Despre moralitatea imprumutului banesc

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Exista trei intrebari: conform Legii era permis sau nu acest tip de comert in incinta ansamblului Templului?

Era permis, fiindca locul unde se facea comert (Curtea Strainilor) era perceput ca fiind in afara Templului. Doar cu cativa ani in urma se construise zidul care ingloba aceasta Curte a Strainilor in complexul Templului. Dar ea era exterioara vechiului zid.

Pe de alta parte, unii exegeti spun ca in zile de mare aflux la Templu, asa cum era si in apropierea Pastilor, zona de "comert tolerat" era extinsa abuziv, comerciantii intrand si in spatiul sacru. Chiar daca lucrul e verosimil, legatura cauza-efect intre acest lucru si alungarea negustorilor nu are sustinere, fiindca intelegem din Evanghelie ca Isus i-a alungat pe toti, indiferent de care parte erau.

Era ceva ilegal, corupt, in acest tip de comert?

Ilegal, nu. Corupt, da.
Acum Il vedem pentru singura data pe Isus manevrand biciul. Dar biciul cuvintelor il mai manevrase, folosind teribile imagini verbale precum "morminte varuite", "pui de vipere" etc. In ambele cazuri, tinta nu era faradelegea, ci hiper-legalismul. Fariseii, adepti si clienti ai "doctorilor Legii", denaturasera cuvantul lui Dumnezeu si, doar peste cateva zile, cu Legea in mana, il vor da mortii pe Cuvantul lui Dumnezeu.

Impotriva cui a protestat Mantuitorul, impotriva conducatorilor Templului care girau activitatea, impotriva celor care a desfasurau efectiv comertul, impotriva ambelor categorii si a modului cum practicau (corupt/ilicit?) acest comert sau impotriva ideei de comert in sine in cadrul Templului?

Adevaratul adresant era suprastructura sociala care controla tot acest comert putred. Toata lumea stia ca zarafii si negustorii sunt in cardasie cu marii preoti si lucreaza in contul lor, dar, ca si azi, nu existau dovezi publice. Fariseii intretineau o mentalitate a comertului cu Dumnezeu, potrivit careia dai mai mult, te ajuta Dumnezeu mai mult. In Curte se practica uzura si comertul corupt, iar inauntru, Templul devenise o macelarie. Preotii nu mai aveau timp pentru altceva decat pentru macelarirea pasarilor si animalelor provenind din fermele lor, vandute de oamenii lor si cumparate cu bani schimbati de oamenii lor. Era un cartel in mainile lor care ii imbogatea pe ei. De aceea Blandul Isus, in timp de rotea biciul impletit, vorbeste de "o pestera de hoti".

Semnele erau covarsitoare ca Isus este Mesia. Iar arhiereii erau ei hoti, dar nu erau tampiti. Pana si Diavolul stia cine era Isus. Din alte locuri ale Evangheliei, ne dam seama limpede ca si arhiereii stiau. Isus cucerise multimea si ar fi putut sa-i cucereasca si pe ei. Caiafa ar fi putut iesi si ar fi putut ingenunchea, spunand "Acum slobozeste, Doamne, pe robul Tau!". Dar slujirea Mamonei suceste mintile. Ca in tabloul lui Rembrandt, in care un zaraf cu toneta rasturnata sta cu spatele la Isus si cauta sa-si adune argintii cazuti, la fel au facut arhiereii, cei care ar fi trebuit sa slujeasca Lui si sa ii predea gestiunea. Dar, nu numai ca au ratat aceasta imensa ocazie, ci, spun doi evanghelisti din patru, dupa acest episod au cautat sa Il piarda.