Despre moralitatea imprumutului banesc

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar ce anume sa-i fi maniat atat de tare pe mai marii Templului, aceiasi cu mai marii Sanhedrinului (=Knesset-ul epocii) ? Cine erau si ce faceau de fapt "zarafii" despre care vorbeste Evanghelia ? Numai exegeza biblica ne poate ajuta sa intelegem care a fost, de fapt, miza chestiunii. Numai ea ne poate ajuta sa pricepem de ce Isus a fost infuriat ca niciodata si de ce in urma acelei reprimari a unor lucratori de la Exchange Office-ul Templului, arhiereii lui au luat o decizie atat de cruda si de radicala. Pana la urma, e tot o chestie 'about power and money", dupa cum vom vedea.

Asteptăm cu interes continuarea..

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tabitha

Asteptăm cu interes continuarea..

Un prim element care sa ne ajute sa ne lamurim ar fi acela ca in cadrul Templului functiona o moneda care...nu mai exista. Adica nu exista pe piata. Era o moneda numai pentru Templu si nu avea putere de circulatie intr-o tara ocupata, asa cum era Israelul in vremea lui Isus. Acum se ajunsese in situatia ca moneda in circulatie sa fie dinarul roman. Dar Templul refuza plati in "moneda paganilor". Astfel, toti cei care isi plateau contributia la Templu (aceasta era obligatorie. Mai mult: era SINGURUL impozit in bani obligatoriu) trebuia sa mearga la "schimbatorii de bani".

Mai mult, toti cei care vroiau sa cumpere animale (sau pasari) pentru jertfa, trebuia sa le cumpere in acea moneda-fantoma, controlata de mai marii Templului. Nu oricine putea sa fie schimbator de bani si nu oricine putea sa vanda animale de jertfa, ci cei care erau autorizati de Templu. Ei formau, cum am spune azi, o patura de "insideri", in stransa legatura cu preotii Templului.

La inceput, nu fusese asa. In principiu, ideea era sa jertfesti un animal crescut de tine. Asta, de fapt, inseamna sa-i oferi Domnului "prinos". Evreii fusesera, pe vremea Torei, un popor de pastori, dar acum se sedentarizasera si aveau alte ocupatii. Daca Legea spunea ca, in cutare situatie, trebuie sa jertfesti un berbec, dar tu nu aveai niciun berbec, atunci trebuia sa cumperi unul. Dar nu puteai sa il cumperi nici de oriunde, ci de la vanzatorii de berbeci agreati de Templu. Si nu cu orice moneda, ci, mai intai, trebuia sa treci pe la schimbatorii de bani agreati de Templu.

[dani2004]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un prim element care sa ne ajute sa ne lamurim ar fi acela ca in cadrul Templului functiona o moneda care...nu mai exista. Adica nu exista pe piata. Era o moneda numai pentru Templu si nu avea putere de circulatie intr-o tara ocupata, asa cum era Israelul in vremea lui Isus. Acum se ajunsese in situatia ca moneda in circulatie sa fie dinarul roman. Dar Templul refuza plati in "moneda paganilor". Astfel, toti cei care isi plateau contributia la Templu (aceasta era obligatorie. Mai mult: era SINGURUL impozit in bani obligatoriu) trebuia sa mearga la "schimbatorii de bani".

Mai mult, toti cei care vroiau sa cumpere animale (sau pasari) pentru jertfa, trebuia sa le cumpere in acea moneda-fantoma, controlata de mai marii Templului. Nu oricine putea sa fie schimbator de bani si nu oricine putea sa vanda animale de jertfa, ci cei care erau autorizati de Templu. Ei formau, cum am spune azi, o patura de "insideri", in stransa legatura cu preotii Templului.

Eu nu am inteles nimic.

[Ursu-WiFi]

În prealabil postat de dani2004

Eu nu am inteles nimic.

Pai banul in sine nu exista.Exista notiunea de datorie care se poate manifesta sub
diferite forme.Daca datoria se manifesta sub forma de bancnote/monezi de metal atunci
aia sunt bani.
Poti sa spui ca banul este unitatea de masura cu care se masura datoria.
Ce este datoria ? O notiune inventata de ala mai tare in brand pt al face sclav pe ala
mai slab.Deci o metoda de sclavie/subjugare.E veche din epoca de piatra.

Datoria este o chestie fictiva.Ea nu exista in realitate. Este doar un instrument de sclavie
subjugare inventat de mintea omeneasca.Problema este ca in numele unei chestii
care nu exista(datorie/ban) tu garantezi cu bunuri care exista(case, terenuri sau orice alt bun) si cu
insusi persoana ta( ca si tu esti considerat o resursa dar umana, de aici resursa-umana.Deci atentie nu esti
considerat om ci resursa.E foate important acest aspect,asa cum il vei observa in viitorul apropiat)

De ce nimeni nu a protestat pana acum ? Deoarce banul(datoria) este cea mai rapida
metoda de a junge bogat si de-ai subjuga pe altii.Si toti sunt lacomi si doresc ca ei
sa fie stapanii.De aceea banul mai este cunoscut si ca "ochiul dracului" atunci cand
motivul pt al avea este lacomia.

[Mosh-Neagu]

...Si nu ne duce pre noi in ispita!...

Doamne, Tu pe toate le stii! Tu stii ca te iubesc, dar cu un lucru nu sunt de acord la Tine. De ce, Doamne l-ai facut pe leu si pe balaur? De ce, Doamne, l-ai facut pe lupu' cel rau care papa si oite si pe bunica din padure la care Scufita-Rosie mergea cu bucurie? Pai nu e corect, Doamne!...

Pentru titlul topicului am cateva remarci. Recurg la Sf. Scriptura, ca asa se cade in astfel de situatii:
De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copiii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator. Deci, cand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta – fiecare fratelui sau – din inimile voastre. (Matei 18, 23-35)
........................................

“14. …un om, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.
16. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti.
17. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.
19. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.
20. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.
21. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
22. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.
23. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
24. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.
25. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.
26. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
27. Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
28. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.”


Ce e "datoria". Are ea menirea sa ne trezeasca constiinta, sau ne doare la basca pentru "cecul in alb"? Fiecare dintre noi are de la botez un "cec in alb"! Se poate fara el? Daca privim prin "moralitatea" omului, bineinteles ca se poate. Ateii stiu cel mai bine!!! Nimic pe lumea asta nu e numai bine sau numai rau. In timp ce unii se folosesc de anumite lucruri ingaduite sau oranduite de Dumnezeu, altii se plang pentru exct aceleasi lucruri, ca si cum Dumnezeu ar obliga pe cineva sa faca un imprumut, iar daca il face, trebuie sa-i dea si indicatii pentru ce sa-l faca? Daca mergi la banca sa-ti ipotechezi casa pentru un imprumut pe care sa-l duci la "Caritas", ce vina are Dumnezeu? Daca faci imprumurt pentru a merge in Dubai, ce vina are Dumnezeu? Unii considera imprumutul o sansa pentru a se vindeca de o boala, pentru a face o inmormantare, pentru a-si ridica o casa... Moralitatea este... relativa. Omul obisnuieste ca dupa ce-si rezolva treburile (sau poate ca a fost atat de nechibzuit incat n-a avut niciodata un scop CURAT), sa carteasca la inapoierea datoriei? Sau pur si simplu sa nu doreasca s-o restituie vreodata. Imi amintesc cum prin 2000, din 100 de romani ajunsi in UK, 99 doreau sa tepuiasca bancile prin imprumuturi cat se poate de consistente. Si multi au reusit, parand sa aiba o constiinta imaculata, desi nu pricep in ruptul capului de ce au pierdut pe alte cai atat de mult si continua sa piarda!... Raspunsul il da mucalitul din carciuma: "Dumnezeu nu bea rachiu!"
Moralitatea imprumutului nu se deosebeste de moralitatea televizorului sau a internetului sau a comertului sau a oricarei ingaduinte ale lui Dumnezeu. Oricare dintre ele pot fi bune, daca ne raportam la ajutorul si mila Lui, sau poate fi povara unei Cruci cu mult mai grele, nu fiindca asa vrea Dumnezeu, ci fiindca asa decidem noi in deplina cunostinta de cauza.
Datoriile - de oriunde ar veni ele - ne obliga. Cand Dumnezeu ne da semne, cand Maicuta Domnului ne sare in ajutor, cand sfintii la care ne rugam, intervin pentru noi, ce ne-am face fara "imprumut"? Ce suntem datori sa restituim? Smerenie si multumire. Atat!!!
Cand pe toate le facem pe dos, cand vrem din mandrie si slabiciune sa ne bucuram de viata si sa o traim dupa alte legi decat cele ce tin de... moralitate, ne umplem de datorii la alt stapan, si nu numai ca devenim sclavi, dar pana si bietii nostri copii si nepoti, nevinovati fiind, vor plati datoriile noastre... In timp ce noi... vom fi..."unde"?

[Ursu-WiFi]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Moralitatea imprumutului nu se deosebeste de moralitatea televizorului sau a internetului sau a comertului sau a oricarei ingaduinte ale lui Dumnezeu. Oricare dintre ele pot fi bune, daca ne raportam la ajutorul si mila Lui, sau poarte fi povara unei Cruci cu mult mai grele, nu fiindca asa vrea Dumnezeu, ci fiindca asa decidem noi in deplina cunostinta de cauza.
Datoriile - de oriunde ar veni ele - ne obliga. Cand Dumnezeu ne da semne, cand Maicuta Domnului ne sare in ajutor, cand sfintii la care ne rugam, intervin pentru noi, ce ne-am face fara "imprumut"? Ce suntem datori sa restituim? Smerenie si multumire. Atat!!!

Dar aici nu vorbim despre altfel de imprumuturi, aici vorbim strict de imprumtul banesc.

In LEVITIC, Dumnezeu spune ca n-ai voie sa imprumuti pe un sarac cu dobanda:

Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini*, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
Să nu* iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi** de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.

Deci la Dumnezeu imprumutul de bani este de fapt milostenie.(ca daca nu-i iei dobanda
atunci aia nu este afacere, ci o faci din mila).
Si atunci poti sa cuplezi cu ce zicea apostolul Pavel si anume, datoria ca modalitatea de
exprimare a milosteniei si recunostiintei.

Dar in contextul nostru, Mihnea se refera probabil la acel sistem la care m-am referit si eu
si anume ca fariseii foloseau datoria/banii/imprumutul nu in scopul descris de tine sau
de apostolul Pavel, ci in scopul descris de mine.Adica actiona ca un sistem de control al
maselor catre buzunarele fariseilor.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ursu-WiFi

Dar aici nu vorbim despre altfel de imprumuturi, aici vorbim strict de imprumtul banesc.

In LEVITIC, Dumnezeu spune ca n-ai voie sa imprumuti pe un sarac cu dobanda:

Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini*, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
Să nu* iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi** de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.

Deci la Dumnezeu imprumutul de bani este de fapt milostenie.(ca daca nu-i iei dobanda
atunci aia nu este afacere, ci o faci din mila).
Si atunci poti sa cuplezi cu ce zicea apostolul Pavel si anume, datoria ca modalitatea de
exprimare a milosteniei si recunostiintei.

Dar in contextul nostru, Mihnea se refera probabil la acel sistem la care m-am referit si eu
si anume ca fariseii foloseau datoria/banii/imprumutul nu in scopul descris de tine sau
de apostolul Pavel, ci in scopul descris de mine.Adica actiona ca un sistem de control al
maselor catre buzunarele fariseilor.

Cred ca vorbim despre lucruri diferite. Daca lucrul e rau, de ce-l ingaduie Dumnezeu? Dintru inceput am pus accent pe acest principiu simplu, doar noi vedem doar partea goala a paharului. Pe cine intereseaza pacatul in sine? Vrem sa traim pe spatele celor slabi, vrem sa facem fapte mai putin sau deloc ortodoxe... Acestea intra in "datoriile la celalalt stapan"! Am pus mai sus bolduit un anume citat, ingaduit, deci de Dumnezeu:
Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. De aici fiecare intelege ce vrea. Eu insa ma refer la cealalta parte a baricadei: smerenia... Constiinta ca suntem "datori" lui Dumnezeu (sau omului, sau institutiei abilitate) la care am apelat din proprie vointa. Imprumutul, chiar si in bani cu dobanda, este ingaduit de Dumnezeu, pentru a-l ajuta pe cel ce nu prea are abilitati sa faca economie... Este o sansa si o mana (parsiva) intinsa si acelora care sunt constienti ca vor munci inzecit, sa plateasca datoriile. Iar asta, in fata lui Dumnezeu inseamna smerenie, ascultare si supunere. Din acest punct de vedere trebuiesc privite lucrurile, nu din punctul de vedere al profitorilor... Ei vor plati intr-un fel sau altul, dar sa nu uitam ca vamesii s-au mantuit in timp ce carturarii si fariseii au ramas mandri si vicleni!