cu ce ramane elevul dupa ora de religie ?

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Te-am rugat sa explici putin la ce te referi in postarea ta. Poate am inteles eu ceva gresit.
Ai preferat sa ma critici. Dar da, este adevarat. Pentru mine este severa credinta.
Sunt niste reguli aspre si cand mai vezi si formularea canoanelor...
M-am invatat asa, le respect. Respect preotii.
Dar nu vad asa o veselie.
Ca in sufletul meu simt totusi si ceva pozitiv, este altceva. Vad si partea pozitiva.
Pai ce fac copiii la scoala cu profesorii...La biserica ii vad totusi mai respectuosi cu preotii. Este o diferenta.
Tu chiar vezi la fel la lucrurile?
Acum depinde si de om, de preot.

Cum spui tu ca ora de religie nu-ti impune bariere cand sunt atatea reguli aspre in credinta si este si asceza?
Eu nu stiu ce se invata totusi la ora de religie si cum, ca n-am facut asa ceva.
Am invatat credinta cum am putut, singura, de la unul si altul.

Uite iti pun aici o listuta cu lucruri care nu inseamna libertate si sa fii tu insuti:
- smerenie, cap plecat, sa vezi in toate numai pacatul
- imbracaminte speciala (basmaua)
- postul, asceza
- femeia are oprelisti
- femeia sta separat de barbat in biserica (chiar cei casatoriti)
Ma opresc aici.

Este un drum pe care daca il alegi, trebuie sa fii altfel. Sunt niste renuntari. Nu este o distractie.
Acum poate ca unii vad altfel lucrurile, mai ales calugarii/maicile.

Da, exista, sau asa ar trebui sa fie si o latura mai calda in credinta, si unde asa cum spui tu sa te poti pune in valoare, eventual sa fii tu insuti.
Este implicarea in social, iubirea aproapelui, samarineanul. Dar nu prea este...
Si mai este arta bisericeasca (pictura, muzica, scris). Dar si acolo nu este asa libertate ca in arta laica.

Si depinde si despre care tineri vorbim.
Eu ii vad altfel in viata de zi cu zi (pe majoritatea). Si nu mi-i imaginez in regulile astea severe.
Dar...sunt si unii, putini dupa parerea mea, care sunt altfel si pe care ii vad si in biserica, in credinta.

P.S. Imi place ce scrie Ioan67 aici.

Lupta pe care o duci tu cu postul ,smerenia si infranarea este o lucrare personala adaptata la trairea si valorile personale.
Pt altii poate nu sunt atat de tragice si drastice insa ei au probleme in alte sectoare.
Unii tin post usor si cu anii dar nu pot sa se smereasca... Altora le este greu sa se infraneze trupeste insa fac un car de milostenie pt aproapele pt ca asa le este firea ... Si tot asa!

Treaba cu smerenia este cat de cat simpla si logica : gandeste-te la Iisus!
Imparatul cel bun ,numit si Cel milostiv -care s-a nascut intr-un grajd neavand nici cele mai elementare conditii ...care a spalat picioarele murdare ale ucenicilor fara greata ... care nu s-a impotrivit sa fie tratat cu josnicie de neamul caruia ii tratase bolnavii si chiar ii inviase mortii ...care nu s-a scarbit de ucenicii ce s-au lepadat de El...care umbla simplu si descult incat multi demnitari si bogati ai timpului nu dadeau nici 2 bani pe El.
Asta a venit sa ne invete Dumnezeu, smerenia, micimea voii personale ,capul plecat ,slujirea aproapelui ...

De ce facem smerenie? Pt ca dorim sa fim ca El ,sa ne asemanam , sa fim din aceiasi Liga.
O facem din dragoste ,din afinitate ; nu este o constrangere a eului ci o alegere voluntara pe care o facem constienti .