Muzica ce ne incanta!

[adam000]

Cat am cautat eu melodia asta si nu am gasit-o.... !

Este melodia de debut a lui Paul Surugiu (pe atunci avea 16 ani si a castigat un festival de muzica de la Mamaia cu ea; acum e cunoscut cu numele de Fuego), pe care o canta, atunci, cu atata pasiune, din suflet, incat am tanjit dupa aceasta melodie sa o mai ascult inca o data doar pentru intensitatea cu care o canta, bucuria, forta inocenta.

iar acum brusc, apare pe net:
http://www.youtube.com/watch?v=HEMUqER0i1E

Ce m-a intristat ascultindu-o este ca nu am mai gasit pasiunea si bucuria, focul plin de forta pura, inocenta, cu care o canta atunci la 16 ani (varsta la care traiesti la maxim si crezi ca toate visele sint posibile).

Acum, in aceasta interpretare pe care am gasit-o pe net (probabil inregistrata la varsta adulta), o canta cu melancolie cumva, cu o anume tristete si pace (impacare?), ca omul care a gustat viata si stie ca nu orice zboara se mananca si ca nu toate visele se transforma in bucurie si implinire...

A fost aproape dureros sa constat, ca emotie acum acultindu-o, un anume principiu - generalizare, cum trecerea timpului ne poate frange aripile impietrindu-ne in neputiinte visele.

Intrebarea mea pt voi este daca credeti ca prin crediinta, prin prezenta Lui Dumnezeu, putem traii cu aceeasi intensitate si bucurie ca si cand eram copii, daca putem ramane la fel ca la 16 ani plini de viata si speranta in viitor, prin bucuria si intensitatea vietii ce ne-o aduce prezenta Lui Dumnezeu?