Istorii cu talc

[cristiboss56]

Se spune că fericitul Ieronim, pe când trăia în Palestina şi se nevoia la peştera de la Bethleem, unde S-a născut Mântuitorul nostru, a avut de Crăciun o vedenie minunată. I S-a arătat Domnul Iisus Hristos ca un prunc şi l-a întrebat: ”Ieronime, acum când toţi Îmi dăruiesc câte ceva, tu ce-Mi vei dărui?” “Virtutea şi rugăciunile mele!”, i-a răspuns fericitul Ieronim. “E foarte bine, dar altceva Îmi mai dăruieşti?” “Inima mea, sufletul meu şi chiar pe mine însumi!” “Şi aceasta o primesc, dar Eu doresc şi altceva de la tine!” “Ce altceva aş putea să-Ţi dau, Doamne?”, a întrebat nedumerit, iubitorul de Hristos. “Dăruieşte-Mi păcatele tale!”. Fericitul Ieronim, cu inima înfrântă, a început să plângă. El a întrebat printre lacrimi: “Şi la ce-Ţi trebuie, Doamne, păcatele mele?” “Vreau să le iau asupra Mea!”
Aţi auzit? “Dă-Mi păcatele tale!” Iisus Hristos doreşte păcatele noastre. Să I le dăm în Sfânta Taină a Spovedaniei şi El ni le va ierta! De multe ori încercăm să-I dovedim lui Dumnezeu că-L iubim prin diferite gesturi sau cuvinte … nu sunt greşite nici acestea, însă cea mai autentică dovadă am putea să o arătăm prin lăsarea de păcate şi ura faţă de păcat.