Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Din punct de vedere al deductibilitatii privind starea subiectului, negatiile pot fi clasificate in doua: negatii deschise si negatii inchise.

Negatiile deschise lasa sa se intrevada si alte moduri existentiale posibile cu privire la subiect, „deschid” posibilitati, alternative, perspective.

Exemplu de negatie deschisa: Inorogul nu este vizibil in aceasta locatie. Deductie: este oare vizibil in alta locatie?

Negatiile inchise nu indica, nu sugereaza, "nu deschid" nicio alta posibilitate cu privire la starea subiectului. Din negatia inchisa nu se mai poate deduce nimic. Este o negatie ultimativa, care inchide, termina procesul de rationalizare.

Exemplu de negatie inchisa: Inorogul nu exista.

In budism (Scoala de Mijloc), negatiile inchise nu sunt aplicate in baza unei dogme, ci sunt revelate in urma parcurgerii unor forme de rationament. Apar firesc, natural, in urma unui proces de gandire sub forma unor concluzii irefutabile.

In curriculum Scolii de Mijloc sunt utilizate cinci clase de rationament: Fragmente Vajra, analiza efectului, analiza simultana a cauzei si efectului, dincolo de singularitate/pluralitate, interdependenta.

Negatia inchisa creeaza brese, fisuri in modul fixist in care este perceputa realitatea imediata. Vaporizeaza soliditatea, concretetea fenomenelor care ne definesc existenta.

Puterea de vaporizare depinde de profunzimea si subtilitatea cu care este angajat rationamentul.

Cele cinci clase de rationament Madhyamaka ofera o multitudine de nuante si subtilitati.

O angajare atenta a rationamentelor cu sesizarea subtilitatilor trezeste o constientizare potenta, profunda a vacuumului rezultant din negatia inchisa. O analiza superficiala conduce la o experienta superficiala.

Pentru a nu ramane la un nivel pur teoretic, metoda analitica este unita cu inima contemplativa, iar adevarul rezultant devine cu timpul experienta nemijlocita.