Locul copilariei

În prealabil postat de dorinastoica14

Satul despre care v-am mai povestit se afla la plalele unuei paduri seculare.Aveam o dorinta tainica de a pune macar odata piciorul in aceea padure,in fiecare vara rugand-o pe matusa cu lacrimi in ochi sa ma ia si pe mine macar odata sa vad cum este in padure.Ma tot ducea cu vorba spunandu-mi ca sunt pea mica si ca ma va manca vreo juvina de prin padure, sa mai cresc si la anul viitor vom merge in padure.
A sosit si clipa mult asteptata.Plouase cateva zile la rand iar acum era cald si se uscasera cararile prin sat si carele puteau merge si la padure.
De cu seara imi spune matusa:
-Maine dis de dimineata mergem la padure ca am eu o vorba cu padurarul si mergeti si voi sa adunati ciuperci ca or fi dupa atata ploaie sa le iei cu sacul!
De bucurie nici somnul nu s-a lipit de mine in noaptea aceea!
Am plecat cu noaptea in cap caci era ceva de mers iar ziua se anunta calduroasa.
Ne-a dat tanti Ileana niste traisti mari in care ne-a pus cate un codru de paine si cate un bot de branza sarata si niste patlagele rosii rupte de prin gradina.
Nici nu stiu cand am ajuns la marginea padurii sarind intr-un picior si cantand de zor.
Deodata,cararuia ingusta se transforma intr-un drum lat batatorit si o racoare patrunzatoare ne face sa ne zgribulim.In fata era cantonul,o carsa mere cu ceardac.Impreuna cu copii padurarului o ferita si doi baieti mai mici plecam dupa ciuperci acolo unde ei stiuau ca sunt.
Ma uitam in sus si nu vedeam varfurile copacilor pe care abia ii puteam cuprinde catesi-trei cu bratele asa de grosi erau.
Am umplut traistile cu hribi, cu manatarci,cu iutari cu panisoare si ne-am intors la cnaton unde am mancat merindele de acasa ,am baut apa de la un izvor care susura chiar la picioarele noastre si ne-am indulcit cu miere din faguri adusi pe o tava de padurareasa.
Cand aproape sa iesim din padure am dat peste o poienita scaldata in soare unde am gasit sute de fragute rosii si parfumate.
Cand am ajuns acasa atat eram de obosite ca nici mancare nu ne-a mai trebuit si am adormit bustean visand ca ne luam la tranta cu Mos Martin de la miere si de la fragi.

[SIZE=3][COLOR=darkgreen]"Astazi chiar de m-as intoarce[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=darkgreen]A-ntelege nu mai pot...[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=darkgreen]Unde esti,copilarie,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=darkgreen]Cu padurea ta cu tot?"[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=1][COLOR=darkgreen](Mihai Eminescu) [/COLOR][/SIZE]

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

[SIZE=3][COLOR=darkgreen]"Astazi chiar de m-as intoarce[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=darkgreen]A-ntelege nu mai pot...[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=darkgreen]Unde esti,copilarie,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=darkgreen]Cu padurea ta cu tot?"[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=1][COLOR=darkgreen](Mihai Eminescu) [/COLOR][/SIZE]

Chiar ma intrebam , draga Dorina, unde esti tu ? Ma obisnuisem sa citesc ceva frumos scris de tine si de Silvia, mai ales intr o seara de Duminica, pentru ca macar azi sa nu mai aud de cipuri si de cipuitul lor ajuns pana in strada !

În prealabil postat de cristiboss56

Chiar ma intrebam , draga Dorina, unde esti tu ? Ma obisnuisem sa citesc ceva frumos scris de tine si de Silvia, mai ales intr o seara de Duminica, pentru ca macar azi sa nu mai aud de cipuri si de cipuitul lor ajuns pana in strada !

Aici eram! Si nu cipuream....
Dar cipuresc daca ma gandesc...

De sfanta Marie Mica (Adormirea Maicii Domnului) era claca (hora) in satul din deal, pe batatura din fata pravaliei. Toata lumea nu vorbea decat despre acest eveniment caci, o data pe an aduceau fanfara de la Valea Mare renumita si atunci,renumita chiar si acum.
Inca de dimineata impreuna cu matusa se spalau, isi calcau rochitelele cu multe volane si jupele scrobite iar fierul infierbantat cu carbuni nu se odihnea o clipa,sarcina mea fiind sa-l vantur intr-una pentru a tine carbunii incinsi.Isi puneau parul pe moate si unghiile si le dadeau cu lac dintr-o sticluta pastrata cu sfintenie special pentru asemenea evenimente.
Ma tot invarteam pe langa ele si tare as fi vrut sa le intreb daca voi merge si eu dar nu indrazneam asteptand sa-si termine gateala ca sa-mi calc si eu rochita.
Cand am vazut ca au terminat m-am apucat cu sarg sa calc si eu cu fierul caldut, cu ochii mereu dupa ele ca nu cumva sa plece fara mine.
-Ia du-te si ada niste porumb pentru fiert,dar vezi sa fie in lapte ca sa nu ne rupem dintii in el-imi spune bunica.
-Da pleaca fara mine; am scancit nemultumita.
-Du-te cand iti spun ca te asteapta!
Am plecat alergand,caci alesul porumbului pentru fiert nu era o treaba chiar asa usoara.
Cand m-am intors intr-un suflet intru in casa.Nici urma de surori sau de tanti Ileana,ci doar mirosul de colonie de lacramioare mai ramasese de ele.
M-am aruncat plangand pe pat si atat de suparata eram ca as fi vrut sa mor!
M-am dus trista pe prispa si asacultam fanfara cantand si nici macar nu-mi puteam imagina cum este acolo caci nu fusesem niciodata.
La un moment dat o simt pe bunica langa mine.Ma ia in brate si imi da cateva cuburi de zahar din acelea pe care le tine dosite in lada de zestre pentru ocazii speciale!

[tigerAvalo9]

<UL style="COLOR: rgb(0,0,0)"><SPAN class=t>Copilăria este inima tuturor vârstelor. (Lucian Blaga)

[MarinaAlca]

"Cel ce a avut copilarie luminoasa si fericita, si-a adunat comoara nesecata, in care-si gaseste mangaiere si in cele mai dureroase clipe ale vietii"

Era un loc minunat pe care nu pot sa-l uit niciodata, unde cresteau toate florile salbatice intr-o armonie de mirosurri si de culori.
In locul in care se termina gradina era cam intruneric si ziua din cauza nucilor uriasi sub care nu era vegetatie si era umed, acolo se inalta o movilita nu prea mare scaldata de dimineata pana seara in soare.
Imi placea sa merg in locul acela desculta pe trifoiul marunt si racoros sa culeg cate o floare de câmp din fiecare, sa le asez frumos langa mine si luandu-le pe rand sa le sorb mirosul,dupa care cautam locul acela dulce de unde albinele culegeau nectarul.
Na uitam prin iarba ore intregi cautand trifoi cu patru foi iar cand gaseam cate unul strigam fericite :
"Avem trifoi cu patru foi/Da norocul peste noi!"
Pentru ca iarba era acolo proaspata si din belsug aducea tati Corina vitica o priponea si ne spunea:
-Mai aveti grija si de Joenica ca v-oi de si voua lapte.
Credeti ca asteptam sa ne dea ea lapte? Ne distram copios servindu-ne direct de la ţaţâ vacii care era chiar recunoscatoare de serviciul pe care il faceam!
Daca ar fi stiut tanti Corina....dar vacuta era cumsecade si nu i-a spus niciodata nimic!

[costel]

Este trist ca in multe din aceste postari vorbim la trecut. Nicicand nu sunt atat de bucuros ca atunci cand ma dau cu sania, ca atunci cand ma joc cu un copil, ... cand fac diverse nebunii copilaresti. Mi-as dori sa nu moara niciodata copilul din noi. Nu-mi place sa am doar o amintire despre el, il vreau viu. Asa ca din cand in cand ma cheama la joc, si sincer, atunci am cea mai mare pofta de viata.