Din Patmos:Maranatha!

[Ioan_Cezar]

Fără post şi rugăciune, moleşit şi narcotizat de nu ştiu ce venin habar n-am cum pătruns în sânge,
orice pui de erou se trezeşte că a devenit (şi acum alege) lichea, năpârcă, trădător faţă de propriile năzuinţe.
Iar viaţa devine un lung peron de aşteptare neputincioasă într-o gară prin care, vai, nu mai trece de fapt nici un tren.
Decât pentru a aduna, la răstimpuri, morţii.

Şi totul pentru că omul se încăpăţânează să creadă că poate face vreo ispravă de unul singur.
De pildă, că poate deveni erou exclusiv prin puterile sale.