Postul negru

[AlinB]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Poate ca problema ar fi, de fapt, ca tragem la o formula, ca mizam pe o formula a mantuirii.
Unii pe formula postului, de pilda; altii pe formule de alt gen. Se tinde spre formule si stass-uri in toate cele... Vezi nenumaratele discutii ambitioase despre post, impartasire, spovedire etc. Ca si cum doar ideile absolute despre o practica sau alta ar garanta succesul izbavitor...

N-a zis nimeni ca ideea/formula in sine ar garanta ceva.

Dar e bine ca totul sa fie pus sub semnul intrebarii, in numele ortopraxiei.

În prealabil postat de ahilpterodactil

Cred ca jertfa e sa te smeresti in ascultare, mai mult decat a testa metoda x sau y.
Mai mare jertfa decat sa lasi curiozitatile si excentricitatile si sa ramai in ascultare, pentru a te lasa patruns de lectia iubirii vietii crestinesti, nu vad sa fie la un crestin.

Asta nu cumva e o alta reteta/formula absoluta care ar garanta succesul izbavitor? :)

Au mai fost si altii care au marturisit cum e cu roadele concrete ale postului negru. Ca si alti amatori de sporturi extreme, unii au ajuns in coma, pe pat de spital sau poate chiar mai rau...

Eu zic ca mai multi au ajuns in coma, pe pat de spital sau mai rau din cauza unor abuzuri ordinare in cele ale mancatului, decat de pe urma postului, fie el si negru.

Entuziasmul acesta pentru o practica in sine, motivata mai mult sau mai putin savant de iubitorii istovirii trupesti,
ar putea sa fie domolit prin unele practici si ganduri ca acestea intalnite aici:
http://ortodoxcrestin.com/sensul-vie...este-invierea/

Iata un fragment: Gândeşte ce mică este lumea celui care se iubeşte numai pe el – e numai el singur acolo! Or Dumnezeu de asta a spus că nu e bine să fie omul singur, că un om singur nu are cum să cunoască iubirea, decât iubirea de sine… Cum zicea cineva, iubirea duce în Rai, dar iubirea duce şi în iad – iubirea de Dumnezeu şi de aproapele te duce în Rai, dar iubirea de sine te duce în iad. Şi atunci, ca să putem ierta, de asta avem nevoie: măi, stai un pic, că mă doare, mă enervez când îmi aduc aminte de ăla! Bun, dar enervarea, şi cârtirea, şi bârfirea lui, şi clevetirea lui şi judecarea lui, păi astea mă recomandă pe mine în faţa lui Dumnezeu ca cetăţean al Raiului? Păi nu mă recomandă. Dar vrei să fii acolo? Da. Bine, dacă vrei să fii acolo, trebuie să faci asta. Asta-i calea, şi-n calea asta sunt nişte legi. Dacă nu, plăteşti „amendă”. Şi atunci este nevoie să conştientizăm lucrul acesta, că fără iertare nu există mântuire.

Tin sa-ti aduc aminte ca ortodoxia nu e (doar) poezie ci si asceza.
Adica, putem lua 10 la poezie, dar daca in practica doar ne-am impacat cu propriile slabiciuni si caderi, media nu o sa iasa de trecere.