Contradictie dogmatica ?

În prealabil postat de CristianR

Nu-i o parabolă, ci o realitate, dar văzută în lumina harului.
Îi numim sfinți nu pentru că sunt fără păcat, ci pentru că sunt sfințiți de harul lui Dumnezeu, Singurul care este sfânt și care sfințește ceea ce atinge.

Un sfânt este, deci, un om locuit într-o mare măsură de harul Duhului Sfânt. El se află într-o stare de receptivitate față de acest har, iar aceasta înseamnă smerenie, golire de sine (ca să-i facă loc lui Dumnezeu) și respingerea păcatului, pe măsură ce îl vede în sine, căci unde este păcat nu are loc Dumnezeu.

Inteleg, totusi, in cazul asta, as vrea o scurta explicatie a harului. Ma uit pe web, dar vreau o explicatie normala, de genul cu scri tu aici.


Editare: gata am gasit. E o abilitate, mai mult sau mai putin, de a face niste lucruri, sau de a intelege lucrurile, etc. Cred ca are multe forme.