Despre somn si cosmaruri...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Cum ar arata Bisericile noastre de am avea cam peste tot un Cleopa , un Arsenie Boca , un Arsenie Papacioc , un Galeriu ,si multi altii asemenea lor ?
Cati ar veni pe drumul pocaintei si n-ar recurge la psihologi , caci iata dragul meu ca au venit timpurile cand multi pleaca si parasesc Biserica noastra si din cauza "duhovnicilor" facuti la apelul de seara , care spovedesc pe banda rulanta si impartasesc cam tot in acelasi mod , care nu stiu sa scoata o vorba , sa dea un sfat , deci nu stiu sa carmuiasca , si duc spre naufragiu . Vai de cei ce vor sminti si vor dezbina Biserica noastra !
Vai de cei care se folosesc de Taina Preotiei doar pentru a practica o meserie , unde castigul e pe masura si mult mai mult de atat !
Da , de calitatile unui duhovnic tine pocainta fiecaruia dintre noi , caci fara carmaci iscusit si numai dupa mintea noastra , pocainta e ceva doar declarativ , o moda , un moft !

Nu cred ca putem pune problema sub aceasta forma. Pentru fiecare timp, Dumnezeu oranduieste destul de putini preoti de mare har. Nu pentru ca nu ne-ar fi de folos, ci fiindca si-asa e prea mult fata de ce meritam. Cine simte nevoia de mai mult si se roaga cu credinta, va avea si preot bun si duhovnic pe masura. Am observat ca acum, multi "migreaza" pe la alte biserici, unde au prins drag de anumiti preoti si unde simt ca sunt mai aproape de Dumnezeu. E si asta o lege a concurentei, ca si la profesori: nu te preocupi, elevii tai nu vor da rezultate! Cu preotia e mai greu fiindca si ispitele sunt mai mari... Sa le oranduiasca Dumnezeu luminarea mintilor la timp, fiindca altfel, sa nu fim in locul lor cand vor trebui sa plateasca pentru "neghina" semanata in "pamantul cel bun"...
Dar... unde nu e destula credinta, nici folos nu este, chiar daca ne-am impiedica de preoti-duhovnici ca Arsenie Papacioc sau ceilalti, la tot pasul. Multi dau buzna pe la manastiri, cautand "cuvinte de folos", dar pleaca de acolo tot nefolositi, fiindca sufletele lor sunt inca imbcsite de patimi. Poate mai tarziu, peste ani, daca se straduiesc mult si-si inteleg motivul pentru care "macina in gol": "Credinta, nadejdea, dragostea, rabdarea, milostenia, smerenia, iertarea... iertarea... iertarea!..." Pentru ca degeaba ne pretindem crestini, iubitori de aproape, daca ne calcam in picioare la Sfinte moaste, sau la luat Sf Aghiazma mare, sau la o icoana facatoare de minuni... Si nici nu pot sa spun neaparat ca omul e vinovat de rautatea si indaradnicia lui, cat vrajmasul care-i tulbura mintile. Probabil ca tot il are cu ceva la mana... daca reuseste sa-l insele si mai ales sa persiste in inselare peste ani si ani!...
Cineva poate sa se faca preot din alte motive decat cele duhovnicesti, dar exista doua variante prin care nu-si poate realiza acest scop: odata preotit, va primi harul si nu se poate sa nu-i trimita Dumnezeu... "telegrame". Iar in al doilea rand... logica in sine a lucrurilor: daca inainte gandeam egoist, lecturand constiincios sub ocrotirea unor buni slujitori ai lui Dumnezeu, intelegem singuri, caror riscuri ne supunem in momentul in care, desi realizam greseala pe care eram pe cale s-o facem, ne incapatanam sa ramanem in ea! Asta e greu de crezut... Mai degraba celelalte patimi (mandria, desfraul, invidia), pot pune in pericol un preot, nu gandul la procopsire personala!

În prealabil postat de ovidiu b.

Ce ai făcut tu în acest sens, de a avea preoţi de elită?
Tot poporul este răspunzător de slujitorii pe care îi are. Avem povăţuitorii pe care îi merităm.

E foarte trist ca uneori avem astfel de reactii, noi intre noi. Acest mod de a dialoga, ce seamana mai mult a disputa si reglare de conturi, nu e folositor din nici un punct de vedere. Ne-am obisnuit sa vedem mai intai omul, care a apucat deja sa ne faca o impresie, si deja ne-am pregatit tonul... Dar "sus" trebuie sa avem doar inimile, nu si fruntea... Cand cineva ne interpeleaza pe un ton artagos si autoritar (de unde autoritar, fiindca nimic nu ne da acest drept, chiar daca l-am avea scris cu majuscule!!!)... Eu nu stiu nici ce a facut X sau Y, sau Z, in aceasta privinta... Stiu ca intotdeauna exista un ACUM, AICI, care conteaza enorm pentru acel MAINIE, de care are nevoie si X si Y si Z. Daca eu vreau ca acesti frati necunoscuti si cu mult mai putin rataciti decat mine, sa se mantuiasca, poate s-o indura Dumnezeu si m-o mantui si pe mine, luandu-ma in aceiasi gramada! Iar ca sa-i ajut sa se mantuiasca, trebuie sa dau dovada de multa blandete, ca omu' nu e un val de sarma ghimpata, ci e tare gingas si sensibil, ca uneori si cu o floare de-l atingi, te priveste cu indignare!... Sa fim deci, mereu, cum ne-am dori sa fie ceilalti cu noi: corecti si delicati la vorbe!...