![]() |
![]() |
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Cand consider ca ar fi timpul rugaciunii (care de fapt este tot timpul) ,simt o dificultate in a ma ruga si de multe ori sar peste.
Cred ca ar fi de ajutor unele detalii cum vedeti voi rugaciunea,care nu le prea gasesti nici in carti.Sau poate ceva trimiteri la ce a-ti mai citit| Sunt acele caracteristici ale rugaciunii cunoscute care sunt in orice cateheza, de genul : sa te rupi de alte ganduri, rugaciunea ta sa ceara ceva bun etc Dar acelea cred ca nu sunt suficiente sa te determine sa o faci , ci mai degraba cum sa o faci Nici chiar un duhovnic nu vad cum te ar putea ajuta decat sa iti zica sa o faci. O chestie care a functionat la mine este ,cum spunea cineva aici Hristocentrismul, deci am inceput sa inlocuiesc fiecare cerere catre Dumnezeu,vazand-o din perspectiva lui Hristos,astfel daca e o cerere catre Tatal, ma rog ca si in numele Fiului,asa cum El ne-a lasat. Pentru ca Hristos este calea catre orice ne duce la Tatal,inclusiv rugaciunea. O alta chestie care imi dau seama ca nu o simt suficient de bine sun cererile de lauda si multumire de genul "deschide-mi gura mea si lumineaza mi sufletul casa te laud". In clipa aia realizez ca nu am deloc ganduri de lauda catre Dumnezeu, desi stiu ca lauda vine in urma recunoasterii binefacerilor Sale.Bineinteles ca si aici ar functiona recunostinta fata de Hristos, care a fost darul nostru cel mai mare ,urmat apoi de darul Duhului. As fi incantat sa aud experiente personale intr-un limbaj simplu, fara a ma trata nici ca pe un necunoscator cu generalitati, decat daca imi scapa mie ceva simplu. As dori sa stiu daca e doar problema de vointa sau de confuzie si cum poate fi vindecata |
|