Cugetari din Dharma

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca incercam sa-I pipaim substanta nemateriala - nu intalnim nicio esenta pipaibila - de aceea este mai potrivit sa-I spunem, din acest punct de vedere, "nimic".

Aha. Păi la fel stă treaba şi cu omul - dacă încercăm să-i pipăim substanţa nematerială, "esenţa". Nimic!
La fel şi cu pomul şi cu râul şi cu cerul. Nimic domle, nimic peste tot!
Totul e nimic. Bingo!
Când îţi ziceam eu că nihilismul îţi roade oasele....

P.S. Măi Florine, ai pomenit tu vreo esenţă pipăibilă, ca să scrii aici de încercarea de a pipăi nematerialul? Păi te aşteptai să găseşti fibra ultimă cu buricul dejtelor? De când se pipăie, frate, cele care sunt prin natura lor nepipăibile? De când aşteptăm să fie abstractul cognoscibil prin simţuri? Nu, oare, a dat Dumnezeu omului, pentru cunoaştere, organe specializate fiecare în parte unui anumit nivel al existenţei? Cele concrete se cunosc cu simţurile, cele abstracte cu mintea, iar Dumnezeu (care NU există, totuşi! - mă încăpăţânez la nesfârşit să scriu mereu asta, pentru a nu mai confunda Fiinţa cu ex-istenţa) cu duhul inimii, mai întâi. În care Se lasă El Însuşi, revelîndu-Se.