Sunt singura!

În prealabil postat de Andreea25

Si e important ca voi sa va cunoasteti un pic, macar cateva luni, pentru ca una este sa vorbesti cu el pe mail sau la telefon si alta e sa traiesti alaturi de el lucruri in aparenta "banale" cum ar fi gatitul, plimbatul, sapatul in gradina (daca ai gradina :) ), rugaciunea... Dar nici nu e bine sa astepti prea mult, 2 sau 3 ani... Cel mai bine este sa gasesti un duhovnic care sa aiba si experienta cu tinerii si sa urmezi cu toata increderea sfaturile sale. Eu tot asta spun :)!

Referitor la asta m-am intalnit cu cineva acum ceva timp si ne-am plimbat amandoi intr-un alt oras si dupa intalnire l-am intrebat ce crede despre mine, printr-un mesaj, obisnuiesc sa intrb oamenii ce cred despre mine pt ca in liceu din cauza timiditatii eram considerata prostuta si eram izolata si am fost si necajita (sunt extrem de timida si cred ca asta ma face sa par urata ) si el a fost diplomat (nu cred ca m-a placut) si doar cand a simtit ca sunt foarte suparata mi-a spus ca sunt frumoasa. Asa mi-ar placea ca cineva sa ma vada tot timpul, si seara si dimineata...naturala, sa pot sa fiu eu... si sa ma placa. As vrea sa simta cel de langa mine ca sunt mai retinuta in aparenta si ca daca el ar face primul pas si eu as indrazni mai mult. Imi fac multe imagini in minte, cum as fi draguta cu cineva, cum am face tot felul de activitati impreuna (si gradinaritul, doar ca baietii din ziua de astazi sunt prea moderni si nu vor sa auda de asa ceva si daca aud ca tie iti place te consiera o taranca sau ceva similar), sa mergem la bunicii lui pt ca ai mei nu mai traiesc, daca ar avea si sa ii ajutam cu ce putem cu treburi casnice, sa botezam un copil (poate chiar orfan sau mai saracut) impreuna si sa ne uneasca chestia asta foarte mult, sa facem lucruri frumoase pentru altii, sa ma sarute pe frunte cand dorm, si eu pe el, sa avem un animalut de care sa avem amandoi grija, daca ne-am permite sa infiintam un centru de voluntariat, sa conteze pentru noi iubirea, gesturile mici dar intense de afectiune si nu banii, vreau ca de ziua mea sa imi ofere o floare, orice floare (mie imi plac foarte mult florile de camp, in special cele de nu-ma-uita doar ca m-am nascut iarna.... ) sa ma stranga in brate si sa imi spuna: "La multi ani! Te iubesc!" si ATAT, nu mai am nevoie de nimic altceva. Trebuie sa marturisesc acum ce nu am spus nimanui niciodata si anume cum visez eu logodna noastra si daca mi se va intampla asa promit si sper sa nu uit sa o povestesc aici: As vrea sa fim doar noi doi undeva intr-un loc frumos (eu visez sa fie primavara-vara la o cabanuta undeva la munte) sa fie o surpriza plina de emotie, eu sa spun DA, sa fiu pregatita si sa... plang, de fericire. Si atat. Sa fim fericiti. Visez mult cu ochii deschisi, cand nu sunt suparata inainte de culcare, imi imaginez cum el ma tine in brate, sau cand nu ma simt bine ca are grija de mine. Cateodata vorbesc si cu Ingerul meu pazitor si imi imaginez ca ma incurajeaza....