Postul duhovnicesc nu cunoaste dezlegare

Postul duhovnicesc nu cunoaste dezlegare Mareste imaginea.

Postul este, de regula, definit ca infranare totala sau partiala de la mancare si bautura. Aceasta definitie nu-l face sa se deosebeasca foarte mult de dieta alimentara. Insa, in momentul in care vom afirma ca postul trupesc trebuie sa se intrepatrunda cu rugaciunea si milostenia, ne vom apropia de adevaratul inteles al postului crestin.

Infranarea nu are ca scop distrugerea naturii trupesti, ci transfigurarea ei. Este adevarat ca au existat secte, numite encratite, care practicau infranarea pentru a distruge trupul, deoarece considerau materia ca fiind rea in sine, inca de la creatie. In crestinism, indumnezeirea nu vizeaza o parte din natura umana, ci pe om ca intreg: trup si suflet. In acest sens, Sfintii Parinti au afirmat ca noi nu postim pentru ca ne uram trupul, ci pentru ca il iubim si vrem sa-l vedem mantuit, impreuna cu sufletul.

Postul trebuie sa fie un exercitiu neincetat de stapanire asupra pornirilor patimase. Sfantul Grigorie de Nyssa arata ca "pe langa postul cel trupesc, mai este si un post netrupesc si o infranare nemateriala; iar acestea nu sunt altceva decat indepartarea sufleteasca de la cele rele. De altfel, numai in vederea acesteia ni s-a legiuit noua si infranarea de la mancaruri. Indepartati-va deci, cu postul vostru sufletesc, de la rautate! Infranati-va de la poftirea lucrurilor straine!

Fugiti de castigul nedrept! Ce castig vei avea daca nu mananci cele ale tale, dar iei, in schimb, cu nedreptate, cele ale saracului? Si unde este credinta ta crestina daca band numai apa, faci in schimb viclesuguri si insetezi de sange, din rautate? Iuda a postit si el impreuna cu cei doisprezece; dar neputandu-si tine in frau patima iubirii de arginti, cu tot postul lui nu a putut agonisi nimic spre mantuire. Nici diavolul nu mananca fiindca este duh fara de trup; dar din cauza rautatii, s-a pravalit, totusi, dintru inaltime.Va spun de mai inainte si va dau de mai inainte marturia mea, ca apa, verdeturile si masa cea fara de carne, nu va va folosi la nimic atata vreme cat dispozitia voastra launtrica nu va fi si ea pe potriva infatisarii voastre din afara. Postul a fost legiuit pentru curatia sufletului. Deci, daca sufletul este intinat de ganduri si de hotarari rele, pentru ce atunci, mai consumam in zadar numai apa?"

Postul nu combate mancarea si bautura in sine, ci imbuibarea si excesul in folosirea ei. Sfantul Apostol Pavel ne sfatuieste sa ne aducem trupurile ca pe o jertfa vie, sfanta si bine placuta, lui Dumnezeu. Astfel, e nevoie de rastignirea patimilor si a poftelor pentru a invia cu Hristos. Postul nu reprezinta sfintenia realizata, ci unealta prin care o putem dobandi.

In limba noastra expresia: "zi de post" este folosita pentru a reda prin comparatie lungimea unei situatii neplacute, "greu de suportat" fiindca trece, parca, cu mai multa incetineala decat zilele de buna dispozitie. George Cosbuc plasticizeaza printr-o comparatie sugestiva "lungimea zilei de post" in poezia "Iarna pe ulita". Ne este prezentat aici "un copil al nu stiu cui", care purta o caciula "mare cat o zi de post". Omul care ramane doar la retinerea de la anumite bucate, fara sa stea de vorba cu Dumnezeu, prin rugaciune, nu va retine din post decat durere si slabiciune.

Nu trebuie sa uitam ca postul nu vizeaza numai calitatea, ci si cantitatea alimentatiei. Sfintii Parinti au aratat ca dreapta socoteala sau masura este potrivita puterilor fiecaruia. Sfantul Atanasie cel Mare spune ca "nu exista o singura regula a postului, nici un singur mod al impartasirii de bucate, si nici nu se potriveste aceeasi masura tuturor, intrucat nu toti au aceeasi putere, varsta, iar altii sunt mai slabiti chiar din pricina indelungatei postiri".

Sfantul Ioan Casian, vorbind despre dreapta socoteala in practicarea postului spune: "Suntem datori sa dobandim cu toata puterea si cu toata sarguinta noastra darul deosebirii, care ne va putea pazi nevatamati de intinderea peste masura spre amandoua parti. Caci despre amandoua zic Parintii ca sunt la fel de vatamatoare: atat intinderea peste masura a postului, cat si saturarea pantecelui; atat privegherea peste masura, cat si saturarea de somn; si, la fel, toate trecerile peste masura. Am cunoscut pe unii care n-au fost biruiti de imbuibarea pantecului, dar au fost doborati de postirea fara masura si s-au rostogolit spre aceeasi patima a imbuibarii pantecelui din slabirea ce le-a venit din postirea peste masura. Imi aduc aminte ca si eu am patit una ca aceasta. Asa de mult ma infranam, incat uitam de trebuinta hranei pana si doua, trei zile si nicidecum n-as fi dorit hrana de nu m-ar fi indemnat altii sa mananc. Mai greu m-am primejduit din pricina nemancarii, decat din pricina imbuibarii pantecelui."

In acest sens, Sfantul Maxim Marturisitorul ne invata: "Da trupului tau putere si toata nevointa ta intoarce-o spre minte. Caci cel ce lucreaza trupeste, uneori este biruit de lacomia pantecului, de somnul mult, de imprastiere si de vorbarie, si prin acestea isi intuneca mintea. Iar alteori isi tulbura intelegerea prin postul prelungit, prin privegheri si prin osteneli peste masura. Dar cel ce are grija de minte contempla, se roaga, cunoaste pe Dumnezeu si poate dobandi toata virtutea."

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a stabilit, in sedinta din 27 februarie 1956, urmatoarele pogoraminte cu privire la respectarea posturilor:

1. Sunt dezlegati de pravila postului copiii pana la sapte ani. La fel, batranii trecuti de saizeci de ani, suferinzii cu dieta speciala, precum si calatorii aflati pe drumuri lungi si istovitoare. Aceasta hotarare este pe deplin in duhul traditiei practicarii postului: "De la cel ce este bolnav cu trupul, nu cere Dumnezeu post, infranare de la mancare si bautura, sau alta osteneala de nevointa a trupului, decat rabdare, multumire si rugaciune duhovniceasca si sa-i fie mintea si gandul pururi la Dumnezeu"; "cand sarguindu-te pentru virtutea postirii, nu o poti dobandi din pricina neputintei tale, si cu inima zdrobita te intorci cu multumire catre Dumnezeu, insusi faptul de a multumi milostivirii Lui ti se va pune la socoteala, numai sa te arati pururi smerit inaintea Domnului si sa nu te inalti fata de nici un om".

2. Pentru copiii intre 7-12 ani, precum si credinciosii de orice varsta cuprinsi de slabiciuni si suferinte trupesti, pravila postului este obligatorie in urmatoarele zile:
- miercurile si vinerile de peste an
- prima si ultima saptamana din perioada Postului Craciunului si a Pastelui
- cinci zile din Postul Sfintilor Apostoli
- doua saptamani, adica intreaga perioada a Postului Adormirii Maicii Domnului
- ajunul Craciunului, ajunul Bobotezei, 29 august si 14 septembrie.

Pentru celelalte zile si saptamani din timpul marilor posturi bisericesti, copiii de la 7-12 ani si credinciosii de orisice varsta care sunt suferinzi, sa fie dezlegati a manca: peste, branza, oua, lapte.

Daca de la postul trupesc pot exista dezlegari, de postul duhovnicesc nu poate fi nimeni dezlegat. Fiecare credincios e dator ca neintrerupt sa-si traiasca viata in cumpatare, prin abtinerea de la placerile care pot degenera in patimi inrobitoare. Daca in zilele de post "nu poti ajuna pana seara" ne indeamna un parinte filocalic "pazeste-te macar sa nu te saturi".

27 Martie 2009

Vizualizari: 5153

Voteaza:

Postul duhovnicesc nu cunoaste dezlegare 3.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE