Pedeapsa pentru pacate

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de antoniap

Azi nu mai mor batrani, mor mai mult tineri. Din 10 morti, doar unul singur moare de batranete!

,,Dupa o zi incarcata la biserica, doresc sa ma linistesc meditand si scriind aceste randuri. Am inmormantat azi o tanara de 33 de ani. Acum 2 saptamani alta de 35 de ani. Cea de azi nu era casatorita dar era singurul copil a unei bite mame vaduva de sot de cativa ani buni. Cea de acu doua saptamani era maritata si a lasat in urma doi copii mici de 5 si 7 ani si un sot.

Maine cine va mai urma?

Oare de ce trecem chiar si peste aceste mesaje, evitand sa le citim, fiindca par ca o amenintare asupra personalitatii noastre? Tot ce ne tulbura tabieturile si "micile" noastre pacate pe care le tratam cu toata ingaduinta, ne transforma in razboinici si suntem in stare sa rasturnam muntii, numai sa nu ni se spuna noua ce trebuie sa facem...
Cu ceva timp in urma spuneam despre fratele sotiei mele care era internat la Cluj, bolnav de cancer... A doua zi se sfarsea dupa nici trei luni da la aflarea vestii... 55 de ani. A lasat in urma sotia, doi copii studenti si o afacere careia doar el stia cum sa-i faca faţa. La inmormantare am descoperit lucruri nestiute decat de Dumnezeu si de foarte putine persoane, fiindca se pare ca a fost cu mult mai de folos celorlalti decat propriei familii. Pentru toate acele fapte si pentru multe pe care nici nu le stim, a fost inmormantat in curtea bisericii si nu in cimitir.
O saptamana dupa inmormantare mi-am petrecut-o in acea zona pentru a ajuta cumnata vaduva sa puna la punct o parte dintre lucrurile pe care el nu reusise sa le puna. In fiecare seara cand ne adunam, discutiile alunecau tot in directia afacerilor care pareau sa fie mereu o prioritate. Totusi, in preziua plecarii, am decis sa ating problema mantuirii, mai ales fiindca imi statea pe suflet faptul ca nu fusese spovedit de cand era copil... Si a fost ca si cum as fi pus kerosen peste un bat aprins de chibrit. Desi erau lucruri banale si stiute de orice crestin-ortodox, inversunarea era atat de puternica incat pareau sa intareasca odata in plus spusa: "Nu arunca margaritare porcilor, sa nu se intoarca si sa te sfasie!"...
"De ce vorbesti despre astfel de lucruri? Nu vreau sa-mi spui! NU VREAU sa stiu!!!" Asa striga fratele celui decedat, acum inca in putere si sanatos...
Si din pacate nu am observat asta numai la el, ci la multi in jur. Nu deranjeaza pe nimeni ca tii post sau ca mergi la biserica... Poate doar o ironie subtila, sau o judecare directa cum ca ar trebui sa ai inclinatii mai pragmatice, fiindca viata e dura si mai trebuie si traita!... Dezastru are loc in momentul in care ii amintesti ca e muritor si ca fiecare "frate" al nostru care pleaca, e un semn ca vom urma si noi intr-o zi!... "Nu vreau sa-mi spui! Nu vreau sa stiu!!!"
De ce ne ascundem? De cine? Pana cand? Avem macar idee ce pierdem? Omul poate fi asemanat cu un computer. Daca l-a preocupat cele din jurul lui, a putut asimila enorm, daca nu, doar strictul necesar. Dar un om care nu e conectat la Dumnezeu este ca un computer fara conectie la internet. Fie ca ai o memorie incarcata de informatii extrem de utile, fie una mai "modesta", fara "conectie" ramai singur si rupt de lume. Cum poti sa-i explici celui "rupt", ce inseamna sa fii "conectat"? Atat timp cat nu are in "memorie" acel gen de informatie, o va "detecta" ca pe un virus...
Nu stiu de ce refuza oamenii sa se descatuseze din robie, dar stiu ca nu sunt vrednic de nimic, daca in loc sa convinga cuvintele mele, mai rau au zguduit orgolii si s-au spus cuvinte grele, care, daca as fi tacut, nu s-ar fi spus niciodata?!...