Rostul vieții

[vlasit]

Următorul pas este acceptarea cu bucurie a cuvintelor Scripturii legate de această virtute. O învățătură esențială a Domnului Isus, care aduce răbdarea în inimile noastre, este principiul neîmpotrivirii, cum este exprimat în Matei 5:40- 41: “Dacă cineva vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa; și dacă cineva te silește să mergi o milă, mergi cu el două.”

Deși adesea interpretată greșit și considerată un semn de slăbiciune sau o lipsă de fermitate, neîmpotrivirea reprezintă, de fapt, o putere remarcabilă și o metodă profundă de a cultiva răbdarea, pacea și înțelepciunea interioară. Pentru a o implementa eficient, este esențial să ne supunem și să urmăm învățăturile Mentorului nostru. Observăm astăzi că sunt relativ puțini cei care aleg să accepte să practice această învățătură promovată de Domnul Isus.

În fața situațiilor care ne testează angajamentul față de principiul neîmpotrivirii, fie că ne confruntăm cu nedreptăți la locul de muncă, precum solicitarea de a efectua ore suplimentare fără acordul nostru, fie că este vorba de tensiuni în sfera familială, cum ar fi neînțelegeri cu partenerul de viață, sau alte situații similare, este vital să ne manifestăm dedicarea în modul în care un servitor loial își îndeplinește îndatoririle față de stăpânul său.

Această strategie presupune o aplicare intenționată și conștientă a neîmpotrivirii, nu ca o obligație, ci pornind de la o apreciere profundă a importanței și eficienței ei în transformarea personală și atingerea păcii interioare.

Școala răbdării este un proces transformativ esențial pentru fiecare dintre noi, deoarece răbdarea este vitală în perfecționarea caracterului nostru, așa cum subliniază Iacov 1:2-4, “Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic.”

Pe măsură ce creștem spiritual, Dumnezeu ne testează cu provocări tot mai mari, ajutându-ne să devenim tot mai asemănători cu Hristos. Prin aplicarea evlaviei, adică împlinirii stricte și devotate, vom perfecționa îndelunga răbdare până în cele mai mici detalii.

Așa cum am ilustrat această trăsătură esențială, va trebui să ne însușim fiecare trăsătură a Domnului Isus, cum ar fi credincioșia, blândețea, pacea inimii, bunătatea, dragostea... trăind cu lepădare de sine, smerenie și evlavie față de toate învățăturile Lui. Fiecare învățătură a Fiului Său ne deschide o perspectivă asupra naturii Sale, oglindind perfecțiunea Sa divină.

Școala Lui Hristos
Pentru a ne oferi posibilitatea de a învăța să trăim așa cum a trăit Fiul Său și de a crește până la înălțimea staturii plinătății Lui, Dumnezeu a instituit Biserica, care este numită și Trupul lui Hristos.

Scriptura descrie Biserica lui Hristos ca o familie spirituală formată din prunci, copii și părinți spirituali, care conviețuiesc în comuniune și cresc împreună pentru a deveni asemenea Domnului. Acest lucru este subliniat în Efeseni 4:11, unde se afirmă că El a pus în Biserică apostoli, proroci, păstori și învățători, pentru a contribui la desăvârșirea sfinților, astfel încât toți să ajungă la maturitatea spirituală, la statura lui Hristos.

În cadrul Bisericii, învățăm lepădarea de sine, smerenia, evlavia, să ne oferim ca robi lui Hristos și să trăim în neprihănire, așa cum a trăit El. Lepădarea de sine, smerenia, evlavia (ascultarea strictă), sunt esențiale pentru ca trăsăturile Sale de caracter - îndelunga răbdare, bunătatea, blândețea, dragostea... - să se imprime în noi, iar aceasta se realizează eficient în contextul Bisericii, privită ca atelier a lui Hristos.

La o analiză mai profundă, observăm că procesul spiritual de mântuire, de la nașterea din nou până la atingerea staturii de om mare în Hristos, reflectă aspecte similare cu etapele vieții noastre pământești.

La venirea pe lume, asistăm la nașterea unui copil, un proces care are multe similarități cu nașterea din nou în Împărăția lui Dumnezeu, așa cum spune 1 Corinteni 4:15-16: “Căci chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. De aceea vă rog să călcați pe urmele mele.”

La fel cum un copil nu își alege familia în care se naște, la fel persoana renăscută spiritual este introdusă într-o familie spirituală - Biserica - unde primește hrană și creștere spirituală. În această nouă viață, totul începe de la zero.

Asemenea unui prunc, cel renăscut învață și asimilează totul de la părinții săi spirituali, așa cum spune 1 Corinteni 3:1, “A trebuit să vă vorbesc... ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari.” În cadrul acestei familii spirituale, copilul duhovnicesc beneficiază de îndrumare, mângâiere și învățătură din partea părinților săi spirituali. Acest lucru este reflectat în 1 Tesaloniceni 2:11, unde se spune: “Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam...”

Această paralelă între nașterea firească și cea duhovnicească ne arată modul minunat în care Dumnezeu a prevăzut ca fiecare credincios să crească și să se dezvolte într-o familie de credință, similar cu modul în care un copil crește și se dezvoltă în familia sa.

La fel cum un copil se înscrie la școală și trece prin procesul educațional, inclusiv absolvirea, pentru a ajunge să profeseze într-un domeniu, cum ar fi medicina, în lumea spirituală se întâmplă similar cu dezvoltarea copilului duhovnicesc. Nu este posibil să ajungi la statura lui Hristos fără a fi ucenic în școala Sa, așa cum este scris în Faptele Apostolilor 19:9, “Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei, și a învățat în fiecare zi pe norod în școala...”

Suntem parte a școlii Lui, unde ne aflăm alături de alți copii spirituali, unii mai mici, alții mai mari, împreună cu părinți spirituali și învățători. Această structură este menită să ne ajute să creștem conform standardelor Împărăției Sale, așa cum spune Efeseni 4:16 : “Din El tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea.”

Obiectivul principal al școlii de ucenici este ca fiecare dintre noi să devină asemenea Învățătorului și să cunoască pacea interioară și odihna sufletului. Toți trebuie să urmăm această școală, care are ca finalitate ajungerea la înălțimea staturii Învățătorului, așa cum spune Luca 6:40 : “Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul lui.”

Fiul lui Dumnezeu a fost trimis pe pământ de către Tatăl ceresc pentru a înființa Biserica, care este Trupul lui Hristos, așa cum spune Matei 16:18, ”Eu voi zidi Biserica Mea.”
El este fondatorul acestei școli de ucenici - a Bisericii, pe care o îngrijește cu dragoste, după cum se afirmă în Efeseni 5:29, “Căci nimeni nu și-a urât vreodată propriul trup, ci îl hrănește și îl îngrijește cu drag, așa cum face și Hristos cu Biserica.” Biserica este atelierul unde fiecare credincios poate crește și învăța să trăiască așa cum a trăit Fiul lui Dumnezeu, într-un proces continuu de formare spirituală și maturizare.

Un exemplu remarcabil este apostolul Pavel, care și-a dedicat întreaga viață slujirii Bisericii lui Hristos, formând ucenici pentru a-i prezenta desăvârșiți în Hristos înaintea lui Dumnezeu, după cum afirmă Coloseni 1:28,29 - “Sfătuim pe orice om și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos. Iată la ce lucrez eu...”

Doar în școala lui Hristos relațiile dintre ucenici pot fi ajustate corespunzător, astfel încât aceștia să poată atinge maturitatea și unitatea completă în toate aspectele. Această unitate se va reflecta și în Împărăția Sa veșnică. Acest lucru este subliniat în Ioan 17:21, unde Hristos se roagă: “Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi.”

Așa cum Dumnezeu a așezat mădularele în trupul uman cu funcțiile lor specifice, la fel le așază în Trupul lui Hristos.

Fiecare mădular al trupului este interdependent și nu poate crește sau supraviețui separat de restul trupului. De exemplu, rinichii își îndeplinesc funcția doar în cadrul trupului căruia îi aparțin. În mod similar, mădularele din trupul lui Hristos nu pot crește izolat; ele sunt interconectate și depind unele de altele pentru a funcționa corespunzător și a crește împreună.

Prin diverse încercări, omul este modelat pentru a-și însuși trăsăturile Domnului, pregătindu-se astfel să trăiască alături de Dumnezeu și de toți cei care au absolvit școala de ucenicie a lui Hristos, și și-au însușit trăsăturile Lui de caracter în viața lor.

Această școală este esențială pentru creșterea spirituală și maturizarea fiecărui credincios, învățându-ne să trăim în odihna lui Hristos și să devenim asemenea Lui în toate aspectele.
Chiar dacă planul lui Dumnezeu este explicit, Biserica, recunoscută ca Trupul lui Hristos, rămâne adesea un mister pentru mulți, așa cum este menționat în Efeseni 5:32, “Taina aceasta este mare; vorbesc despre Hristos și despre Biserică.” fiind percepută doar ca un loc de închinare.

Astăzi, putem observa cum Satan a reușit să distorsioneze înțelegerea rolului familiei și a Trupului lui Hristos.

Învățătura falsă că “mântuirea se rezumă doar la iertarea păcatelor” a condus la ideea greșită că nu este necesară ucenicia respectiv școala de ucenicie. În multele organizații religioase de azi, conceptul de ucenicie față de Hristos este inexistent, și puțini cred în necesitatea de a trăi ca ucenici pentru a atinge statura plinătății Lui.


Extras din https://cuvantcurat.ro/resurse/rostul-vietii/