Discutii despre credinta

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Părerea mea e că tu ești mai mult o fire teoretică, decât practică, aici greșești, probabil ai un grad mare de comoditate în a te duce pe la mănăstiri, schituri, chiar în afara județului tău pentru a pune întrebări exponențiale pt parcursul tău duhovnicesc.

Eu zic să te pui pe treabă, de pe net n-o să culegi mare lucru, oricum ar fi, e experiența altuia, nu a ta și poți să dai de oameni înșelați care să te încurce mai mult.

Eu zic să te duci și pe la Cășiel la părintele Serafim cu unele întrebări.

Și nu mai pune întrebări doar de dragul problematizării sau al teoretizării, ci pt ca să-ți rezolvi din situațiile pe care le ai, nu încercăm să scriem un doctorat de apologetică pe forum.

Da ,intradevar, sunt o fire mai teoretica, dar si tu reduci totul la practica , si si aceea practica mai mult in aspectele ei formale.

Adica nu pomenesti si de faptele bune : vorbeste cu cei din casa, invingeti comoditate resentimente ,daruieste cuiva ceva,nu judeca pe altii etc

Pomenesti mai mult de mers la Biserica ,de aspecte exterioare, dar care desigur pot ajuta foarte mult , si sunt foarte de dorit, dar nu doar ele.

E drept ca nu as fii eu in masura sa spun care e proportia justa , ca sunt deficitar cand cu mersul la Biserica, cand cu fapotele bune, cand cu rugaciunea, cand cu o anumita ratacire in sufletul meu.

Dar nici sa ma concentrez doar pe un aspect nu sunt sigur ca as putea-o duce

Eu unul personal nu as putea face lucruri exterioare, fara o motivatie puternica interioara. De aceea pun accent pe intelegerea credintei, pe trairea ei, si in final practica sa fie o continuare a ceea ce ai in suflet.

Dar sa stii ca indemnurile tale sunt utile, sunt o alternativa sanatoasa de viata , numai ca si eu ti as recomanda sa aprofundezi si partea spirituala, intelesurile lucrurilor, sa fii mai deschis.

Eu cred ca armonia dintre teorie si practica, mai exact dintre toate puterile noastre : gand, suflet,fapta este esentiala si nici una nu le poate inlocui pe celelalte.

Si apoi scopul meu poate ajuta pe altii , daca se dovedeste adevarat si nu o himera, si daca intradevar este indicat in ortodoxie sa ai discutii libere cu altii.

Daca voi ajunge la concluzia ca nu e recomandat , ca nu e util, ca stilul tau si al altora, de 'a face' e mai sanatos, atunci poate ma voi reorienta si eu.

Dar deschiderea catre oameni si dorinta de a comunica cu ei,. cred ca nu ma va parasi niciodata