Dupa 7 ani de la prima postare aici.

În prealabil postat de DragosP

"Norocul" nostru e că vine din când în când pe aici căte un semidoct şi ne zice cât de proşti suntem şi nu ştim că homosexualitatea ca şi multe alte aberaţii sexuale (să ne oprim doar la ele) sunt ceva natural şi Biserica ar trebui să ţină cont de concluziile "cercetătorilor britanici".

Iti inteleg nedumerirea si nemultumirea. Este posibil ca toate actiunile care in prezent au conotatii morale negative sa isi gaseasca "justificare" genetica. Justificare in sensul ca nu mai putem discuta despre un liber arbitru. Toti factorii extrerni si interni care conduc la un anumit eveniment constituie circumstante atenuante si fac notiunea de liber arbitru inutila.

Suna ciudat insa daca tu, DragosP, sau eu Inorogul, am fi avut o constructie fizica identica, pana in cel mai mic detaliu si am fi "beneficiat" de un context social identic (care nu se rezuma la atat, ci se extinde la totalitatea trairilor generate de mediul extern) cu al persoanei asupra careia facem judecati, a spune ca nu am face sau nu am fi facut aceleasi lucruri devine un nonsens.
Extrem de banal insa, daca erai Hitler si nu Dragos, ai fi actionat identic cu Hitler.
Liberul arbitru devine o simpla iluzie. Daca tu, Dragos, te razandesti de 100 de ori aspura unui lucru nu inseamna ca ti-ai exercitat liberul arbitru, ci ca nu puteai sa procedezi altfel decat asa cu am procedat deja, razgandindu-te de 100 de ori.

Faptul ca am mustata si freza ca a lui Hitler nu ma indreptateste sa spun ca eu nu as fi facut ceea ce a facut el. Sunt aproape o infinitate de alti factori care nu coincid in cazul nostru si niciunul dintre acestea nu poate fi imputat din punct de vedere moral. ...Asa cum spune domnul Cezar, bataile din aripi ale unui fluture pot modifica substantial viata.

Problema intervine atunci cand aceste diferente devin imputabile din punct de vedere moral. Responsabilitatea morala a unei persoane fata de propria sa constructie fizica si fata de factorii externi este cel mult insignifianta, daca nu chiar inexistenta.

In mai toate cazurile in care se efectueza judecati de ordin moral, cel care judeca se transpune incomplet in pielea celui pe care il judeca si decide, in mod incorect, ca ar fi procedat altfel decat cel pe care il judeca. Fie isi asuma doar partial contextul social al respectivului (ex: si eu am trei copii acasa si am fost batut de un tata alcoolic cand eram mic dar tot nu fur; contextul este asemanator dar incomplet), fie uita cu desavarsire de factorii fizici (care cuprind si inteligenta nativa).

Chiar daca nu putem vorbi despre o responsabilitatea morala, in sens filosofic, nu inseamna ca aceasta o exclude pe cea sociala. Orice comportament pe care societatea, de comun acord, il considera incompatibil cu aceasta este descurajat si sanctionat. Pe cale de consecinta, in cele mai multe cazuri cel care savarseste actul anti-social este izolat.

Va rog sa nu considerati parerea mea ca fiind una specific secularista, atee etc.. In spatiul "forumistic" se dezbate cu arodare inca ideea de iluzie a liberului arbitru dar cea cu inexistenta raspunderii morale este cel mai probabil nepopulara :).

PS: foarta interesanta dezbaterea dintre domnul Cezar si domnul Marcel. Din punctul meu de vedere comunitatea are numai de castigat din acestea.