![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Cel mai insemnat eveniment din viața Sfântului Serafim de Sarov, rămâne convorbirea cu negustorul Nicolai Motovilov, fiu duhovnicesc al părintelui Serafim. Preocupat de viața duhovnicească, boierul Motovilov l-a intrebat pe povățuitorul său in cele spirituale care este țelul vieții creștine. Răspunsul Sfântului a venit imediat :" dobândirea Duhului Sfânt". Insă negustorul dorea să afle ceva mai mult, cum recunoaștem lucrarea Duhului Sfânt in viața noastră. In urma rugăciunii, Motovilov are revelația impărtășirii de harul Duhului Sfânt in sufletul și trupul său.
Lumina care strălucea peste cei doi aflați in pădure, in miezul iernii, dulceața și desfătarea care bucurau sufletele sfântului și ucenicului său, mireasma nepământeană care se răspândesc in aer au fost răspunsul la care Motovilov nu a mai avut nimic de intrebat. Se pare insă că acesta nu era totuși pregătit duhovnicește pentru o asemenea descoperire. Timp de treizeci de ani, va fi chinuit de diavol pentru indoiala care ii cuprinsese sufletul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#2
|
||||
|
||||
![]()
In anul 2001 , Dumnezeu a mai dăruit creștinilor un semn, in felul următor : in ziua Sfintei Treimi, de hramul Mânăstirii Cocoș, s-a organizat un pelerinaj cu sfintele moaște prin locurile martiririului, cu poposire la cripta in care a fost descoperită, in urmă cu 30 de ani, comoara duhovnicească a Dobrogei.
S-a săvârșit o Sfântă Liturghie pe malul Dunării, apoi s-a mers in cripta martirica unde s-au citit rugăciuni și s-a privegheat, iar călugării de la Cocoș, Dervent și de la alte mânăstiri din Dobrogea au citit neântrerupt Psaltirea. Până aici nimic neobișnuit. La un moment dat, fratele Gelu, din obștea Mânăstirii Dervent, l-a rugat pe un frate care urma să-l schimbe la citirea Psaltirii să ii facă o fotografie, pentru a imortaliza acele clipe aparte, de mare incărcătură spirituală. Nimeni nu a realizat că in acel moment s-a petrecut ceva neobișnuit, dar la developarea pozei s-a observat o coloană de lumină descendentă, care venea din inalt și trecea pe lângă monahul care citea rugăciunea in fața intrării in criptă și apoi "cotea" pentru a intra in adâncul mormântului. Fratele Gelu, impresionat de această intâmplare neobișnuită, l-a intrebat pe părintele arhimandrit Petroniu Tănase, de la schitul românesc Prodromu, din Muntele Athos, care ar putea fi ințelesul tainic al acestei intâmplări minunate. Părintele Petroniu i-a dat următorul răspuns : "Lumina nu a apărut că ai fost frăția ta acolo, ci era și mai inainte și este și acum și a fost prinsă de aparatul de fotografiat in chip minunat, ca o binecuvântare dumnezeiasca pentru evlavia și cinstirea sfinților mucenici ce se făcea atunci. Lumina care a apărut este Lumina Cerească in cinstea sfinților mucenici, care s-au reântors la vechiul lor sălaș." ( Isorii adevărate de prin "lume" adunate )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Avva Ammonas a fost intrebat : " Ce inseamnă calea ingustă și dreaptă ? " . El a răspuns : " Iată ce inseamnă calea ingustă și dreaptă : să-ți zdrobești gândurile și să-ți tai proprile dorințe pentru [ voia ] lui Dumnezeu. Asta inseamnă : < Iată, noi am lăsat totul și am venit după Tine > " . ( Pateric )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#4
|
||||
|
||||
![]()
Până atunci erau o familie fericită. Kostas și Forso trăiau bine și dobândiseră și un băiețel , Dimitris.
Insă . . . , la serviciul lui Kostas venise o nouă funcționară. Biroul ei se afla in aceeași incăpere cu al lui. La inceput nu părea nimic primejdios. Dar , mai târziu, lucrurile s-au schimbat. Kostas a devenit nervos, distrat. Froso a observat imediat schimbarea bărbatului său. Nu i-a spus insă nimic. Știa ce caracter are. Ar fi inrăutațit situația. Până ce intr-o zi a plecat din casa lui , lăsându-și soția și copiii. Froso nu vroia să ajungă la tribunal . S-a luptat cu inima curată pentru a depăși drama in care se afla. S-au scurs zece ani. Dimitris devenise un voinic de 19 ani. Funcționar la o bancă, câștiga atât cât trebuia ca să trăiască amândoi. In anii aceștia , tatăl, fiind părăsit de femeia aceea rea, singur , izgonit de la serviciu, a fost nevoit să trăiască in lipsuri și izolare. Intr-o zi s-a imbolnăvit grav. I-au paralizat mâna și piciorul drept. Locuia intr-un subsol și nu avea pe nimeni să-l ingrijească. Lacrimi fierbinți ii udau perna. Dimitris a aflat despre situația tatălui său. L-a durut. Orice a făcut , era tatăl lui. I-a spus mamei sale. Și intr-o după-amiază a luat o mașină și s-a dus in camera tatălui său. Mizerie și sărăcie . . . - Tată , ridică-te ! Te voi lua acasă la noi. Inima mea nu indură să te vadă așa. Kostas a inceput să plângă. Nu a putut spune nimic altceva, decât : " Iartă-mă , copilul meu ! " Și l-a transportat acasă. . . Era Vinerea Mare ! In ziua aceea Dumnezeu Se răstâgnise din iubire. . . Din iubirea care iartă .
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#5
|
||||
|
||||
![]()
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : "De ce nu pot vorbi liber cu bătrânii despre gândurile mele ? "
Bătrânul ii zice : " Dușmanul nu se bucură de nimeni mai mult decât de cei care nu-și dezvăluie gândurile" .
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#6
|
||||
|
||||
![]()
Doi vecini aveau o oarecare neânțelegere legată de hotarul dintre ogoarele lor. Fiecare iși revendica dreptul său. In cele din urmă l-au rugat pe cel mai bătrân din sat să le facă dreptate. Atunci acela s-a plecat cu urechea la pământ și l-a intrebat al cui este ogorul pentru care cei doi se ceartă. Când cei doi l-au intrebat pe bătrân ce i-a răspuns pământul, acela le-a spus :
- Panântul mi-a spus că nu este a nimănui, ci noi suntem ai lui. Atunci cei doi au mulțumit bătrânului și s-au impăcat.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#7
|
||||
|
||||
![]()
Odată un necredincios i-a spus fericitului Augustin :
-Poruncile Evangheliei sunt o povară care limitează libertatea omenească. Atunci fericitul i-a răspuns : - Și aripile rândunicii sunt un adaus de greutate la trupul ei, insă tocmai datorită acestei greutăți, trupul rândunicii se face ușor și străbate văzduhul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#8
|
|||
|
|||
![]()
Călugărul care dormea cu leii
În lavra lui avva Petru trăia un călugăr bătrân. Acesta adeseori pleca din mănăstire și rămânea pe țărmurile râului Iordan. Acolo dormea unde găsea un culcuș de leu. Într-o zi a găsit într-o peșteră doi pui de lei și i-a adus în biserică, înveliți în haina cu care se îmbrăca. Și le-a spus: - Dacă vom păzi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, leii se vor teme de noi. Însă, din pricina păcatelor noastre am ajuns robi și de asta ne temem noi mai mult de ei. Frații au rămas adânc mișcați de cuvintele bătrânului și au plecat la chiliile lor. |
#9
|
|||
|
|||
![]()
Rugăciunea unui soldat
Un călugăr povestea: „În timpul războiului din Africa cu mauritanii, fiind biruiți de barbari, am fost alungați. Barbarii ne urmăreau, așa ca mulți dintre noi au fost uciși. M-a ajuns și pe mine un barbar și a întins sulița să mă ucidă. Când am văzut acestea am început să mă rog lui Dumnezeu: – Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla și ai izbăvit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-mă și pe mine din primejdia aceasta și mântuiește-mă de moartea asta amară și voi merge în pustie și voi duce o viață de sihastru! Când m-am întors n-am mai văzut nici un barbar. Și îndată am venit la lavra Coprata. Sunt, cu harul lui Dumnezeu, de 33 de ani în peștera aceasta“. |
#10
|
|||
|
|||
![]()
Rețeta mântuirii-------Niște frați au mers la avva Antonie și i-au zis:
– Spune-ne cum să ne mântuim? Bătrânul le-a răspuns: – Vă este îndeajuns cuvântul Scripturii. Însă frații au insistat: – Vrem să auzim și de la tine, părinte. Atunci bătrânul le-a zis: – Evanghelia zice: „Cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Matei 5, 39). Frații au răspuns: – Nu putem face aceasta. Avva Antonie le-a zis: – Dacă nu-l puteți întoarce și pe celălalt, măcar puteți răbda o palmă. – Nici aceasta nu putem, au zis frații. Bătrânul a continuat: – Dacă nici aceasta nu puteți, măcar nu dați în locul celei primite. – Nici aceasta nu putem, a fost răspunsul fraților. Atunci a zis bătrânul către ucenicul său să le dea puțină fiertură, pentru că sunt neputincioși, iar către ei a zis: – Dacă aceasta nu puteți și aceea nu vreți, ce să vă fac? Aveți nevoie de rugăciuni. (după Pateric) |
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Povesti cu talc | silverstar | Generalitati | 500 | 22.03.2015 19:01:38 |
Despre rugaciunea continua ( o povestioara cu tâlc ) | cristiboss56 | Rugaciuni | 10 | 25.10.2010 23:21:27 |
Violonistul - o poveste cu talc | costel | Generalitati | 2 | 25.09.2009 15:35:42 |
|