Spovedanie neterminata a poporului meu

[C.tin]

Nefericirea copiilor români. Parintii nu-si doresc copii, folosesc mijloace contraceptive pentru asta, daca totusi au o "sarcina nedorita"(ce usor folosim acest termen!) trei sferturi din ei avorteaza si astfel, dupa acest teribil triaj, se nasc si în România copii. Unii doriti, unii nedoriti. (Cât de mare este drama unui copil nedorit! Este un lucru ce poate ramâne ascuns, dar care lasa asupra copilului o pecete negativa ce o va purta toata viata.) Dar nici cei doriti nu o duc prea bine. Multi parinti sunt fortati de noul stil de viata al societatii românesti (libere) sa devina muncitori de zi-lumina, adica din zori si pâna-n seara, femei si barbati, mame si tati (mai putin liberi, daca nu chiar sclavi pe bani putini). Îti si vine uneori s-o întrebi pe doamna ce controleaza biletele în autobuz, noaptea pe la 10, în schimbul 2 : "Mama draga si amarâta, cu cine ti-ai lasat copiii?" Dar acestea sunt totusi, cazuri fericite. Mai dureros este fenomenul larg raspândit al migratiei parintilor, copiii devenind practic orfani, crescuti de bunici, matusi, vecini, cu urmari greu de înteles acum, în complexitatea lor. Fenomenul acesta este unul cataclismic, lasând în urma multe victime: copii care se sinucid rosi de dorul parintilor ce au plecat "spre binele lor", "sa le ofere un trai mai bun".