Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[Lancelot]

În prealabil postat de catalin2

Eu am stiut de la inceput ce vrei sa spui, dar nu asta spune IPS Bartolomeu, spune ca noi respectam pe toti oamenii indiferent de credinta. Am citit tot interviul, intr-un loc ii aminteste si pe atei, acum nu putem spune ca e bine ca ateul sa staruie in credinta lui, ca se apropie de Dumnezeu. Ortodoxia ii respecta pe toti, nu a gandit razboaie religioase impotriva paganilor sau inchizitia impotriva ereticilor.

uite, de ceva timp citesc un pic din multele lucrari de teologie ortodoxa la care am acces, am sa-ti pun o intrebare si te rog sa te gandesti bine inainte sa-mi raspunzi, daca doresti s-o faci.

putini dintre voi sunt constienti de tot ceea ce presupune "pocainta adevarata", s-a scris rareori aici, cel putin eu nu am citit pana acum, mai ales ca exista puncte de vedere superficiale precum cel care insiruie spovedania+impartasania ca act de pocainta complet. deci:

"pocainta cea adevarata den trei parti are fiinta ei. Intai den infrangerea inimii. A doua den ispovedaniia pacatelor la parintele cel duhovnicesc. Si a treia facerea canonului".

Citatul de mai sus este din "Invatatura besericeasca" al lui Antim Ivireanul.

"sinceritatea si severitatea trebuie sa prezideze toate aceste secvente, in succesiunea lor, si mai cu seama examenul de constiinta, acea "infrangere a inimii", Antim spune rumpere si sfaramare, adica achizitionarea starii de regret profund pentru greselile comise, remuscare adanca in stare nu numai sa recapituleze abaterile, ci si sa se transforme in vointa de a nu mai cadea in culpa."

acum, ce este dificil in aceasta succesiune? evident, cel mai important lucru, primul! "infrangerea inimii", sau asa cum atat de frumos se exprima autorul celor de mai sus, "achizitionarea starii de regret profund".

Intrebare:

crezi ca "infrangerea inimii" este ceva exclusiv crestinesc sau, chiar, religios?