Rugaciune pentru Mihailc

[Mihailc]

Dragii mei, o să vă cer în primul rând iertare pentru că nu am posibilitatea acum să scriu răspunsuri personale, deşi sunt conştient că intervenţiile voastre ar merita cu prisosinţă asemenea răspunsuri.

Aduc doxologie din toată fiinţa mea Domnului, nu doar pentru că am supravieţuit fizic situaţiei limită de joia trecută, ci mai ales datorită faptului că, în mila Lui nesfârşită, mi-a arătat cu această ocazie, pe care ezit acum să o caracterizez ca nefericită, zorii unei altfel de vieţi. În mod paradoxal, este exact ceea ce mi-am dorit, este acea modificare substanţială a fiinţei, despre care până acum am vorbit mai mult decât am experimentat. Din această cauză, şi nu numai, am numit această experienţă şoc metanoetic.
Desigur, sunt conştient că abia acum începe greul şi adevărata luptă, fiindcă dracii nu sunt sub nicio formă de acord cu asemenea salturi de nivel ontologic. Mai ştiu că am de echilibrat teoria cu practica, de înlăturat multe frâne ale învierii numite patimi, pe scurt, am treabă multă cu mine însumi.

Cu toate recomandările medicilor, nu voi renunţa să încerc şi să învăţ să iubesc din ce în ce mai curat şi mai adânc. Pentru că nu iubirea era să mă ucidă, ci tristeţea refuzului ei. Sau/şi tristeţea constatării că sunt incapabil încă să o transfer din trăire în faptă în aşa fel ca ea să fie recunoscută fără echivoc drept realitate a vieţii şi nu doar a cuvintelor.

Acum o oră am discutat cu maestrul meu, la telefon, această chestiune. Mi-a spus ceva de care ar trebui să ţinem cont cu toţii. Iubirea, deşi este pomenită inflaţionar ca entitate lexicală, este atât de străină de lumea aceasta încât realitatea ei existenţială este aproape insuportabilă pentru omul căzut. Asta arată, printre altele, şi cât suntem de nepregătiţi pentru modul de existenţă al Împărăţiei. Ne place să vorbim despre iubire, dar nu o suportăm în realitatea noastră cotidiană. La impasul acesta, spune maestrul meu, o soluţie este învăţarea, concomitent cu agonisirea puterii de a iubi care este un dar nu de la ci din Dumnezeu, meşteşugului traducerii şi dozajului ei atâta cât poate duce şi suporta fiecare.
Şi mi-a mai spus că în lumea aceasta iubirea este vectorul şi pregustarea Împărăţiei, iar în cealaltă este cel mai mare chin pentru cei care n-au dobândit-o, şi, mai rău, pentru cei care au refuzat-o atunci când erau în situaţia de beneficiari ai ei.

Vouă, tuturor, mulţumiri şi metanie de recunoştinţă de la cel care a primit atâta iubire de la voi!

Mihai

[aubergine]

Mi-au dat lacrimile citind tot ce este postat aici! Sa dea Dumnezeu sa reusim sa iubim asa cum vrea El!

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Cu toate recomandările medicilor, nu voi renunţa să încerc şi să învăţ să iubesc din ce în ce mai curat şi mai adânc. Pentru că nu iubirea era să mă ucidă, ci tristeţea refuzului ei. Sau/şi tristeţea constatării că sunt incapabil încă să o transfer din trăire în faptă în aşa fel ca ea să fie recunoscută fără echivoc drept realitate a vieţii şi nu doar a cuvintelor.

O constatare pe care o experimentez și eu câteodată -
însă inima mea e nesimțitoare, nici măcar nu e în stare de acea tristețe...
Dumnezeu știe de ce ! (are El motivele Lui, bănuiesc)
Eu doar sper să se despietrească și să dea rod într-o bună zi.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Mihailc

Iubirea, deşi este pomenită inflaţionar ca entitate lexicală, este atât de străină de lumea aceasta încât realitatea ei existenţială este aproape insuportabilă pentru omul căzut. Asta arată, printre altele, şi cât suntem de nepregătiţi pentru modul de existenţă al Împărăţiei. Ne place să vorbim despre iubire, dar nu o suportăm în realitatea noastră cotidiană. La impasul acesta, spune maestrul meu, o soluţie este învăţarea, concomitent cu agonisirea puterii de a iubi care este un dar nu de la ci din Dumnezeu, meşteşugului traducerii şi dozajului ei atâta cât poate duce şi suporta fiecare.
Şi mi-a mai spus că în lumea aceasta iubirea este vectorul şi pregustarea Împărăţiei, iar în cealaltă este cel mai mare chin pentru cei care n-au dobândit-o, şi, mai rău, pentru cei care au refuzat-o atunci când erau în situaţia de beneficiari ai ei.

E trist ca a trebuit sa ajungi aici, pentru ca noi sa aflam de la tine revelatii pe care singuri nu le putem avea. Macar daca am reusi sa intelegem ceva din asta, desi nu e putin lucru sa fii chiar mijlocul prin care ceilalti ajung sa se intelepteaasca... Sa nu-ti fiu sminteala, Mihail, dar in general doar mucenicii aveau aceste privilegii...

[CristianR]

În prealabil postat de Mihailc

Cu toate recomandările medicilor, nu voi renunţa să încerc şi să învăţ să iubesc din ce în ce mai curat şi mai adânc. Pentru că nu iubirea era să mă ucidă, ci tristeţea refuzului ei. Sau/şi tristeţea constatării că sunt incapabil încă să o transfer din trăire în faptă în aşa fel ca ea să fie recunoscută fără echivoc drept realitate a vieţii şi nu doar a cuvintelor.

Poate că prin încercarea asta Dumnezeu te-a vindecat de această tristețe, deschizându-ți ochii către zorii noi de care ai spus mai sus.

Bine ar fi să ne vindecăm cu toții de întristare, care cred că este un păcat întrucât ne vine din neîmpliniri omenești și cel mai adesea din cauza nevoii vitale de a iubi o persoană în carne și oase. Și pierdem, când suntem triști, simțirea mângâierii Domnului, a harului, deci. Însă chiar dacă știi asta, nu o poți birui singur, iar felul în care vine ajutorul lui Dumnezeu este adesea paradoxal sau chiar năucitor.
Poate că ți-a zguduit întreaga viață, ca să-ți schimbe așezarea, pentru că se pare că te-ai ales cu una nouă.
N-am trecut prin ceva asemănător, și ceea ce ai învățat din această experiență cred că ne este util tuturor; chiar dacă vom avea cu toții parte, la modul personal, de propriile experiențe ale diverselor dureri, încercări și, în cele din urmă, a morții. Să ne ajute Dumnezeu să fim și noi treji și mereu receptivi la mesajele pline de dragoste ale Lui, mai ales atunci când împrejurările par a arăta exact contrariul.

P.S. Nu este cazul să răspunzi fiecărui mesaj. Cel mai important este să te refaci în liniște.

În prealabil postat de Mihailc

Acum o oră am discutat cu maestrul meu, la telefon, această chestiune.

Mihai

Hristos a Inviat! Dragul nostru frate Mihai, ne bucuram sa aflam vesti de la tine. Am si eu o curiozitate daca imi este permis..as vrea sa stiu cine este maestrul tau? Cand vei avea timp vorbeste-ne putin despre el. Cum l-ai cunoscut? Ce rol are el in viata ta?
Nadajduiesc ca intrebarile mele iti vor da ocazia sa ne vorbesti de cele pe care tu le consideri frumoase in viata ta si nu te vor mahni ci vor fi prilej de bucurie.
Jeni

[leonte]

În prealabil postat de Mihailc

Iubirea, deşi este pomenită inflaţionar ca entitate lexicală, este atât de străină de lumea aceasta încât realitatea ei existenţială este aproape insuportabilă pentru omul căzut. Mihai

Complicata exprimare, dar cat de mult adevar contine! De fapt contine tot Adevarul. Este acelasi adevar pe care Eminescu la subliniat zicand "Ne succedem generatii si ne credem minunati..." Multumesc lui Dumnezeu, care mi-a randuit sa am iscusinta necesara pentru a intelege vorbele de mai sus.