Despre somn si cosmaruri...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de adam000

Nu cred ca psihologia si-a luat ca obiect de studiu sufletul omului, ci psihicul omului. Asa cum un anumit organ sau muschi indeplinind o functie bine stabilita (creat de Dumnezeu), va functiona si va reactiona in anumite moduri bine stabilite de insasi constructia lui (sau din contra, fata de anumiti stimuli /factori perturbatori va mal-functiona in anumite moduri reproductibile, cognoscibile), asa si cu psihicul omului (o forma fiziologica de functionare a creierului apartinand lumii create), ceea ce insa este foarte diferit de suflet (cred).
De asemenea cred ca in fata unui om cu adevarat credincios, nici cel mai ratacit psiholog nu ar avea cum sa il clatine din crediinta. Caci cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?
Un adevarat crestin ar filtra cu discernamant orice informatie prin prisma crediintei lui si ar pune inaintea lui Dumnezeu orice gand ca sa fie in acord cu Dumnezeu, discutand mereu orice nedumerire / sminteala cu duhovnicul sau.
Pe cel slab in crediinta orice ispita il poate dobori, nu e nevoie de nu stiu ce psiholog pt asta.

In rest, cred ca psihologia ar putea fi f utila pt cei ce doresc sa se cunoasca mai rapid pe ei insisi, caci patimile ii orbesc adeseori pe oameni de a se vedea asa cum sint cu adevarat, iar cei din jur, delicati, au tendinta de obicei sa taca, ca sa nu raneasca.



Eu as zice ca reciproca este adevarata - un preot cu adevarat induhovnicit este, ca o consecinta, un f bun psiholog, pt ca primeste cunoasterea raspunsului bun si de folos (pt fiul/fica sa duhovniceasca), chiar de la Dumnezeu care a creat omul si ii cunoaste toate tainele, toata psihologia.
Insa daca te iei dupa afirmatia ca dupa roadele lor ii veti cunoaste, ajungi la concluzia ca roadele lui Dumnezeu sint bune, iar cei ce o dau in bara sigur nu rodesc roadele lui Dumnezeu.



Despre sufletul psihologului si tentatiile aceluia, este dator cred, sa se ocupe chiar el insusi, nu sa il judecam noi. Ispite ale mandriei (si nu numai) exista in muulte meserii onorabile... si nu cred ca este corect sa judeci eficienta unui anume om dintr-un anume domeniu, numai in raport cu ispitele acelui domeniu.
Noi doar sa constientizam cat de mari sint tentatiile lor (ca de altfel si ale altor meserii...), iar noi doar sa ne straduim sa avem discernamant pe mana cui ne lasam.



Dovada ca acel psiholog sigur nu considera ca psihologia se ocupa de sufletul omului, motiv pt care l-a trimis la duhovnic (care sa se ocupe de sufletul aceluia).

Care este etimologia cuvintului suflet ?
Ne puteti ajuta ?
Dar definitia cuvintului "psihic" ?
De psihic se ocupa cumva in trecutul indepartat psihiatria ? sau ... le incurc ?
Psihiatria este totuna cu psihologia ?
Asadar nu este bine sau nu trebuie sau nu avem voie sa il judecam pe psiholog(indiferent de motive si puncte de vedere) dar pe colegul de forum care nu este psiholog, da ! Iata ceva frumos ! Incepe sa iasa mierea la iveala !
Si o ultima intrebare : sunteti psiholog, sau ati vrut sa va faceti si ceva nu a mers, sau va atrage asa mult psihologia ?

Eu nu am postat ca sa fiu citit trunchiat . cine o face, este deliciul lui ! Iar trimiterea de la un priceput (psiholog) la un specialist(duhovnicul) inteleg ca nu a-ti inteles-o ! Dar de loc !
Ori poate credeti ca exista duhovnici care sa ajute "subiectul" sa-si dobindeasca "stima de sine" ori in loc de metanii seara la culcare sa faca 250 de exercitii, in fata oglinzii, de autosugestie, ca este Napoleon ! Ori sa invete sa schimbe refularea cea generatoare de nevroze in defularea cea obraznica .
Ori poate chiar credeti sincer ca sexualitatea atitea innoada si desnoada incit numai daca te culci cu cumatrul de cuscru vitreg ai sa scapi de nevroza depresiv anxioasa si ai sa il poti privi in ochi, chiar si atunci cind te priveste mai jos de fundul posetei de pe umar.
Nu va dati seama ce prostii incercati sa sustineti . Iar daca chiar va pasioneaza psihologia nu va dati seama ca deja nu mai sunteti cu Hristos de multa vreme ?
Avem surori pe aici (Heaven) si frati (Cezar agresivul, cverulent) care si-au pus tot sufletul intr-o himera dar dupa atita cheltuiala ce sa mai faca ? Sa mearga si mai departe si sa cheltuiasca si mai mult !

Putem discuta mult dar mi-este teama ca ar fi fara folos . V-am simtit dupa postarea pe care am preluat-o si eu .
Ma mir insa de ce nu v-au atras enorm de mult marii duhovnici ai crestinismului incit v-a ramas suficient timp sa mai si hoinariti prin strainatate (strainatatea de duh).
Era suficient ca macar un singur sfint parinte sau mare duhovnic sa va atraga suficient de mult ca sa mai aveti vreun pic de ragaz pina la moarte si pt. aiureli !

Dar de ... fiecare cu ale lui . Motiv pt care va cer iertare pt ca nu ne asemanam !