Istorii cu talc

[cristiboss56]

Avva Anastasie povestea despre avva Gheorghe Zăvorâtul : Intr-o noapte m-am sculat să bat toaca şi am auzit pe avva Gheorghe Zăvorâtul plângând. M-am dus la el şi l-am intrebat : - Ce ai avvo , de plângi ? El nu mi-a răspuns. L-am intrebat din nou : - Spune-mi pricina ! El, suspinând, mi-a spus : - Cum să nu plâng dacă Stăpânul nostru nu mai vrea să se impace cu noi ? Mi se părea, fiule, că stăteam in faţa unui tron inalt. In jurul tronului erau nenumăraţi oameni care-l rugau pe cel care stătea pe tron pentru un anumit lucru. El insă era neânduplecat. Apoi, s-a apropiat de el o femeie imbrăcată in porfiră. A căzut in genunchi inaintea tronului şi a spus : - Milostiveşte-te , cel puţin pentru mine ! El a rămas tot neânduplecat. Pentru asta plâng şi mă tângui, temându-mă de cele ce se vor intâmpla.
Când mi-a spus aceasta, era intr-o joi. In ziua următoare, vineri , pe la ora trei după-amiaza, a fost un cutremur mare care a dărâmat oraşele de la ţărmul Marii Feniciei.

[cristiboss56]

Cel mai insemnat eveniment din viaţa Sfântului Serafim de Sarov, rămâne convorbirea cu negustorul Nicolai Motovilov, fiu duhovnicesc al părintelui Serafim. Preocupat de viaţa duhovnicească, boierul Motovilov l-a intrebat pe povăţuitorul său in cele spirituale care este ţelul vieţii creştine. Răspunsul Sfântului a venit imediat :" dobândirea Duhului Sfânt". Insă negustorul dorea să afle ceva mai mult, cum recunoaştem lucrarea Duhului Sfânt in viaţa noastră. In urma rugăciunii, Motovilov are revelaţia impărtăşirii de harul Duhului Sfânt in sufletul şi trupul său.
Lumina care strălucea peste cei doi aflaţi in pădure, in miezul iernii, dulceaţa şi desfătarea care bucurau sufletele sfântului şi ucenicului său, mireasma nepământeană care se răspândesc in aer au fost răspunsul la care Motovilov nu a mai avut nimic de intrebat. Se pare insă că acesta nu era totuşi pregătit duhovniceşte pentru o asemenea descoperire. Timp de treizeci de ani, va fi chinuit de diavol pentru indoiala care ii cuprinsese sufletul.

[cristiboss56]

In anul 2001 , Dumnezeu a mai dăruit creştinilor un semn, in felul următor : in ziua Sfintei Treimi, de hramul Mânăstirii Cocoş, s-a organizat un pelerinaj cu sfintele moaşte prin locurile martiririului, cu poposire la cripta in care a fost descoperită, in urmă cu 30 de ani, comoara duhovnicească a Dobrogei.
S-a săvârşit o Sfântă Liturghie pe malul Dunării, apoi s-a mers in cripta martirica unde s-au citit rugăciuni şi s-a privegheat, iar călugării de la Cocoş, Dervent şi de la alte mânăstiri din Dobrogea au citit neântrerupt Psaltirea. Până aici nimic neobişnuit. La un moment dat, fratele Gelu, din obştea Mânăstirii Dervent, l-a rugat pe un frate care urma să-l schimbe la citirea Psaltirii să ii facă o fotografie, pentru a imortaliza acele clipe aparte, de mare incărcătură spirituală. Nimeni nu a realizat că in acel moment s-a petrecut ceva neobişnuit, dar la developarea pozei s-a observat o coloană de lumină descendentă, care venea din inalt şi trecea pe lângă monahul care citea rugăciunea in faţa intrării in criptă şi apoi "cotea" pentru a intra in adâncul mormântului. Fratele Gelu, impresionat de această intâmplare neobişnuită, l-a intrebat pe părintele arhimandrit Petroniu Tănase, de la schitul românesc Prodromu, din Muntele Athos, care ar putea fi inţelesul tainic al acestei intâmplări minunate. Părintele Petroniu i-a dat următorul răspuns : "Lumina nu a apărut că ai fost frăţia ta acolo, ci era şi mai inainte şi este şi acum şi a fost prinsă de aparatul de fotografiat in chip minunat, ca o binecuvântare dumnezeiasca pentru evlavia şi cinstirea sfinţilor mucenici ce se făcea atunci. Lumina care a apărut este Lumina Cerească in cinstea sfinţilor mucenici, care s-au reântors la vechiul lor sălaş." ( Isorii adevărate de prin "lume" adunate )

[cristiboss56]

Avva Ammonas a fost intrebat : " Ce inseamnă calea ingustă şi dreaptă ? " . El a răspuns : " Iată ce inseamnă calea ingustă şi dreaptă : să-ţi zdrobeşti gândurile şi să-ţi tai proprile dorinţe pentru [ voia ] lui Dumnezeu. Asta inseamnă : < Iată, noi am lăsat totul şi am venit după Tine > " . ( Pateric )

[cristiboss56]

Până atunci erau o familie fericită. Kostas şi Forso trăiau bine şi dobândiseră şi un băieţel , Dimitris.
Insă . . . , la serviciul lui Kostas venise o nouă funcţionară. Biroul ei se afla in aceeaşi incăpere cu al lui. La inceput nu părea nimic primejdios. Dar , mai târziu, lucrurile s-au schimbat. Kostas a devenit nervos, distrat. Froso a observat imediat schimbarea bărbatului său. Nu i-a spus insă nimic. Ştia ce caracter are. Ar fi inrăutaţit situaţia. Până ce intr-o zi a plecat din casa lui , lăsându-şi soţia şi copiii. Froso nu vroia să ajungă la tribunal . S-a luptat cu inima curată pentru a depăşi drama in care se afla. S-au scurs zece ani. Dimitris devenise un voinic de 19 ani. Funcţionar la o bancă, câştiga atât cât trebuia ca să trăiască amândoi. In anii aceştia , tatăl, fiind părăsit de femeia aceea rea, singur , izgonit de la serviciu, a fost nevoit să trăiască in lipsuri şi izolare. Intr-o zi s-a imbolnăvit grav. I-au paralizat mâna şi piciorul drept. Locuia intr-un subsol şi nu avea pe nimeni să-l ingrijească. Lacrimi fierbinţi ii udau perna. Dimitris a aflat despre situaţia tatălui său. L-a durut. Orice a făcut , era tatăl lui. I-a spus mamei sale. Şi intr-o după-amiază a luat o maşină şi s-a dus in camera tatălui său. Mizerie şi sărăcie . . . - Tată , ridică-te ! Te voi lua acasă la noi. Inima mea nu indură să te vadă aşa. Kostas a inceput să plângă. Nu a putut spune nimic altceva, decât : " Iartă-mă , copilul meu ! " Şi l-a transportat acasă. . . Era Vinerea Mare ! In ziua aceea Dumnezeu Se răstâgnise din iubire. . . Din iubirea care iartă .

[cristiboss56]

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : "De ce nu pot vorbi liber cu bătrânii despre gândurile mele ? "
Bătrânul ii zice : " Duşmanul nu se bucură de nimeni mai mult decât de cei care nu-şi dezvăluie gândurile" .

[cristiboss56]

Doi vecini aveau o oarecare neânţelegere legată de hotarul dintre ogoarele lor. Fiecare işi revendica dreptul său. In cele din urmă l-au rugat pe cel mai bătrân din sat să le facă dreptate. Atunci acela s-a plecat cu urechea la pământ şi l-a intrebat al cui este ogorul pentru care cei doi se ceartă. Când cei doi l-au intrebat pe bătrân ce i-a răspuns pământul, acela le-a spus :
- Panântul mi-a spus că nu este a nimănui, ci noi suntem ai lui. Atunci cei doi au mulţumit bătrânului şi s-au impăcat.

[NECTARIE]

Călugărul care dormea cu leii

În lavra lui avva Petru trăia un călugăr bătrân. Acesta adeseori pleca din mănăstire şi rămânea pe ţărmurile râului Iordan. Acolo dormea unde găsea un culcuş de leu. Într-o zi a găsit într-o peşteră doi pui de lei şi i-a adus în biserică, înveliţi în haina cu care se îmbrăca. Şi le-a spus:

- Dacă vom păzi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, leii se vor teme de noi. Însă, din pricina păcatelor noastre am ajuns robi şi de asta ne temem noi mai mult de ei.

Fraţii au rămas adânc mişcaţi de cuvintele bătrânului şi au plecat la chiliile lor.

[NECTARIE]

Rugăciunea unui soldat

Un călugăr povestea: „În timpul războiului din Africa cu mauritanii, fiind biruiţi de barbari, am fost alungaţi. Barbarii ne urmăreau, aşa ca mulţi dintre noi au fost ucişi. M-a ajuns şi pe mine un barbar şi a întins suliţa să mă ucidă. Când am văzut acestea am început să mă rog lui Dumnezeu:

– Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla şi ai izbăvit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-mă şi pe mine din primejdia aceasta şi mântuieşte-mă de moartea asta amară şi voi merge în pustie şi voi duce o viaţă de sihastru!

Când m-am întors n-am mai văzut nici un barbar. Şi îndată am venit la lavra Coprata. Sunt, cu harul lui Dumnezeu, de 33 de ani în peştera aceasta“.

Iata un fragment minunat din carte

“Cainele este un bun invatator. Atunci cand vedeti pe strada un caine vagabond si vi se face mila de el, cainele acesta va spune: “Draga omule, ti-e mila de mine dar, de fapt, ti-e mila de tine. Ai senzatia ca tu ai fi un vagabond, o sluga pe care nimeni n-o iubeste. Tu nu stii sa te bucuri de libertate, asa cum fac eu. Eu stiu ca daca as fi nevoit sa aleg intre un stapan rau si libertate, as alege libertatea si as fi fericit pentru ca nevoile mele nu sunt mari. Din acelasi motiv tu preferi sa ai un stapan rau pentru ca acesta este bogat. Elibereaza-te de fricile tale ca vei deveni sluga, chiar daca, schimbandu-ti modul de a gandi, buzunarele tale nu devin mai pline. Daca senzatia de fericire este mai scumpa pentru tine decat buzunarul, cu timpul ti se va umple si el.”


Daca felul cum arata un caine vagabond va irita si vreti ca el sa fie prins sau omorat, cainele acesta va spune: “Nu suporti slugile care si-au castigat libertatea, deoarece tu esti robul fricilor tale si peste tot vezi numai pericole. Nu suporti ca cineva sa fie mai bun decat tine. Vrei ca toata lumea sa-ti faca pe plac. Daca ar fi dupa tine, ai intemnita libertatea si ai deveni chiar tu paznic de inchisoare. De fapt, asta si esti.Tu nu intelegi ca libertatea este o fericire. Dar fericirea sta in mainile omului. Elibereaza-te de slugarnicie, nu o ura. Nu mai ai timp. De unde stiu eu? Stiu ca in tine se coace dorinta crunta de a distruge si atragi spre tine acelasi lucru. Spui ca eu iti stric gazonul. Eu sunt, de fapt, imaginea ta in oglinda. O intreaga haita de caini nu murdareste lumea mai mult decat un singur om. Omul destept trebuie sa aiba grija de cel prost si de modul cum el actioneaza. Care dintre noi este mai prost in momentul acesta: eu sau tu?”


Cainele nu-l latra pe omul curajos. In schimb, se repede la cel fricos si maraie: “Tu esti la fel ca mine, doar ca n-o arati. Ai vrea ca lumea sa te iubeasca pentru faptul ca stii sa taci. Ti-e teama de robie fiindca nu stii sa scapi de sluga din tine. Elibereaza-te de frica si vei fi liber. De atunci incolo nu va mai trebui ca eu sa fiu cel care te convinge. Te temi cand cineva ridica vocea la tine si de aceea eu sunt nevoit sa marai la tine si sa te latru. Ti-e teama ca o sa te musc fiindca te temi ca vei fi atacat de persoane umilite, te temi de razbunare. Te temi de cruzimea celor umiliti. Ridici mainile in sus in semn ca te predai. Acest lucru ma irita, caci nu vreau sa te vad umilit. Vreau ca tu sa inveti sa te ridici. Tu insa incepi sa te superi pe mine. Vrei sa ma lovesti cu piciorul fiindca te-am facut sa te revolti contra partii materiale a vietii, mai ales contra treburilor zilnice din gospodarie. Ma provoci sa ma simt obligat sa-mi infig dintii in piciorul tau, pentru binele tau, ca sa dai afara setea de razbunare.”


Daca un caine vagabond te-a atacat brusc, prin asta el vrea sa-ti spuna: “Dragul meu, tu semeni cu mine, musti din rautate. Eu nu te-as ataca tam-nisam, dar tu ii ataci pe altii. De parca ai fi fost angajat anume ca sa musti si daca n-o faci, nu-ti mai primesti salariul.”


Cainii cei mai rai sunt legati cu lantul. Un astfel de caine iti spune: ”Omule, tu ma legi cu lantul pe mine ca un rob si ma faci de doua ori rob. Eu rabd tot fiindca sufletul meu primeste o lectie de rob primitiv. Si in tine se afla un rob primitiv, dar tu nu recunosti fiindca vrei sa pari mai bun decat mine.Crezi ca eu trebuie sa fiu bun in semn de recunostinta pentru mancarea pe care o primesc si pentru un cuvant bun. Eu chiar sunt bun, dar nu din acest motiv, ci pentru ca chiar stiu care imi este locul in viata.


Tu te miri de ce cainii cauta sa-si infiga coltii in fata. Pentru a da jos masca de nesinceritate. O masca frumoasa care ascunde intentii rele este deosebit de periculoasa.”