Citat:
În prealabil postat de Carine
Eu sunt prinsa in sandwich intre ei. Asa a fost intotdeauna. Si mi s-a bagat in cap ca eu sunt responsabila pentru toti si pentru toate. Si vazand cum mama si bunica ma preseaza sa vorbesc cu fratele meu ca sa-l conving de ceea ce vor ele, eu nu stiu ce sa mai fac. Mama imi spune "vorbesti, da?" si daca nu zic nimic, adica incerc sa ma eschivez se supara pe mine si incepe sa se certe si cu mine. Adica ceva de genu, daca nu esti cu mine esti impotriva mea.
[...]
Dar de fapt acum stiu ce sa fac, nu ma mai bag. Nu o sa ma mai simt egoista ca nu ma bag. Am inteles ca ei isi creaza singuri suferinta, si ca nu trebuie sa intru la mijloc, nu sunt datoare sa fiu arbitru sau sa fiu unealta unuia sau a celuilalt. Si poate ca cel mai important lucru este ca nici nu am puterea sa fac ceva pentru ei in privinta neintelegerilor pe care le au; mult timp am crezut ca oamenii sunt logici si asculta de argumente logice, dar asta este atat de fals, nici eu nu ascult de argumente obiective, suntem oameni si suntem subiectivi. Incercam sa-i explic mamei si fratelui anumite lucruri, dar ce drept am eu sa le spun ce sa faca? Ei nu au dreptul sa ma controleze pe mine si eu nu am dreptul sa-i controlez pe ei. Sa-si vada fiecare de viata si de mantuirea lui.
Asta este concluzia la care am ajuns. Si ma simt eliberata.
|
Nu te mai bagi, tu te mai lasi atrasa de mama/bunica/matusa in discutiile lor, nu justifici mai mult de o data atitudinea ta vis a vis de un subiect. Apoi taci. E foarte hazliu sa vezi cum cineva incearca sa te angreneze intr-o disputa iar tu pur si simplu sa nu "cuplezi" deloc. Intai uimire, apoi spume, apoi liniste.