multe mizerii si pacate; la orice faci zi Doamne iarta-ma, si Doamne nadajduiesc in mila ta, si in iertarea ta. Cum a zis pe cruce: "Pomeneste-ma si pe mine Doamne intru imparatia Ta".


Tu sa faci cele ce le poti in viata ta, sa ai constiinta impacata ca ai facut tot ce ai putut.
Iar restul gandurilor lasa-le ca nu le stii adevaratul lor sens.