În prealabil postat de CristianR
Dragă Rebeca, situația ta nu-i deloc ușoară, însă din cele expuse de tine, consider că nu trebuie să te simți vinovată pentru relația dificilă cu mama ta. Este normal să te simți împovărată și cred că unele poveri trebuie pur și simplu asumate și duse, mai ales atunci când ele sunt o parte din crucea care-i apasă pe cei dragi ai noștri, în cazul de față mama ta.
Ea pare a face parte dintre cei care prin structura lor lăuntrică nu pot fi fericiți, mulțumiți cu viața lor și care îi învinuiesc pentru asta pe cei mai apropiați. E bine să te cercetezi cinstit întotdeauna, să vezi onest dacă ai greșit sau nu cu ceva, însă chiar și daci ai fi greșit, jignirea din partea ei nu e vina ta. Răspunsul ei ar putea și ar trebui să fie altul. Datoria ta creștinească, însă, este să o ierți – chiar dacă ea nu-ți cere asta. Este, totuși, mama ta. De asemenea, roagă-te pentru ea, mai ales atunci când este tulburată. Ia o oarecare distanță afectivă, nu pune la inimă vorbele rele pe care ți le adresează, consideră-le accidente.
Un lucru bun, poate o ancoră în relația voastră, ar putea fi chiar duhovnicul ei, care ar putea mijloci între voi, pentru că probabil îl respectă și îl ascultă. Ar putea fi persoana care să-i prezinte și perspectiva ta. Iar vouă să vă facă cunoscută perspectiva lui Hristos, pentru că necazurile noastre se regăsesc de multe ori în Evanghelie. Vorbește-i și lui de problema voastră. Dumnezeu să vă ajute!
|
19.07.2025, 22:34:46
Threaded Mode