Istorii cu talc

[cristiboss56]

Trăia odată in Tarsul Ciliciei un păgân pe nume Vavila. El avea două amante : Comita şi Nicosa. Intr-o zi a intrat Vavila intr-o biserică, tocmai când se citea Evanghelia care spune : "Pocăiţi-vâ că s-a apropiat impărăţia cerurilor ( Matei 3, 2 ) . Cuprins de remuşcări a inceput să se căiască de faptele săvârşite. A ieşit din biserică, le-a chemat pe cele două amante şi le-a spus: - Ştiţi in ce desfrânare şi cât de nebuneşte am trăit cu voi. Ştiţi , iarăşi, că nu-mi era dragă una mai mul decât alta. Iată, vă dau toată averea mea. Luaţi-o şi impărţiţi-o intre voi, pentru că eu plec, părăsesc lumea şi mă călugăresc.
Ele au inceput să plângă şi i-au spus : - Am fost părtaşe cu tine şi la păcat şi la pierderea sufletului nostru. Acum insă, când vrei să faci acest lucru plăcut lui Dumnezeu, ne laşi şi vrei să-l faci singur ? Vrem să fim părtaşe cu tine şi la bine. Bărbatul s-a călugărit , iar femeile, după ce au vândut toată averea şi au impărţit-o la săraci, au intrat şi ele intr-o mânăstire . ( după Ioan Evcrata , Limonariu )

[peps]

În prealabil postat de cristiboss56

Trăia odată in Tarsul Ciliciei un păgân pe nume Vavila. El avea două amante : Comita şi Nicosa. Intr-o zi a intrat Vavila intr-o biserică, tocmai când se citea Evanghelia care spune : "Pocăiţi-vâ că s-a apropiat impărăţia cerurilor ( Matei 3, 2 ) . Cuprins de remuşcări a inceput să se căiască de faptele săvârşite. A ieşit din biserică, le-a chemat pe cele două amante şi le-a spus: - Ştiţi in ce desfrânare şi cât de nebuneşte am trăit cu voi. Ştiţi , iarăşi, că nu-mi era dragă una mai mul decât alta. Iată, vă dau toată averea mea. Luaţi-o şi impărţiţi-o intre voi, pentru că eu plec, părăsesc lumea şi mă călugăresc.
Ele au inceput să plângă şi i-au spus : - Am fost părtaşe cu tine şi la păcat şi la pierderea sufletului nostru. Acum insă, când vrei să faci acest lucru plăcut lui Dumnezeu, ne laşi şi vrei să-l faci singur ? Vrem să fim părtaşe cu tine şi la bine. Bărbatul s-a călugărit , iar femeile, după ce au vândut toată averea şi au impărţit-o la săraci, au intrat şi ele intr-o mânăstire . ( după Ioan Evcrata , Limonariu )

Minunat!!!

[cristiboss56]

Avva Anastasie povestea despre avva Gheorghe Zăvorâtul : Intr-o noapte m-am sculat să bat toaca şi am auzit pe avva Gheorghe Zăvorâtul plângând. M-am dus la el şi l-am intrebat : - Ce ai avvo , de plângi ? El nu mi-a răspuns. L-am intrebat din nou : - Spune-mi pricina ! El, suspinând, mi-a spus : - Cum să nu plâng dacă Stăpânul nostru nu mai vrea să se impace cu noi ? Mi se părea, fiule, că stăteam in faţa unui tron inalt. In jurul tronului erau nenumăraţi oameni care-l rugau pe cel care stătea pe tron pentru un anumit lucru. El insă era neânduplecat. Apoi, s-a apropiat de el o femeie imbrăcată in porfiră. A căzut in genunchi inaintea tronului şi a spus : - Milostiveşte-te , cel puţin pentru mine ! El a rămas tot neânduplecat. Pentru asta plâng şi mă tângui, temându-mă de cele ce se vor intâmpla.
Când mi-a spus aceasta, era intr-o joi. In ziua următoare, vineri , pe la ora trei după-amiaza, a fost un cutremur mare care a dărâmat oraşele de la ţărmul Marii Feniciei.

[cristiboss56]

Cel mai insemnat eveniment din viaţa Sfântului Serafim de Sarov, rămâne convorbirea cu negustorul Nicolai Motovilov, fiu duhovnicesc al părintelui Serafim. Preocupat de viaţa duhovnicească, boierul Motovilov l-a intrebat pe povăţuitorul său in cele spirituale care este ţelul vieţii creştine. Răspunsul Sfântului a venit imediat :" dobândirea Duhului Sfânt". Insă negustorul dorea să afle ceva mai mult, cum recunoaştem lucrarea Duhului Sfânt in viaţa noastră. In urma rugăciunii, Motovilov are revelaţia impărtăşirii de harul Duhului Sfânt in sufletul şi trupul său.
Lumina care strălucea peste cei doi aflaţi in pădure, in miezul iernii, dulceaţa şi desfătarea care bucurau sufletele sfântului şi ucenicului său, mireasma nepământeană care se răspândesc in aer au fost răspunsul la care Motovilov nu a mai avut nimic de intrebat. Se pare insă că acesta nu era totuşi pregătit duhovniceşte pentru o asemenea descoperire. Timp de treizeci de ani, va fi chinuit de diavol pentru indoiala care ii cuprinsese sufletul.

[cristiboss56]

In anul 2001 , Dumnezeu a mai dăruit creştinilor un semn, in felul următor : in ziua Sfintei Treimi, de hramul Mânăstirii Cocoş, s-a organizat un pelerinaj cu sfintele moaşte prin locurile martiririului, cu poposire la cripta in care a fost descoperită, in urmă cu 30 de ani, comoara duhovnicească a Dobrogei.
S-a săvârşit o Sfântă Liturghie pe malul Dunării, apoi s-a mers in cripta martirica unde s-au citit rugăciuni şi s-a privegheat, iar călugării de la Cocoş, Dervent şi de la alte mânăstiri din Dobrogea au citit neântrerupt Psaltirea. Până aici nimic neobişnuit. La un moment dat, fratele Gelu, din obştea Mânăstirii Dervent, l-a rugat pe un frate care urma să-l schimbe la citirea Psaltirii să ii facă o fotografie, pentru a imortaliza acele clipe aparte, de mare incărcătură spirituală. Nimeni nu a realizat că in acel moment s-a petrecut ceva neobişnuit, dar la developarea pozei s-a observat o coloană de lumină descendentă, care venea din inalt şi trecea pe lângă monahul care citea rugăciunea in faţa intrării in criptă şi apoi "cotea" pentru a intra in adâncul mormântului. Fratele Gelu, impresionat de această intâmplare neobişnuită, l-a intrebat pe părintele arhimandrit Petroniu Tănase, de la schitul românesc Prodromu, din Muntele Athos, care ar putea fi inţelesul tainic al acestei intâmplări minunate. Părintele Petroniu i-a dat următorul răspuns : "Lumina nu a apărut că ai fost frăţia ta acolo, ci era şi mai inainte şi este şi acum şi a fost prinsă de aparatul de fotografiat in chip minunat, ca o binecuvântare dumnezeiasca pentru evlavia şi cinstirea sfinţilor mucenici ce se făcea atunci. Lumina care a apărut este Lumina Cerească in cinstea sfinţilor mucenici, care s-au reântors la vechiul lor sălaş." ( Isorii adevărate de prin "lume" adunate )

[cristiboss56]

Avva Ammonas a fost intrebat : " Ce inseamnă calea ingustă şi dreaptă ? " . El a răspuns : " Iată ce inseamnă calea ingustă şi dreaptă : să-ţi zdrobeşti gândurile şi să-ţi tai proprile dorinţe pentru [ voia ] lui Dumnezeu. Asta inseamnă : < Iată, noi am lăsat totul şi am venit după Tine > " . ( Pateric )

[cristiboss56]

Până atunci erau o familie fericită. Kostas şi Forso trăiau bine şi dobândiseră şi un băieţel , Dimitris.
Insă . . . , la serviciul lui Kostas venise o nouă funcţionară. Biroul ei se afla in aceeaşi incăpere cu al lui. La inceput nu părea nimic primejdios. Dar , mai târziu, lucrurile s-au schimbat. Kostas a devenit nervos, distrat. Froso a observat imediat schimbarea bărbatului său. Nu i-a spus insă nimic. Ştia ce caracter are. Ar fi inrăutaţit situaţia. Până ce intr-o zi a plecat din casa lui , lăsându-şi soţia şi copiii. Froso nu vroia să ajungă la tribunal . S-a luptat cu inima curată pentru a depăşi drama in care se afla. S-au scurs zece ani. Dimitris devenise un voinic de 19 ani. Funcţionar la o bancă, câştiga atât cât trebuia ca să trăiască amândoi. In anii aceştia , tatăl, fiind părăsit de femeia aceea rea, singur , izgonit de la serviciu, a fost nevoit să trăiască in lipsuri şi izolare. Intr-o zi s-a imbolnăvit grav. I-au paralizat mâna şi piciorul drept. Locuia intr-un subsol şi nu avea pe nimeni să-l ingrijească. Lacrimi fierbinţi ii udau perna. Dimitris a aflat despre situaţia tatălui său. L-a durut. Orice a făcut , era tatăl lui. I-a spus mamei sale. Şi intr-o după-amiază a luat o maşină şi s-a dus in camera tatălui său. Mizerie şi sărăcie . . . - Tată , ridică-te ! Te voi lua acasă la noi. Inima mea nu indură să te vadă aşa. Kostas a inceput să plângă. Nu a putut spune nimic altceva, decât : " Iartă-mă , copilul meu ! " Şi l-a transportat acasă. . . Era Vinerea Mare ! In ziua aceea Dumnezeu Se răstâgnise din iubire. . . Din iubirea care iartă .

În prealabil postat de cristiboss56

Trăia odată in Tarsul Ciliciei un păgân pe nume Vavila. El avea două amante : Comita şi Nicosa. Intr-o zi a intrat Vavila intr-o biserică, tocmai când se citea Evanghelia care spune : "Pocăiţi-vâ că s-a apropiat impărăţia cerurilor ( Matei 3, 2 ) . Cuprins de remuşcări a inceput să se căiască de faptele săvârşite. A ieşit din biserică, le-a chemat pe cele două amante şi le-a spus: - Ştiţi in ce desfrânare şi cât de nebuneşte am trăit cu voi. Ştiţi , iarăşi, că nu-mi era dragă una mai mul decât alta. Iată, vă dau toată averea mea. Luaţi-o şi impărţiţi-o intre voi, pentru că eu plec, părăsesc lumea şi mă călugăresc.
Ele au inceput să plângă şi i-au spus : - Am fost părtaşe cu tine şi la păcat şi la pierderea sufletului nostru. Acum insă, când vrei să faci acest lucru plăcut lui Dumnezeu, ne laşi şi vrei să-l faci singur ? Vrem să fim părtaşe cu tine şi la bine. Bărbatul s-a călugărit , iar femeile, după ce au vândut toată averea şi au impărţit-o la săraci, au intrat şi ele intr-o mânăstire . ( după Ioan Evcrata , Limonariu )

Neplauzibil cultural si psihologic...daca erau pagani, toti trei, de ce sa ii ia remuscarile?!

[Yasmina]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Neplauzibil cultural si psihologic...daca erau pagani, toti trei, de ce sa ii ia remuscarile?!

...deoarece,rasa umana a fost dotata cu constiinta!

Mulţumim cristi pentru acest topic...am să-l răsfoiesc din copertă în copertă în copertă...ce o să-mi placă mai mult am sa preiau ca material pentru un site...bineînţeles dacă primesc acordul tău.