MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Uite, Igor, despre ce e vorba. Ca sa n-o mai lungim:
https://www.youtube.com/watch?v=I6MzdABnBVs

Ohooo :) să-i vezi pe-ai mei...

Am 3 copilaşi, ca 3 sori. 2 nepoţei şi-o nepoţică.
6 anişori cel mare, a început acuma primul an de şcoală, ce bucuros e :) şi 4 anişori cel mijlociu şi 3 anişori cea mică.
Sunt comorile mele ! :)
Şi ne jucăm toată ziua. Vin la "Unchiu Emuş' păcătoşu' " ! :)

Şi fratele meu mijlociu, cu cumnata mea, stau în chirie (eu sunt cel mic). Ea e din Anina, şi-au luat acolo casă, dar acolo nu-i de lucru nimic. Ea mai are şi doi fraţi acolo, dar abea găsesc de lucru cu ziua, amândoi sunt căsătoriţi şi au câte un copil şi ei.
Deci frate-meu cu cumnată-mea sau mutat şi stau în Timişoara, în chirie şi plătesc 250 de euro chirie pe lună, la un apartament cu 2 camere.
Iar eu? Ca lepra, mai rău ca ciuma sunt, cancer ordinar ce sunt, stau bine mersi întrun apartament cu 2 camere, cu maică-mea. Nu sunt eu definiţia egoismului? Strica-mi-ar Dumnezeu răutatea!
Fratele meu cel mare, iarăşi, abea se descurcă la sat, unde stă el.

Şi la magazinul bisericesc, în fiecare zi, vin peste 5, câteodată 10 oameni să cerşească, şi le descos povestea vieţii ficăruia.
N-am cuvinte să descriu vieţile lor, că mă năpădesc lacrimile şi n-am nevoie acuma de asta...

Fără să vorbesc despre mulţi alţii din judeţul Timiş, sau din România, fără să vorbesc despre cei din Africa şi Asia...

Copii mei, sunt şi ai lui Hristos, şi sunt toţi copii oamenilor. Dacă eu nu sunt în stare să mă jertfesc pentru puţini, câţiva în jurul meu, cum voi reuşi să fiu de folos celor mulţi, sau tuturora?
Cum voi reuşi să urmez pe Domnul? Să mă sfinţesc? Să înţeleg Biserica, să fiu al Domnului, al Bisericii?
Sau să urmez pe Domnul, mai târziu, când am familie, soţie şi copii? Să-i abandonez? Aş fi un laş ordinar. Nu se face aşa ceva.
Sau dacă mă înşeală soţia, mai pot sta lângă ea? Personal, eu nu mai pot.
Îmi vine silă de ea. Şi îi dau carte de despărţire, divorţul cum spune Scriptura.
Da, învăţătura Bisericii, e să stai cu ea, şi dacă te înşeală. Dar nu-i obligatoriu, doar se recomandă.
Şi personal, sunt prea sensibil să pot asta...
Dacă asta se întâmplă să mă înţele după ce am 2 sau 3 copii, sau mai mulţi, rămân copii din urmă, suferind. Şi să stau pentru copii?
Ştiind că ea merge să-şi satisfacă poftele carnale la altul sau alţii, că nu a fost de acord cu unirea intimă doar marţea şi joia?
Sau nu poate să ne oprim definitiv din uniri intime, dacă nu mai vrem copii, ca să nu folosim cauciucuri şi alte metode de oprirea vieţii?
Nu e în stare să se sfinţească, să fie fiică a Bisericii, să fim fiii Domnului?
Da, poate la început e o mironosiţă. Şi-apoi? Dacă-şi pierde măsura şi nu mai caută îmbunăţirea în Hristos permanent, apoi vin dezastrele.
M-am gândit la foarte multe aspecte ale căsătoriei, înainte să aleg călugăria...

Deci cu ce e mai frumos şi mai valoros copilul meu, decât copilul altuia?
Sau a altora? Aaa, că e al meu, biologic? Şi dacă moare? Nu hulesc eu pe Dumnezeu, că mi-a luat copilul? De parcă ar fi al meu. Nu-i al meu, e al Domnului. Sunt conştient de asta?
Şi-atunci de ce nu mă bucur că a plecat la Domnul? "Domnul a dat, Domnul a luat".
Nu mi-ai lipit eu inima de el? Ba da.
Spune: "cel ce iubeşte pe tată, mamă, soţie, copii, fraţi, surori, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine".

Deci unde-i măsura în Hristos a celui căsătorit? E mult mai slabă şi mai mică decât a celui dedicat cu fiecare respiraţie Domnului Dumnezeu şi oamenilor, adică a călugărului.
Nu oare Hristos, trebuie să fie scopul omului pe pământ? Ba da. Şi-atunci ce facem? Cât facem? De ce facem?

Prea mult de scris...

Pomeneşte-mă.