despre pacate si cainta

[Mosh-Neagu]

Despre "intoarcerea si celuilalt obraz", cred ca s-ar cuveni o remarca. Ba chiar este obligatorie. Daca ofensa sau "palma", ne priveste personal, in sensul de relatii si reactii omenesti, trebuie sa ne straduim pe cat ne sta in putere sa nu reactionam si sa intoarcem si celalalt obraz. In acelasi exemplu se incadreaza si: "Cine iti cere haina, da-i si camasa!" si celelalte. Altceva este atunci cand "palma" cade pe obrazul Dumnezeului nostru, sau a Bisericii noastre, sau ale celor sfinte, (icoane, sfinte moaste, etc). Atunci nu mai putem vorbi de celalalt obraz. Acceptand hula, numai fiindca suntem noi ingaduitori cu toata lumea, ne lepadam de ceea ce suntem sau macar dorim sa fim. Mantuitorul Hristos spunea: "Invatati de la mine ca sunt smerit si curat cu inima!", dar cand a intrat in templu, nu S-a jenat sa loveasca si sa strige: "Casa Tatalui Meu, casa de rugaciune se va numi, iar voi ati facut-o pestera de talhari!" La fel Sf Ioan Botezatorul, la fel Sf. Ilie... nimeni nu se sfia sa loveasca prin Cuvant, obrazul celor certati cu Dumnezeu. Fizic, Mantuitorul pare ca se contrazice, din moment ce spune sa intoarcem si celalalt obraz, in momentul in care sluga arhiereului, Il palmuieste. El nu-i ofera si celalalt obraz, ci il priveste in fata si il intreaba: "Daca n-am gresit, de ce Ma lovesti?" Dar nu vorbea de greseala lumeasca si nici nu putem spune ca a vorbit asa fiindca era pana la urma tot un om care putea gresi. Mantuitorul era Dumnezeu, fara de greseala. El nu se referea la greseala omeneasca, ci la Adevarul lui Dumnezeu, pe care nu-l putea nega sau retracta. De aceea trebuie sa ne straduim si sa nu lasam privirea in jos, sau sa incuviintam din complezenta, atunci cand in sufletul nostru cunoastem Adevarul lui Dumnezeu, dar de dragul pacii, spunem ca suntem de acord atunci cand se rosteste o hula. In cel mai fericit caz ar trebui sa spunem "Tu zici!", daca nu mai mult.