Discuții și clarificări cu privire la Îndrumarele pentru Spovedanie

[Iorest]

În prealabil postat de bluester

Asta cu ochii inchisi mi se pare aiurea de tot. Sunt rugaciuni pe care le poti stii pe de rost, ca de exp: rugaciunea inimii, psalmul 50, Tatal Nostru etc - si nu e nevoie sa le citesti. In plus, cand inchizi ochii te poti concentra mai bine.

Mai sunt aiureli prin acel Îndreptar, au redactat diferiți oameni la el de nu se mai știe a cui e.
Editura Agapis vinde pe site-ul ei o altă versiune de îndreptar îmbogățită cu îndreptarul lui Nicodim Aghioritul și a altor sfinți, n-am citit noua versiune, am aflat de ea după ce am deschis topicul.
Versiunea 2000 nu mai e folosită și nu cred că se mai vinde prin Biserici.

___________________________
E o exagerare, pentru că nu circumstanțiază nicicum, iar în rezumatul Îndreptarului la pag. 53, „m-am rugat cu ochii închiși” e trecută fără temei, la încălcarea poruncii I.

Ce zice porunca I:
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!" (Ies. 20, 2-3).
N-avea ce căuta să fie încadrată acolo.

Așadar, inserarea cu nr.55 „m-am rugat cu ochii închiși ca sectarii” e forțat introdusă atât în exemplul din Îndreptar, cât și în rezumat la final.

Sfântul Serafim de Sarov chiar a dat un îndemn despre rugăciunea din Biserică.

Doxologia: Este de folos ca în biserică să stai la rugăciune cu ochii închişi

Sfântul Serafim de Sarov:
„Este de folos ca în biserică să stai la rugăciune cu ochii închişi, întru luare-aminte lăuntrică, și să-ți deschizi ochii numai când te apucă trândăvirea sau când te ia somnul: atunci trebuie să-ţi întorci ochii spre o icoană şi spre lumânarea care arde in faţa ei.”

Și dacă stăm să căutăm mai mult probabil s-ar mai găsi preoți sau sfinți despre care se istorisește că se rugau cu ochii închiși.

Iar la rugăciunea particulară omul care știe rugăciuni pe de rost se poate ruga și cu ochii închiși fără să citească cum bine ai sesizat.

În caz particular un ortodox care n-a fost niciodată în alte adunări, nici n-ar ști cum se roagă ei, abia ulterior am citit și eu la o căutare pe net pe un blog cum că cei mai vechi se rugau în trecut cu ochii închiși, dar cei care scriu acum spun că ei preferă să se roage cu ochii deschiși și sunt împărțiți, nu le e ceva specific.

Cum nici faptul că spui Tatăl Nostru nu te face neoprotestant doar pentru că-l spun și ei în adunări, nici dacă te rogi cu ochii deschiși sau închiși nu reprezintă altceva mai mult decât o atitudine subiectivă de apropiere față de Dumnezeu, care nu e condamnată sau prescrisă limitativ de vreun canon e o chestie ce ține de situație.

Și tot la încadrări greșite, intră și pasajul „m-am rugat cu fața la apus” în Îndreptar e trecută la încălcarea poruncii I, de parcă Dumnezeu nu e stăpânul Cerului și al pământului.

Un om în primejdie sau care se roagă chiar într-un pelerinaj organizat cu preotul, când microbuzul nu se îndreaptă spre Est, se roagă ortodox tot lui Dumnezeu.

Un credincios care se roagă într-o biserică ortodoxă din România sau închiriată din diaspora care nu are altarul spre Est nu spovedește preotului că „nu s-a rugat cu fața la răsărit întodeauna ci adesea și în alte direcții”, că l-ar exaspera pe acel preot slujitor la biserica cu pricina.