Avortul contravine moralei naturale

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Inorogul

Atunci nu mai deplangeti soarta copiilor avortati. Ei isi platesc pacatele. Si-o merita!
Cine suntem noi, bieti pacatosi, sa intervenim in planul lui Dumnezeu?

Intrebari:
1) Toti copiii avortati pana acum au platit pentru pacate?
2) Daca intervenim impotriva avortului le spalam noi pacatele copiilor, care, in caz contrar, ar fi fost avortati ca urmare a pacatuirii?

Regret că nu aţi dat puţină atenţie afirmaţiilor mele.
Nu am afirmat nicidecum că acei copii avortaţi îşi plătesc păcatele. Nu am susţinut că moartea lor e plata pentru păcatele lor.
Tocmai aici ar merita să reflectaţi un pic, să nu mai compilaţi afirmaţiile ci să operaţi distincţia:
1) cauza morţii, cauza esenţială, finalis, cauza-cauzelor dincolo de lanţul întortocheat al unor alte influenţe cauzale distale, proximale etc. este păcatul. Boala şi moartea au intrat în omenire prin păcatul unuia, păcatul originar. (Aceasta este o explicaţie retroactivă.)
2) păcatul unui om, însă (dacă acum cugetăm invers, proactiv, pe linia desfăşurării înainte a vieţii), poate avea urmări foarte diferite; poate duce la afectarea altor oameni, de pildă a propriului copil; poate rămâne şi fără un efect major, anume când persoana face pocăinţă iar Dumnezeu iartă; poate afecta pe unul sau pe altul la un moment nebănuit, cândva; poate fi un efect limpede, clar, evident sau unul mai discret.

În cazul de faţă, păcatul unui părinte sau al altui înaintaş poate duce la moartea unui copil.
Domnule, în lume acţionează simultan multe feluri de legi, legi naturale dar şi legi duhovniceşti.
Este lege duhovnicească aceasta a consecinţelor păcatului. Cine păcătuieşte intră sub acţiunea legii duhovniceşti, aşa cum cine ignoră sau încalcă o lege a fizicii suportă consecinţele. De pildă, dacă ignori legea atracţiei gravitaţionale şi te aşezi sub un pom, nu te mira dacă îţi cade o dudă pe cămaşa scrobită... Sau vreo omidă... Ţine cont de legile fizicii, de vrei să rămâi cu cămaşa curată! Precum ţinem cont şi de legile frecării când punem frână, precum ţinem cont şi de legile mişcării circulare când virăm atenţi la forţa centrifugă etc.
De ce nu acceptaţi că e folositor să ţinem cont şi de legile (acţiunii şi reacţiunii) duhovniceşti? "...că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!" (Mt 26,52) - e un exemplu.

Dumneavoastră schematizaţi caricatural afirmaţii care se cer cugetate pe îndelete iar nu expediate fără cercetare. Respingeţi din oficiu, cu superficialitate şi, parcă, foarte temător să nu cumva să descoperiţi că v-aţi înşelat...

*

Dacă am greşit undeva, rog pe fraţii ortodocşi să mă îndrepte.