Raspunsuri duhovnicesti +

[costel]

Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen, zicand: Ce este fatarnicul? Si a zis lui batranul: Fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns.

[cristiboss56]

Parintele Dumitru Paduraru - Capitolul al 13-lea din Evanghelia Sfantului Matei cuprinde sapte parabole rostite de Domnul nostru Iisus Hristos, despre ce este imparatia lui Dumnezeu. Astfel imparatia lui Dumnezeu se aseamana : cu semanatorul, cu omul care seamana samanta buna in tarina sa, cu grauntele de mustar, cu aluatul framantat, cu o comoara ascunsa, cu un negustor de margaritare, cu un navod aruncat in mare. Doua dintre ele au fost explicate de Iisus : cea cu semanatorul si cea de astazî , cu semintele bune si neghina. Domnul nostru Iisus Hristos arata ca lumea este asemenea unui ogor pe care cresc plante bune, dorite de Dumnezeu, dar si neghine, plante care nu aduc roade. Si cele bune si cele rele cresc impreuna, numai ca destinul lor difera. Samanta buna va aduce rod insutit si va straluci in imparatia cerurilor, iar samanta rea, aparuta in urma lucrarii "celui rau"va fi adunata si aruncata in focul vesnic. Semintele bune sunt numite "fii imparatiei", iar semintele cele rele sunt "fiii celui rau". Fragmentul evanghelic se incheie cu porunca mesaj : " Cel ce are urechi de auzit sa auda".

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen, zicand: Ce este fatarnicul? Si a zis lui batranul: Fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns.

Parintele Gheorghe Mihaila - Despre invidie : Din invidie se nasc : ura, clevetirea, viclesugul, inselaciunea, uciderea , precum si slabirea puterilor sufletesti si trupesti ale celui plin de invidie. Invidia sufoca dragostea curata fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Invidiosul , asemenea tuberculosului, este mancat pe dinauntru si este secatuit de patima . Invidiosul uraste pe cel ce intrece cu situatia , cu bogatia, cu cinstea. Invidiosul isi doreste mereu bunurile aproapelui sau, uraste pe cei frumosi si buni. Invidiosul se hraneste cu nenorocirea aproapelui sau . "Invidia este cea mai nedreapta dintre toate patimile, dar si cea mai dreapta ; pe de o parte, izgoneste tot binele, iar pe de alta, chinuie pe cel care o are "(Sf.Grigorie Teologul)

[stoicadorina]

În prealabil postat de cristiboss56

Parintele Gheorghe Mihaila - Despre invidie : Din invidie se nasc : ura, clevetirea, viclesugul, inselaciunea, uciderea , precum si slabirea puterilor sufletesti si trupesti ale celui plin de invidie. Invidia sufoca dragostea curata fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Invidiosul , asemenea tuberculosului, este mancat pe dinauntru si este secatuit de patima . Invidiosul uraste pe cel ce intrece cu situatia , cu bogatia, cu cinstea. Invidiosul isi doreste mereu bunurile aproapelui sau, uraste pe cei frumosi si buni. Invidiosul se hraneste cu nenorocirea aproapelui sau . "Invidia este cea mai nedreapta dintre toate patimile, dar si cea mai dreapta ; pe de o parte, izgoneste tot binele, iar pe de alta, chinuie pe cel care o are "(Sf.Grigorie Teologul)

Credeam ca imi este strain acest cumplit sentiment al invidiei. Asta pana intr-o zi cand am fost la o manastire cu o prietena ce se lupta din greu cu aceasta patima. Am stat langa ea cand a trect preotul cu Sfintele Daruri. In acea zi pentru prima oara am simtit cum este sa fii invidios. Doare cumplit! Sa ne rugam pentru acei care sufera de patimi grele caci samanta raului este in toata faptura nascuta din pacate-omul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de stoicadorina

Sa ne rugam pentru acei care sufera de patimi grele caci samanta raului este in toata faptura nascuta din pacate-omul.

Rugându-ne pentru alţii - ne rugăm şi pentru noi !
Multumesc Dorina pentru cuvântul tău . . .

[cristiboss56]

Când spunem gânduri, nu înţelegem prin aceasta în mod simplu cugetele, ci chipurile şi reprezentările sub care se înfăţişează ele de fiecare dată însoţind cugetările corespunză*toare. Deci chipurile împreună cu cugetările se numesc gânduri. Prima şi cea mai de temelie pricină a gândurilor în om este păcatul strămoşesc. Până atunci mintea omului era neîmpărţită la alte lucruri, fiind aţintită numai la Dumnezeu, însă din clipa săvârşirii păcatului strămoşesc a început să lucreze gândul tăgăduirii şi în continuare toate celelalte gânduri. A doua cauză care pricinuieşte gândurile în om sunt organele simţurilor, atunci când acestea nu sunt conduse de mintea cea stăpânitoare. Dar mai ales auzul şi vederea. Astăzi, îndeosebi, datorită tehnologiei simţu*rile primesc mult mai multe iritaţii decât mai demult. De aceea şi lupta cu gândurile este mai puternică. Al treilea motiv sunt patimile care există în om. De la acestea diavolii iau pricină să mişte împotriva noastră gândurile cele rele. Al patrulea motiv şi cel mai însemnat sunt diavolii. Sfântul Grigorie Sinaitul subliniază în mod explicit şi pregnant: "Gândurile sunt cuvintele diavolilor şi înainte-mergătoarele patimilor.
(Benedict Aghioritul, Gândurile și înfruntarea lor, Editura Evanghelismos, București, 2002, pp. 10-11)

[cristiboss56]

,,Diavolul, ne arată Sfântul Ioan Scărarul, ne sapă trei gropi, adică trei ispite: prin cea dintâi încearcă să ne împiedice să lucrăm binele. Prin a doua, chiar dacă facem binele, să nu-l facem pentru Dumnezeu, ci spre mândria noastră. Iar dacă nu a reușit prin aceste două curse, ne dă o îndrăzneală nejustificată în săvârșirea lui, pentru a ne duce pe culmile mândriei. Sufletul nostru are împotriva acestor trei ispite, trei arme specifice; pentru cea dintâi-sârguința și gândul la moarte; pentru cea de-a doua –supunerea și ocara; iar pentru cea din urmă- defăimarea de sine”.(Sfântul Ioan Scărarul). Diavolul declanșează asupra minții în scopul atrageii noastre la păcat două mecanisme: cel al închipuirii sau îmaginației și cel al amintirii. Prin închipuire, diavolul caută să născocească tot felul de idei și reprezentări păcătoase și pătimașe, iar când nu reușește, ne aduce aminte de păcatele trecute, prin declanșarea mecanismelor amintirii.
Diavolul adoptă o dublă strategie: până la săvârșirea faptei rele diavolul dă curaj și îndrăzneală ca să primim ispita, să o însoțim cu gânduri proprii, să consimțim la lucrarea ei și să o facem, iar după săvârșirea păcatului, caută să ne strecoare în suflet întristarea și deznădejdea, îngrozindu-ne cu spaimele Judecății. (Sfântul Ioan Scărarul)
Referindu-se la procesul de împătimire, Evagrie vorbește despre diavolul care face ca sufletul împătimit să devină nesimțitor. ,,Când năvălește acela, iese sufletul din starea sa firească și leapădă cuviința și frica Domnului, iar păcatul nu-l mai socotește păcat, fărădelegea n-a mai socotește fărădelege și la osânda și munca veșnică se gândește ca la niște vorbe goale. Acest demon poate fi izgonit prin atenția la nenorocirile, bolile și suferințele altora care ne sensibilizează și care, pun pe fugă pe acest diavol întrucât sufletul este străpuns puțin câte puțin și trezit la milă fiind dezlegat de împietrirea venită de la demon.”
Cel mai tare ne luptă vrăjmașii diavoli în timpul rugăciunii. Scopul lor este ,să ne fure rugăciunea cea de ceas de la noi. Evagrie Ponticul ne spune că ,,tot războiul ce se aprinde între noi și vrăjmașii diavoli nu se poartă pentru nimic altceva decât pentru rugăciunea duhovnicească. În timpul rugăciunii, lupta și năvălirea vrăjmașului diavol are amploarea și răutatea fiarelor sălbatice. Ei se reped asupra rugătorilor ,,în cârduri”, luând forme și consistențe materiale dintre cele mai ciudate și periculoase și încercând să-i îngreuneze prin moleșeala somnului, vedenii, lumini, amăgiri, năluciri, tulburări chiar și hormonale”.
Sfinții Calist și Ignatie Xanthopol spun că aceste ispite au rostul de a face mintea să nu se mândreacă de binele ce l-a aflat ci, dimpotrivă, războită, certată și umilită, să sporească în smerita cugetare.
În legătură cu aceste momente, Părinții filocalici vorbesc despre îngăduința lui Dumnezeu sau despre ascunderea harului de la noi. Dar chiar în această ascundere, harul ajută în chip tainic sufletul, ca să arate vrăjmasilor lui că biruinta este numai a sufletului.

[cristiboss56]

„Credința este cea dintâi și principala armă în lupta cu patimile, fiindcă credința este lumina minții care alungă întunericul patimilor, precum și tăria minții care alungă boala din suflet. Credința poartă în sine însăși nu numai propriul său principiu și substanță, dar și principiul și substanța tuturor celorlalte virtuți – desfășurându-se una din cealaltă și încercuindu-se una pe alta precum inelele unui copac. Dacă se poate spune despre credință că are un limbaj, acel limbaj este rugăciunea.”


(Părintele Iustin Popovici, Credinta Ortodoxă si viața în Hristos, Editura Bunavestire, pp. 60-61, Galați, 2003)

[vsovi]

În prealabil postat de costel

Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen, zicand: Ce este fatarnicul? Si a zis lui batranul: Fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns.

poi, da' cum invatza el? poi asha ca pe furish sa para ca el nu a abandonat shi sa nu se vada ca demulta vreme nu mai vrea acel lucru, ci sa-i explice aproapelui, printr-o ushuratate, ca iata ca el e de multa vreme incununat cu acel lucru foarte folositor aproapelui dar pe care el nu-l ia in seama, caci crede sarmanul fie ca il are ori fie ca este ushor de obtzinut... asta am zis ca un sens ascuns shi neobservat ce se desprinde din intzelesul literal al frazei, daca to veni vorba sa invatz pe cineva gramatica (ca doar eu o folosesc...)

[cristiboss56]

Despre cumpatare : Avva Agathon avea doi ucenici, care se nevoiau fiecare in chilia lui. Intr-o zi , l-a intrebat pe unul : "Ce faci in chilia ta ? El a raspuns : "Postesc pana seara si apoi mananc doi pesmeti". Ii zice lui : "Buna randuiala si fara prea multa osteneala". Il intreba si pe celalalt :"Dar tu ce faci ?" Acela raspunde : Postesc cate doua zile si dupa aceea mananc doi pesmeti . Batranul ii zice : "Te chinui prea mult ducand doua razboaie dintr -o data . Caci daca unul mananca in fiecare zi fara sa se sature, se chinuie. Altul vrea sa posteasca cate doua zile si sa se sature. Tu insa postesti dublu si nu te saturi " ( Pateric, editia Polirom )