Când a fost tămăduit Adam de toate bolile. La anul 5508, adică anul 33

[clau88]

Dovadă că Adam a fost tămăduit de toate bolile la anul 5508 de la facerea lumii, adică anul 33, care este anul Învierii, ci nu anul Întrupării, cum greșit cred majoritatea ! Asta se poate deduce și din prefața Bibliei de la București (1688) și de pe piatra de mormânt a Sfântului Ștefan cel Mare, însă și din pisaniile vechilor mănăstiri și biserici din întreaga țară !

Fragment din "Drumul Crucii" de Nicodim Măndita :

https://archive.org/details/DrumulCr...ndita1889-1975

Deci, aşa Ioan învăţând pe cei din iad, auzind şi cel întâi zidit strămoşul Adam, zise către
Set, fiul lui: „Spune şi tu, Set, când te-am trimis încă în viaţă fiind eu bolnav, ce ţi-a spus
îngerul?". Iar Set a răspuns: „Tatăl meu, Adam, căzând oarecând în boală, aproape la
sfârşit, m-a trimis să fac rugăciune aproape de uşile Raiului, ca să fiu povăţuit prin înger
la copacul milostivirii şi să iau untdelemn dintr-însul şi să ung pe tatăl meu ca să se
scoale din boală. Şi, după ce m-am dus şi am făcut rugăciunea cum a zis tatăl meu, a
venit îngerului Domnului şi mi-a zis: „Untdelemnul pe care-1 ceri din copacul milostivirii
nu se află acum, ci mergi şi spune tatălui tău că, după ce se vor împlini de la zidirea lumii
5508 ani, atunci se va pogorî Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu şi Se va întrupa şi Acela îl
va unge pe el cu astfel de untdelemn, care îl va ridica şi de toată boala îl va tămădui, iar
acum a se face aceasta este cu neputinţă".

Acestea zicând Set, a răspuns Adam strămoşul către toţi Patriarhii şi
Proorocii: „Socotesc, o, fraţilor, că această milostivire acum a sosit, de a ne scoate pe toţi
de aici". Şi se bucurau cu toţii, aşteptând izbăvirea lor.

Intr-această bucurie a lor, a venit satana, stăpânul întunericului, şi a zis
iadului: „Atoate-mâncătorule şi nesăţiosule! Ascultă cuvintele mele: Oarecare din neamul
iudeilor, ce se cheamă Iisus şi Se numeşte pe Sine Fiul lui Dumnezeu, Acesta Om fiind şi
prin mijlocirea mea răstignindu-L pe El iudeii, acum S-a săvârşit. Tu dar fii pregătit ca
aici să-L închizi pe El, pentru că am cunoscut că Om este şi L-am auzit zicând: „întristat
este Sufletul Meu până la moarte". Acesta mi-a făcut mie multe rele în lume cât a
petrecut cu oamenii, căci unde găsea pe slugile mele le gonea, şi pe câţi oameni îi făceam
eu gârbovi, orbi, leproşi, şchiopi şi altele de acest fel, El numai cu cuvântul îi vindeca pe
ei. Şi pe mulţi gătindu-i eu spre îngropare, El pe aceştia, prin cuvânt, iar îi făcea vii. Deci

i-a zis iadul: „Şi atât de puternic este Acesta, încât numai prin cuvânt să facă unele ca
acestea? Şi dacă astfel este, mie mi se pare că nici tu, nici eu, sau oricare altul, nu va
putea să I se împotrivească, iar pentru că L-ai auzit pe El temându-Se de moarte, după
cum ai zis, acestea le grăia batjocorindu-te şi înşelându-te, vrând ca să te răpească pe tine
cu mână tare. Şi vai, ţie, în vecii nesfârşiţi!".

Atunci satana îi zice: „Atoatemâncătorule şi nesăţiosule iad! Atâta te-ai
înfricoşat auzind de vrăjmaşul nostru cel de obşte? Eu de Dânsul nu m-am temut
nicidecum, ci am lucrat prin iudei ca să se răstignească El şi a fi adăpat cu fiere şi oţet.
Deci, găteşte -te, ca venind să-L ţii pe Dânsul tare". A răspuns iadul: „Moştenitorule al
întunericului şi fiule al pierzării, diavole, acum îmi spuseşi că, gătindu-i tu spre
îngropare, El numai cu cuvântul i-a făcut iar vii, iar pe alţii de îngropare izbăviţi. Deci
cum pe Acesta şi cu care putere II vom ţine? Eu cu puţin mai înainte am înghiţit un
oarecare mort, cu numele Lazăr, şi după puţin timp oarecare din cei vii, numai cu
cuvântul, cu sila, dintru cele dinăuntru ale mele, pe acesta 1-a răpit şi mie mi se pare că
Acesta despre care tu zici este. Şi dacă pe Acesta aici II vom primi, mă tem ca nu cumva
să fim lipsiţi şi de ceilalţi pe care îi avem, pentru că pe toţi pe care din veac i-am înghiţit,
iată că-i văd tulburându-se şi mă doare pântecele meu. Deci mi se pare că nu este semn bun, Lazăr, cel ce mai înainte s-a răpit de la mine, căci nu ca un mort, ci ca un vultur a
zburat. Pentru aceasta îţi zic să nu-L aduci pe Dânsul aici, căci mie mi se pare că vine să-i
scoată pe toţi de la noi. Şi acestea îţi zic ţie, căci dacă aici II vei aduce pe El, nimeni din
cei morţi nu va rămâne". Acestea satana şi cu iadul vorbindu-le între ei, s-a făcut glas
mare ca de un tunet, strigând: „Ridicaţi, căpetenii porţile voastre!". Şi auzind iadul, zise
satanei: „Ieşi acum dacă poţi şi te împotriveşte Lui". Arunci a ieşit satana. Iar iadul a zis
dracilor lui: „Asiguraţi bine şi tare porţile cele de aramă şi zăvoarele de fier şi ţineţi
încuietorile bine şi fiţi cu băgare de seamă toţi, stând în picioare, căci dacă va intra Acela
aici, vaiul (durerea) ne va cuprinde pe toţi".

Acestea auzind strămoşii, au început să-1 ocărască pe el, zicând:
„Atotatemâncătorule şi nesăţiosule iad! Deschide ca să intre împăratul Slavei". Atunci a
zis Proorocul David: „Nu ştii, orbule, că eu - când eram încă viu în lume - acest glas: „ca
să ridicaţi porţile", am proorocit?". După care a răspuns Isaia, zicând: „Eu aceasta mai
înainte văzând-o prin Duhul Sfânt, am scris: „învia-vor morţii şi se vor scula cei de pe
pământ. Unde -ţi este, moarte, boldul? Unde -ţi este, iadule, biruinţa?". Atunci a venit iar
glas, zicând: „Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va
intra împăratul Slavei!". Şi auzind iadul glasul al doilea, a răspuns, ca şi cum neştiind, şi
a zis: „Cine este Acesta, împăratul Slavei?". Iar îngerii au zis: „Domnul cel puternic şi
tare în războaie". Şi numaidecât, cu cuvântul acesta, porţile cele de aramă s-au sfărâmat
şi zăvoarele de fier s-au zdrobit şi toţi morţii cei din veac legaţi s-au dezlegat din legături,
împreună cu care şi noi (zic cei înviaţi).