Sunt singura!

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Ana Tr.

, dar eu nu inteleg de ce omul de langa mine care are tot doi ochi ca mine, doua urechi, doua maini s.a.m.d are o pereche si eu nu?

Pentru ca Dumnezeu pentru fiecare are un drum stabilit.Dumnezeu stie inaintea noastra ce vrem si ce dorinte avem, si doreste sa ne puna
intotdeauna pe drumul cel drept.Eu cred ca in cazul tau problema este
lipsa rabdarii de a-ti intalni perechea.Vezi ca toata lumea din jurul tau
isi face o casnicie, ba chiar si aia "raii" reusesc acest lucru si culmea
unora dintre ei le merge si bine.Si atunci te apuca desnadejdea ca nu
intelegi de ce unora care dau in gropi mai tot timpul, le este ingaduit
de Sus sa-si faca o casnicie , iar tie nu, si incepi uso-usor sa intrii in
depresie si nu mai stii pe unde s-o apuci. Este adevarat sau nu ca ai aceste stari ?

PS:am observat ca pomenesti de "noroc".Asta este numele unei capetenii diavolesti.
In numele lui se sacrificau pruncii in ritualurile pagane.In ziua de azi el este demonul avorturilor.
(la timpuri moderne, metode moderne)
Inlocuieste "noroc" cu "Doamne ajuta". :D

În prealabil postat de AlinB

Pentru ca, cine stie, poate aia a fost sansa vietii tale.

Ei, nu-i chiar asa.O femeie isi da seama daca barbatul din fata ei
este bun pentru ea (din toate punctele de vedere), intelegi ? :D

[stefan florin]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Ei, nu-i chiar asa.O femeie isi da seama daca barbatul din fata ei
este bun pentru ea (din toate punctele de vedere), intelegi ? :D

aici iti dau dreptate!

[catalin2]

În prealabil postat de Ana Tr.

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Exista o rugaciune ortodoxa, dar se intampla ce vrea Dumnezeu, nu neaparat ce cerem in rugaciuni.

"Într-o noapte, pe când dormeam", povesteşte părintele Gherontie, stareţul mânăstirii Caraiman – o mânăstire din Buşteni, judeţul Prahova, "m-am trezit cu un bileţel în mână. N-am ştiut niciodată cine l-a scris şi cum a ajuns la mine. Era dintr-o hârtie obişnuită, dar scrisul nu era desluşit; de-abia am putut să-l descifrez, de parcă erau litere chinezeşti. Si după ce l-am desluşit, am găsit în el scrisă o rugăciune. Aceasta:

"Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei". AMIN!

Şi mai scria acolo că trebuie spusă, cu credinţă, de 30 de ori pe zi, vreme de 40 de zile, şi că îndeplineşte orice dorinţă a celui ce o rosteşte.

Şi aşa s-a întâmplat! Aşa că de-atunci, am tras biletul cu rugăciunea asta, la xerox, şi l-am dat la toată lumea. Iar aceluia sau aceleia care are ceartă ori scandal în casă cu soţia sau cu soţul, le dau rugăciunea aşa:

"Doamne, întoarce-o pe soţia mea (sau întoarce-l pe soţul meu) la bunătate şi la rugăciune, asupra mea".

Şi care m-au ascultat şi s-au rugat, s-au împăcat şi au venit la mine zâmbind de la poartă, de mână. Au venit perechi de tineri şi mi-au spus că au făcut rugăciunea şi nu s-au mai certat...
sursa: Cinstitul Parinte Gherontie Puiu, staretul Manastirii Caraiman.

[Lucian008]

În prealabil postat de Ana Tr.

Eu vad oamenii care nu trec niciodata pe la Biserica, nici macar de Pasti sau de Craciun si au casnicii trainice, frumoase. Sau barbati buni casatoriti cu femei de o moralitate indoielnica. Cum se explica asta? De ce daca eu sunt buna si cuminte nu am noroc?

Nu am sa fac nici un comentariu. Nu vreau sa se spuna dupa ca se putea transmite acelasi lucru si intr-o maniera mai diplomata, nu vreau sa se spuna ca sunt rau si agresiv, nu vreau sa spuna ca judec pe cineva. Asa ca "Il las" pe Hristos sa raspunda si dupa poate oricine sa spuna ca nu am dreptate cand spun ca solutia este sa ii trimitem pe cei care cer sfaturi duhovnicesti la duhovnic si ca nu suntem noi in masura sa incercam sa dam sfaturi. Credeti ca cineva este interesat in a primi sfaturi duhovnicesti sau cauta o "cale magica"de rezolvare a unei probleme si nu constientizeaza situatia reala in care se afla?
Ps: Nu ma refer absolut deloc la situatia pentru care s-a cerut sfat, nu spun ca nu este greu, nu spun absolut nimic despre dificultatea in care se gaseste.

„Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş;
postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Vă spun Eu vouă: Acesta s-a coborât la casa sa mai îndreptăţit a decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“.

În prealabil postat de AlinB

Dar ceva concret, serios, aveai sa-i reprosezi?
Pentru ca, cine stie, poate aia a fost sansa vietii tale.

Da, nu imi placea de el cum arata. Nu era urat dar era foarte plinut si eu sunt foarte slaba. Nu ne-am fi potrivit. Eu cred foarte mult in faptul ca atunci cand intalnesti persoana potrivita simti. Adica simti ceva deosebit de frumos, ori eu nu am simtit nimic in legatura cu el si nici macar faptul ca s-a casatorit ulterior nu m-a afectat. Cat despre sansa vietii mele, eu nu imi pot imagina o casatorie lipsita de dragoste, adica sa nu te casatoresti din dragoste, pentru ca asta ar fi insemnat in cazul meu si apoi casnicia implica si alte lucruri si nu as fi putut... Deci, ar fi fost (poate) sansa vietii mele daca as fi fost interesata de o viata tihnita, fara griji, doar as fi fost preoteasa... si imi permit sa afirm ca d-soara ce ii este actual sotie, mult mai tanara decat el, asta a si urmarit. Si apoi am dreptul sa aleg nu? Nu merg pe principiul "primul venit, primul servit".

În prealabil postat de Andreea25

Draga Ana,
daca se poate trimite mesaj privat cu adresa ta de email si doresti sa imi mai scrii, te rog, trimite-mi unul. Eu nu ma prea pricep cu internetul "aiesta" si, in plus, sunt incepatoare intr-ale forumurilor. De aceea pot sa te inteleg foarte bine in ceea ce spuneai, ca ti-a fost greu sa iti deschizi inima aici. Dar eu spun ca este si un act de curaj si o mana intinsa si sunt sigura ca multi te vor ajuta. Am citit sfaturi bune, mai ales marturia dlui Stefan Florin mi s-a parut foarte frumoasa.

Cat despre intrebarea ta, mi-am pus-o si eu, deseori. Insa, draga Ana, daca ne uitam mai bine la oamenii aceia necredinciosi sau la femeile nu tocmai foarte cinstite care par a avea casnicii trainice, nu se poate sa nu ajungem la concluzia ca, de cele mai multe ori, ceva nu merge... Ori intervine gelozia, ori plictiseala, ori altcineva, ori regretele, ori copii distrusi... Oricum, eu, una, sa stii ca o casnicie care sa dureze cu adevarat, nu am vazut decat la oameni credinciosi. Nu o spun cu habotnicie, departe de mine asa ceva, ci ca o observatie realista. Cred ca din cauza ca acesti oameni au principii pe care le chiar le tin si ca Dumnezeu ii binecuvinteaza. De exemplu, desi nu il cunosc pe dl Stefan Florin, cred ca are o casnicie frumoasa si matura. Se vede din felul in care scrie despre aceasta.

Si sa stii ca probleme vor fi si dupa casatorie. Ele nu dispar, doar imbraca alte forme. Insa, daca alegerea a fost cu pace si cu dragoste nefortata, sa stii ca ele dispar si, in ciuda crizelor, vei dori sa mergi mai departe, langa alesul inimii tale. Suna romantic, dar nu e nimic idealist aici. Inveti sa faci unele compromisuri, sa mai dai de la tine, sa mai iei de la celalalt, sa apreciezi cand celalalt da de la el pentru tine... Si Dumnezeu binecuvinteaza! Niciodata nu stim cum se va sfarsi dar cred ca, daca avem ingaduinta, ne smerim in fata duhovnicului, ii respectam sfaturile, cred ca Dumnezeu ne va ajuta sa mergem cu bine.

Cat despre 25 ani, e o varsta frumoasa - este varsta la care incepi sa doresti sa te asezi undeva, la un locusor al tau... De acum incepi sa aduni la cuib - azi un pai, maine altul... si tot asa, pana cand il vei face impreuna cu altcineva. Poate dura si ani... Dar sa stii ca poate Dumnezeu iti randuieste altceva sau un altcineva la care nici nu te gandeai. Nu cred ca scopul este sa gasesti un "baiat credincios". Eu cred ca tu, asa cum esti, cuminte si credincioasa, nici nu vei putea gasi un alt baiat decat "credincios", dar va fi de o credinta care pe tine te va odihni si nu te va tulbura... Daca te tulbura, sa stii ca nu e el alesul. Si e important ca voi sa va cunoasteti un pic, macar cateva luni, pentru ca una este sa vorbesti cu el pe mail sau la telefon si alta e sa traiesti alaturi de el lucruri in aparenta "banale" cum ar fi gatitul, plimbatul, sapatul in gradina (daca ai gradina :) ), rugaciunea... Dar nici nu e bine sa astepti prea mult, 2 sau 3 ani... Cel mai bine este sa gasesti un duhovnic care sa aiba si experienta cu tinerii si sa urmezi cu toata increderea sfaturile sale. Eu tot asta spun :)!

Sper ca intr-o zi sa scriu aici ca l-am intalnit pe omul care imi lipseste atat de mult. Chiar daca sunt mai mult pesimista decat optimista mai am momente in care ma gandesc ca toate se intampla cu un scop si ca la capatul suferintelor mele ma asteapta ceva poate incredibil de frumos. Pe de alta parte ma incurajez la gandul ca odata cu trecerea zilelor, lunilor, anilor sunt tot mai aproape de a-l cunoaste :) Asta chiar ma bucura! Si cateodata simt ca voi avea un om minunat care va avea grija de mine asa cum imi doresc si ca trebuie si eu sa fiu mai buna si sa il apreciez. Eu sunt cea mai mica din 5 frati si asa cum incerc sa aflu care este menirea mea pe acest pamant din moment dat ce m-am nascut ultima, la o diferenta de 18 ani de ultimul frate, ca nu este intamplator cum spuneam mai sus, ca m-am nascut, asa cu siguranta si relatia mea de iubire v-a avea o insemnatate aparte.

[Lucian008]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Ei, nu-i chiar asa.O femeie isi da seama daca barbatul din fata ei
este bun pentru ea (din toate punctele de vedere), intelegi ? :D

Sa fim seriosi: in cazul relatiilor care functioneaza femeile isi dau seama, iar in cazul celor care nu merg nu isi da seama.
Astea sunt povesti. Si in alegerea partenerului se fac greseli ca in luarea oricarei decizii. Totul este sa ti-o asumi si sa iti duci crucea.

În prealabil postat de Lucian008

Nu am sa fac nici un comentariu. Nu vreau sa se spuna dupa ca se putea transmite acelasi lucru si intr-o maniera mai diplomata, nu vreau sa se spuna ca sunt rau si agresiv, nu vreau sa spuna ca judec pe cineva. Asa ca "Il las" pe Hristos sa raspunda si dupa poate oricine sa spuna ca nu am dreptate cand spun ca solutia este sa ii trimitem pe cei care cer sfaturi duhovnicesti la duhovnic si ca nu suntem noi in masura sa incercam sa dam sfaturi. Credeti ca cineva este interesat in a primi sfaturi duhovnicesti sau cauta o "cale magica"de rezolvare a unei probleme si nu constientizeaza situatia reala in care se afla?
Ps: Nu ma refer absolut deloc la situatia pentru care s-a cerut sfat, nu spun ca nu este greu, nu spun absolut nimic despre dificultatea in care se gaseste.

„Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş;
postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Vă spun Eu vouă: Acesta s-a coborât la casa sa mai îndreptăţit a decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“.

Da, ma asteptam si stiam sigur ca cineva, sa spun direct va considera ca ceea ce am scris eu a fost ca si cum as fi judecat: "De ce X are si eu nu am?" Ceva de genu. Da, stiu asa este. Si mi s-a parut fireasca intrebarea. Nu fumez, nu beau, nu frecventez discoteci, doar biblioteci, nu am anturaj nepotrivit, nu sunt nici rupta din Soare dar nu sunt nici urata, nu am nici-un defect fizic (eu cred ca oamenii ce prezinta infirmitati fizice sunt mai iubiti decat cei care nu le au, e mai greu insa atunci cand iti lipseste ceva sufleteste, oamenii nu pot intelege asta de regula) Am cunoscut multi oameni care ori ma certau cand expuneam ce ma doare pe mine ori imi incepeau sa imi spuna problemele lor care evident le evidentiau ca fiind mult mai mari decat ale mele. Deci, in principal lumea ma cearta...

[Lucian008]

În prealabil postat de Ana Tr.

Da, ma asteptam si stiam sigur ca cineva, sa spun direct va considera ca ceea ce am scris eu a fost ca si cum as fi judecat:

Si nu asta ai facut?

În prealabil postat de Ana Tr.

Deci, in principal lumea ma cearta...

Daca cineva iti spune ca gresesti nu inseamna ca te cearta. Daca cineva iti spune ca gresesti poate greseste el. Dar poate nu. Totusi ar trebui sa te intrebi daca nu are cumva dreptate.
Si daca te cearta cineva nu inseamna neaparat ca gresete. Am devenit foarte sensibili in ultimul timp cu toti. Hristos nu era diplomat sau tolerant. Hristos spunea pe fata adevarul si atragea atentia cand cineva gresea.

Referitor la semnatura:

"Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti."

-Neale Donald Walsch-

Asta spune Hristos. Alea sunt cuvinte mestesugite ale oamenilor. Intelepciunea oamenilor frumos impachetata nu rivalizeaza cu cea a lui Dumnezeu.
"Intraţi pe poarta cea strâmtă; că largă este poarta – şi lat este drumul ce duce la pieire şi mulţi sunt cei ce intră prin el;
şi strâmtă este poarta – şi îngust este drumul ce duce la viaţă şi puţini sunt cei ce îl află."

În prealabil postat de stefan florin

pentru ce incerci sa fortezi "mana lui Dumnezeu"? Crezi ca EL nu stie de acesta dorinta a ta de a avea pe cineva alaturi de tine si ati intemeia o familie? Ai rabdare, roaga-te, si bunul Dumnezeu iti va scoate in cale baiatul cu care vei fi fericita toata viata. Din cate am inteles ai doar 25 de ani. Multi inainte! Ai toata viata inainte. Te vei casatori (cu un baiat bun) atunci cand Dumnezeu va hotari ca e timpul (Dumnezeu nu greseste niciodata). Graba de a te casatori si neincrederea in judecata divina (asta dovedeste afirmatia ta: eu sunt buna si cum se face ca nu am noroc?) va duce numai la esecuri. Scuza-ma daca am fost putin aspru, dar o spun cu toata dragostea.
ps: apropos, eu m-am casatorit la 36 ani, si sunt FOARTE fericit alaturi de sotia mea. Daca m-as fi grabit (si eram pe punctul de a o face)...viata mea ar fi fost un iad. Ai rabdare si incredere in Dumnezeu, si nu vei regreta. Doamne ajuta!

Nu vad nici-o problema in a ma casatorii la 36 de ani. Insa mi-as dori sa fiu mireasa si nu stiu daca o sa se mai cada la varsta aceea sa port rochie alba. (Cred ca numai d-soarele ar trebui sa poarte rochie alba de mireasa, daca intelegeti ce vreau sa spun...) Doar ca la 36 de ani vor creste si pretentiile nu credeti? Si din partea mea si din partea unui posibil sot. Si apoi se pune problema ce am agonisit pana la varsta aceea. Nu stiu cum sa va spun dar in ziua de astazi barbatii vor de la o femeie sa aiba casa ei proprietate personala pe cand mai demult era tocmai invers, sau tot felul de pretentii de natura materiala. Sa te casatoresti la 36 de ani si pana atunci sa nu ai nici-un iubit, nu mi se para incurajator in cazul meu :D Ce o sa creada el despre mine? Sau ce as putea crede eu daca el ar fi in situatia asta? Cred ca la 36 de ani nu vor mai exista prea multi barbati singuri, cel mult divortati, iar eu nu mi-as dori ca prima casatorie sa o am cu un divortat. Doi oameni divortati este altceva. Nu mai spun ca la 36 de ani trebuie sa te grabesti sa faci repede un copil, ori poate tu vrei sa te mai cunosti, si apoi nu e bine numai unul, ideal ar fi doi. Deci faci unul la 38 si urmatorul la 40. Problema e ca la varsta aceasta nu mai ai rabdare, in plus copilul se poate naste cu probleme sau mama sa aiba probleme, nu ma zic ca la 58 de ani tu trebuie sa porti copii in facultate, ori esti aproape de pensie si din pensie in Romania chiar nu iti permiti. Zic toate acestea nu din dorinta de a contrazice pe cineva, de a exagera, de a ma arata prea grijulie sau obsedata de anumite lucruri insa eu m-am nascut cu o problema de sanatate tocmai pentru ca mama a avut o varsta inaintata si drept urmare o sarcina la 36 de ani ar fi cu risc si pentru mine si pentru copil. Ori, nu stiu daca ma va accepta cineva asa sau eventual sa nu avem copii. Insa o sa mai fac pe viitor niste investigatii medicale in acest sens. Uneori ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu am copii... insa stiu ca lumea ma va judeca.