Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu trebuie sa confundam spovada cu cateheza. La spovada important nu e sa nu uitam sa punem intrebari, ci sa nu uitam sa marturisim pacatele, in specie si in numar. Daca avem neclaritati in privinta unui aspect al vietii de credinta si nu am gasit alta modalitate de a-l "agata" pe preot decat sub patrafir, atunci putem cel mult sa-l intrebam "parinte, am mai multe neclaritati privind viata de credinta. Sa va intreb acuma sau cand sa vin sa va intreb ?"
|
Am intrebat, dar nu cred ca o sa o mai fac decat pentru lucrurile foarte importante, pentru ca retin parintele foarte mult, pe langa spovedanie si probleme personale.
Am inteles.Va multumesc frumos tuturor pentru raspunsuri, iar dvs. va multumesc in mod special pentru rabdarea cu care raspundeti de fiecare data.Si vroiam sa imi cer iertare ca in cateva postari am tot mentionat de vina Occidentului(si implicit a catolicilor, pentru ca banuiesc ca Occidentul e in cea mai mare catolic) pentru ratacirea noastra a tuturor.Si pana la urma pentru ratacirea noastra suntem direct responsabili, pentru ca cine are credinta poate fi bagat in cusca cu lei si nu si-o pierde.Asa ca nu stiu daca e corect sa mai dam vina pe altii.Pana la urma, cine vrea intr-adevar sa se mantuiasca, se mantuieste oricum(sau macar lupta pentru asta), indiferent de imprejurari.
Eu stiu ce am vazut, cat am fost in afara tarii.Catolicii sunt oameni calzi, care ne-au primt cu bratele deschise in tarile si in casele lor.Si de multe ori au avut grija de noi, din toate punctele de vedere.Cine sunt eu sa judec pe altii si sa arat cu degetul, in loc sa am grija de barna din ochiul meu?Doamne ajuta!