Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Ramane sa ne lamuresti insa daca exista o "persoana" sau "fiinta" care se "reincarneaza" sau nu.
Budhistul din care citai tu, zice ca nu, ca exista doar un "flux de constiinta" - ce e aia?

In budism se pune intrebarea, ce inseamna "a exista"? In crestinism nu se dezvolta o linie de gandire in acest sens.

Intelegerea "starii de existenta" vizeaza orice aspect, de la un graunte de nisip, o simpla senzatie, un gand, un inger, o furnica, un demon, totalitatea realitatii inconjuratoare, pana la miezul adanc al eului.

Aceasta analiza releva ca orice fenomen are o existenta conditionata, altfel spus, nu poseda o existenta in sine.

Aceasta cunoastere demistifica aparentele lumii care se infatiseaza ochiului cu putere de existenta autonoma. Metaforic, dezbraca forma de iluzia concretetii, devenind transparenta - clara.

Mintea devine linistita pentru ca indiferent de modul in care se prezinta lumea aceasta poate vedea prin orice forma a ei. Realizeaza ca nu gaseste o esenta 'existentiala' cu care sa intre in coliziune, de care sa fuga sau sa o posede.

Iar cand mintea se contempla pe sine, asisderea, nu gaseste o realitate solida ultima, nu poate identifica o esenta pe baza careia sa se compare cu alte fenomene, sa se inalte, sa se mandreasca sau sa se teama.

Deci, nu putem gasi o esenta nici in "persoana", nici in "fiinta", nici in "constiinta", nici in "flux", nici in "miscare", nici in "nemiscare", nici in "transformare"...toate sunt denominari, constientizari fragmentate ale realitatii. Cunoasterea profunda le transcende, este non-duala.

Unii mistici crestini au inteles ca Dumnezeu se cunoaste "parasind orice impresie" a mintii. Este echivalent cu a nega cogniscibilitatea Lui Dumnezeu in Fiinta Sa.

Pai care e rostul?
Privit dintr-o perspectiva de ansamblu, dupa "teologia" voastra, lumea se divide in doua: un dumnezeu imuabil si intangibil si lumea materiala intr-o permanenta schimbare, fara repere absolute de tip "sus" si "jos", "bine" sau "rau" - doar intr-o continua stare de suferinta atat timp cat exista o constiinta.

"mantuirea" voastra presupune tocmai un soi de sinucidere - non-existenta.
Pentru ca ceea ce e "relativ" si "schimbator" nu se poate transforma in "absolut" si "nemiscat".

Prin intelegerea naturii ultime a fenomenelor (Dumnezeu in Fiinta Sa), budismul percepe realitatea ca un Intreg. Aceasta cunoastere ne leaga de toate, intram in comuniune intima cu toate, ne face liberi ("fii ai luminii").