Pelerinajul sursa de inspiratie si innoire

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Mă gândeam zilele astea că practic pelerinajul e partea cea mai dinamică și antrenantă a Bisericii fiindcă:

Mai schimbi aerul, activitate bună și pt creier să mergi în alte locuri, să nu băltești într-un spațiu care poate deveni îmbâcsit.

Pe la mănăstiri găsești tot felul de leacuri și lucruri la care nu te-ai fi gândit până nu le vezi.

Cunoști oameni noi, asta dacă nu sunt 70% peste 55 de ani, de la care nu ai mare lucru ce învăța fiind diferențe de mentalitate.

Șansa să cunoști duhovnici sau viețuitori harismatici, care nu apar la tv acum, ci vor apărea peste 10-25 ani, în mărturiile altor pelerini care i-au descoperit mai repede, când se va vorbi despre sfințenia lor.

Ai o întâlnire providențială cu un monah sau preot care are înainte vedere, am auzit situația asta când a ieșit din senin un monah prin curtea mănăstirii, i-a răspuns unui pelerin la câteva dintre frământările lui, apoi s-a făcut nevăzut.

Ce figură ești:))
Este funny să vezi ca totuși ești un produs al anilor 2000-2025, hehe, cu o animozitate față de cei mai înaintați în vârstă și cu percepția zic eu eronată ca nu ai ce învăța de la “comuniștii de ieri” rupți de șale:)).

Hehehe Bosule, să nu uităm ca mâine cat ai clipi vei/vom fi în locul lor.

Îți scriu de pe litoral, aici la noi de pe marginea unei piscine unde lucrez de vor la cardio, făcând bazine de unul singur:)) pe ploaie.