Cea mai buna postare

[cristiboss56]

zaharia_2009
Senior Member
Data înregistrării: 05.07.2009
Locaţie: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.228



Citat:
În prealabil postat de Jennyy
Daca inca se naste intrebarea frate drag, e semn ca suntem vii! Si unde exista viata exista si nadejde.
Oare cati dintre noi nu am dat spre inmormantare frati, prieteni, parinti? Oare nu aceste evenimente ar trebui sa ne schimbe viata? In fata gropii..devii neputincios. Te vezi..cine esti, tu, omule..
Ma gandesc.. ce bine ar fi sa lasam ceva in afara..cum spunea vredincul de pomenire parinte Arsenie Papacioc! ce putem lasa noi in afara daca nu copilasii nostri (trupesti sau duhovnicesti)? Ce putem lasa noi afara? sa ne analizam vietile, sa gasim ceva in viata noastra, "ceva" ce merita sa ramana in afara...cand vom fi in umbra gropii..

Dupa mintea si inima mea de mama, CRED ca familia crestina este ceea ce putem lasa in afara gropii.. Asa cum spuneam si pe un alt topic, copii sunt "cartea noastra de vizita" spre RAI!
Sa ne ajuta Domnul si Maicuta Domnului sa devenim cu adevarat FAMILE CRESTINA. Asa vom fi vii de-a pururi!

Mare subiect ai atins, cu aceste vorbe, sora draga... mare de tot!
Marirea sau marimea lui este indoit semnificativa.
In primul rind ca desi noi ne nevoim cu rivna (vorbesc desigur despre acei crestini care cauta in permanenta sa vietuiasca dupa legile lui Hristos), stim, constientizam perfect Adevarul, avem exemple vi la indemina, chiar dovezi inmarmuritoare, totusi, atunci cind trebuie sa aplicam toate acestea la copiii nostrii... ei, atunci lucrurile incep sa scirtie si de cele mai multe ori ne musca tare ispita ca nu cumva sa lezam oarecum pe prunci cu nevointele, si atunci slabim "educatia".
O slabim astazi, un pic si miine, si tot asa pina cind si copii nostrii ajung sa il caute pe Dumnezeu, cu adevarat si din toata inima, tot ca si noi: mai la virsta adulta si deobicei din cauza strimtorarilor si a esecului, in orice domeniu al vietii ar fi el.
In al doilea rind, ca noi insine suntem ca exemplu pt. ei atit de departe de trairea adevarata incit orideciteori altcineva ne arata micimea noastra ne si umplem de nervi si ne tulburam!
Noi umblam, vedem, pelerinam, auzim despre, cugetam, ne uimim si ne promitem insine ca de miine vom fi altii... numai ca miinele adevarat nu mai vine niciodata. Niciodata, pt ca viata in Hristos este grea! F. frumoasa dar foarte anevoioasa, ori crestinul de cele mai multe ori nu vrea sa puna osul lui in noroi si sa il sece.
Este cea mai frecventa drama, rareori cunoscuta si recunoscuta de insusi crestinul si aproape nemarturisita sincer niciodata.
Este asanumita "drama a intelectualului", sau a omului care a citit ceva "leteratura" la viata lui: intelege multe, pricepe multe, "crede mult", este mult umblat si mult citit, dar cu facutul... mai putin!

Si pt. parintii care se indoiesc (desigur, fiecare este liber sa aibe orice pozitie fata de aceste cuvinte !) de cele scrise sa incercam sa facem o aducere aminte la un lucru care pe mine m-a uimit absolut din momentul in care i-am inteles tilcul: marele Constantin Brincoveanu, in clipa in care a fost dus la Constantinopol, nu numai ca nu s-a plins de situatie, nu ca ar fi incercat sa dea orice sultanului ca sa scape, nu ca ar fi invatat pe copii sa se salveze in cine stie ce chip, sau cine mai stie ce stratageme sa invoce sau sa puna in aplicare. Ci din contra, si-a trimis copii la moarte de trup, cu buna stiinta si fara tagada, fiind convins ca numai asa pot dobindi imparatia cerurilor .
Multa vreme nu am stiut cum sa inteleg acest tilc si am crezut ca este un caz izolat in ortodoxie, sau in orice caz, f. rar. Numai ca de curind am citit o carte despre sfintii secolului XX din pravoslavnica Rusie.
Acolo am citit despre parinti de copii care si-au indemnat copii sa se lase deportati si sa traiasca in conditii limita, in lagare, in gulaguri, tocmai pt a dobindi mintuirea. Si au crescut la casele lor astfel, sfinti si sfinte!! (Ier. IacovTupikov: Staretele ascete in lume). Pina in ziua de astazi exista parinti care "fabrica" sfinti din copii lor. Si paradoxal, nu din cei cu multa carte(si parintii si si copiii) ci doar din cei care traiesc cu adevarat in Hristos! Acestia intr'adevar lasa in urma lor CEVA!
Doua lucruri mai am de adaugat :
- care dintre noi, umblatii la biserica... sau pe la biserici, parintii acestor timpuri isi invata si isi cresc copii astfel?
- acesti copii, ajunsi sfinti, ne vor judeca pe noi parintii de astazi, si vor fi de fata la judecata cind ne va intreba Hristos ce am facut cu pruncii pe care ni ia dat! Ce am facut cu ei, altceva decit bursieri la Harvard, masteranzi la Cambridgi, high manager la BRD, s.a.m.d. Raiul nu este plin, in primul rind, de intelectuali, ci de sfinti !


NB : in cele din urma, te rog sa ma ieri ca am incercat sa iau ca punct de plecare ideile tale si sa scriu si eu citeva pareri . Stiu ca tacerea este de aur si ca mai buna este nevointa in taina dar uneori cedez f. usor .