Poti fi crestin fara Biserica?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai exista situatia paradoxala (cine ar fi crezut in 1968 ?) ca tinerii de azi sunt mai aproape de Dumnezeu decat parintii lor. Ar fi o greseala sa credem ca Spiritul Sfant doarme, cand sunt destule semne ca misca inimile.

Dupa "89 era o intrebare la moda care se vehicula intens in mass-media: "Pe ce te bazezi?" Dar eu n-o sa spun asa, ci Doamne da sa fie precum zici! Totusi, din cate am constatat, spun cu toata responsabilitatea si dezamagirea ca desi Dumnezeu face eforturi uriase cu noi, indaradnicia omului intrece orice asteptari fiindca pe de o parte tehnica pare sa se ia la intrecere cu miracolul, iar pe de alta omul, pe langa ca prinde incredere in propriile lui merite, tine enorm de mult la confortul lui de duminica. Fie ca sta pana noaptea tarziu in fata televizorului, fie ca merge in cluburi si discoteci, unde numai de Dumnezeu nu-si mai aminteste, oricum, duminica... nu-i mai arde de biserica. Sau... din teama de saracie si necunoscand cu adevarat ajutorul lui Dumnezeu, prefera "sa adune" inclusiv dumineca, mergand la lucru ca intr-o zi normala, fara sa inteleaga ca "Cine nu aduna cu mine, risipeste!", iar ceea ce e mai grav, starneste marea manie a lui Dumnezeu, prin sminteala adusa celor din jur! Toate le poate face Dumnezeu fara noi, dar ca sa ne mantuiasca, are totusi nevoie macar de consimtamantul nostru, daca bunavointa personala nu este. El ne intinde o mana, dar daca noi refuzam s-o oferim pe a noastra, nu avem decat de pierdut. Destul ne este noua ca ne cerceteaza in ignoranta noastra… Fara mana Lui intinsa, suntem expusi multor feluri de caderi, dintre care cea mai mare este caderea in urgia lui Dumnezeu. Oricum, noi Il putem opri să ne intinda mana spre ajutor, dar dupa ce L-am oprit, nu-L mai putem opri sa… ne-o plateasca… Pentru ca… „Unde nu e Dumnezeu, acolo e bataia lui Dumnezeu!”
Sunt ani in care am tot cautat raspunsul la o intrebare si nu l-am gasit. Acum mai mult ca oricand incerc sa-l aflu si sa-l inteleg. De ce Dumnezeu pedepseste crunt crestinul care NU face ascultare, in timp ce, pe ceilalti, fie ei atei, pagani, sau orice altceva, ii lasa sa traiasca si sa moara "in felul lor". De ce celor fara Dumnezeu li se ingaduie sa faca orice, fara macar a avea mustrari de constiinta, in timp ce crestinului (ortodox) i se stabileste brusc o sentinta ingrozitoare, nu numai pentru aceasta lume, ci si pentru cea vesnica viitoare? Spuneam pe topicul "Pacatele si crestinul", cum o familie de foarte buni si apropiati prieteni au sfarsit sub rotile unui TIR, fiind adunati "pe bucatele" astfel incat n-a fost cu putiinta ca sicriile lor sa fie lasate descoperite, inainte de inmormantare. Toti, nespovediti, neimpartasiti si probabil de foarte multa vreme nedusi la biaserica. Sa credem ca "dincolo" le-ar fi... mai bine? Din ceea ce stim, NU!
Toata lumea vede cum stau lucrurile, dar tu, om si prieten nu ai voie sa deschizi subiectul si sa-ti dai cu parerea despre judecata lui Dumnezeu, fiindca risti sa devii extrem de antipatic ca sa nu spun penibil. Evitam voit sa cunoastem adevarul si ne complacem in aceasta inselare, ba chiar ne razvratim daca cineva indrazneste sa spuna ca Dumnezeu NU face nimanui nedreptate! Dar intrebarea mea ramane inca in suspensie: daca acesti crestini ajung in chinurile iadului, (probabil fiindca au fost privilegiati prin harul botezului de care s-au indepartat cu buna stiinta), ceilalti vor avea aceeasi tragica sentinta, sau nu au nimic comun cu Raiul si Iadul de care ni s-a tot vorbit noua?