Hotararea B.O.R in ceea ce priveste pasapoartele biometrice

[Saurian]

În prealabil postat de emanuel2007

pai io asa am sa fac ... nu zic asta la cei care nu pot sa faca ca mine , zic la aia care pot sa inteleaga ce am vrut io sa zic ...
sa dau un exemplu : daca cineva , legea statului i-ar obliga pe toti cetatenii ( si o sa fie si legi de astea in realitate ) , ca toti sa curveasca sau sa faca incest , atunci tu te-ai supune legii ? io nu ... ai prefera sa mori , io cu siguranta ! insa sa zicem ca astia nu ti-ar da voie nici sa mori ; sa zicem ca ar tine totul sub o atat de stricta observatie , incat nu ai avea cum sa te inchizi in casa si sa astepti moartea acolo prin infometare , ca sa nu devii victima legilor ; sa zicem ca astia ar face un control la cateva zile sau permanent din casa in casa sa vada daca mai exista persoane care nu se supun legii curviei obligatorii ; sau sa zicem ca ar fi situatia mea si cea mai generala : ai trai in casa cu niste parinti sau frati care te-ar vedea toata ziua si care ar fi dedati cu sistemul , si care te-ar para la autoritati ca nu te-ai supus legii ( sa zicem ca nu te-ar para cu voie , sa zicem ca fiind cipati in cap , prin cipurile lor s-ar trasmite toate informatiile lor vizuale la autoritati , si astfel ai fi filat si tu ) ; deci nu ai avea cum sa te ascunzi de ei si sa mori in pace ; si atunci aia te-ar baga la inchisoare sau la nebuni ; iar in inchisoare sau la nebuni tu ai sti din sursa sigura ca se fac experimente pe detinuti sau bonavi , experimente de control al organismului printre care si implantarea unui cip in oranism prin care sa te faca sa pacatuiesti fortat si sa respecti legea fortat , cip pe care sa nu ai cum sa il scoti , fiind implantat intr-un loc pe care tu nu il stii ; ei , atunci , desigur ca nu ai avea cum sa te lasi dus intr-o astfel de inchisoare sau spital , unde ai sti sigur ca aia te aduc fortat la ascultare de legi , si sa pacatuiesti la comanda ... intr-o astfel de situatie nu ti-ar mai ramane decat sa fugi intr-o padure unde sa nu te mai vada nimeni si sa mori acolo de foame ; io asa as face ... si asta s-ar putea sa se intample si peste cativa ani , cand o sa se ajunga la implantarea cipurilor ... cand o sa bage buletinele , peste 2 ani , sa zicem ca inca nu ar fi situatia de a fugi intr-o padure si sa mori acolo ; sa zicem ca inca ai putea de exemplu sa stai intr-o padure toata saptamana si sa mai vii si pe acasa si sa mai mananci cate ceva , ca sa nu mori de foame ... io asa as face ... asta e planu meu de bataie ...

Şi Dumnezeu unde e în toată ecuaţia asta? Îmi spunea un păr. de la Petru-Vodă când eram şi eu stresat de faza cu cipurile astea şi anume că spun Sfinţii Părinţi că cei care se roagă mult la Dumnezeu şi trăiesc o viaţă în El vor fi apăraţi de rău şi în cetăţi. Deci Dumnezeu nu te lasă... exceptând cazul în care tu consideri că ştii mai bine cum stau lucrurile. Cum vorbeşti tu trădează o frică iar în Hristos unde e frica?

În prealabil postat de emanuel2007

apoi , am si io o intrebare : frica de moatre e o patima radacina de patimi sau una mai putin importanta ... pe mine ma juta foarte mult gandul la o moarte foarte posibila chiar porbabila , prin chinuri , la care sa trebuiasca sa fiu supus obligatoriu ; a ma pregati de aceasta moarte inseamna sa ma scap de frica mortii , si intr-un cantec se zice : " frica mortii care ii tinea in robie toata viata " ; ce interesant ?!?!? frica mortii te robeste toata viata ! pai ce viata mai e si aia in care te robeste frica mortii ( moarte = opusul vietii ) ??? nu e ciudat ? pai daca asa suntem noi , apoi inseamna ca daca scapam de frica asta vom scapa de multe patimi , daca nu chiar de toate !!! de aceea sfintii au zis ca cea mai mare filosofie e gandul la moarte ... io am observat , ca atunci cand ne gandim ca in curand va trebui sa murim , ni se trezeste constiinta , ne vine dorinta de nevointa si de rugaciune , ne lasa patimile in pace , si vedem ca nu ne mai e frica de multe lucruri care inainte ne cam tulburau ; iar nevointa , postul si rugaciunea ne aduc harul mai mult ca orice ...

Nu am priceput ce vrei să spui dar frica de moarte e normală. Noi suntem făcuţi să trăim veşnic şi până la urmă păr Dumitru Stăniloaie spune că singura persoană care a văzut vreodată moartea faţă în faţă e Hristos. Noi nu suntem în stare să ne luptăm cu ea şi de asta Hristos nu ne lasă singuri. Dacă gândul la moarte te apropie de rugăciune e ok, dar să nu exagerezi.

fratele meu , frica de moarte e o patima atat de generala , incat cei mai multi oameni cred ca nici nu e patima ; insa in realitate este o patima radacina , din care izvorasc toate celelalte patimi ; patimi generale mai sunt si : iubirea de sine , mandria etc si acestea ni se pare noua ca le cunoastem bine sau ca le vedem cu adevarat bine in sufletele noastre ; in realitatea noi vedem numai o mica parte din aceste patimi , felul cum ni se prezinta noua , ele lucrand in voie in adancul sufletelor noastre fara ca noi sa le putem observa lucrarea , din cauza intunericului in care stam ...
dar , patima fricii de moarte e o patima radacina ; cine scapa de frica de moarte ajunge la nepatimire ; asta a scris-o undeva par sofronie , ucenicul sf siluan ...

[cristiboss56]

În prealabil postat de emanuel2007

fratele meu , frica de moarte e o patima atat de generala , incat cei mai multi oameni cred ca nici nu e patima ; insa in realitate este o patima radacina , din care izvorasc toate celelalte patimi ; patimi generale mai sunt si : iubirea de sine , mandria etc si acestea ni se pare noua ca le cunoastem bine sau ca le vedem cu adevarat bine in sufletele noastre ; in realitatea noi vedem numai o mica parte din aceste patimi , felul cum ni se prezinta noua , ele lucrand in voie in adancul sufletelor noastre fara ca noi sa le putem observa lucrarea , din cauza intunericului in care stam ...
dar , patima fricii de moarte e o patima radacina ; cine scapa de frica de moarte ajunge la nepatimire ; asta a scris-o undeva par sofronie , ucenicul sf siluan ...

Te rog să mă ierţi Manuel, dar hai să învăţăm a scrie numele Sfinţilor Părinţi. Apoi , dragul meu nu ştiu de unde ai scos astă nouă patimă, frica de moarte ! Mai toţi Sfinţii Părinţi , spun că cea mai vrednică filozofie, e tocmai frica de moarte, luată în sensul bun, al menţinerii în trezie, a conştinţei noastre şi a gandului la cele cu adevărat folositoare.

În prealabil postat de cristiboss56

Te rog să mă ierţi Manuel, dar hai să învăţăm a scrie numele Sfinţilor Părinţi. Apoi , dragul meu nu ştiu de unde ai scos astă nouă patimă, frica de moarte ! Mai toţi Sfinţii Părinţi , spun că cea mai vrednică filozofie, e tocmai frica de moarte, luată în sensul bun, al menţinerii în trezie, a conştinţei noastre şi a gandului la cele cu adevărat folositoare.

Din cate am citit eu, cel care inca mai are pacate se teme de moarte; iar gandul la moarte ne opreste de la a pacatui. Sa ne temem numai de Dumnezeu, in rest de nimeni!

[Saurian]

În prealabil postat de emanuel2007

fratele meu , frica de moarte e o patima atat de generala , incat cei mai multi oameni cred ca nici nu e patima ; insa in realitate este o patima radacina , din care izvorasc toate celelalte patimi ; patimi generale mai sunt si : iubirea de sine , mandria etc si acestea ni se pare noua ca le cunoastem bine sau ca le vedem cu adevarat bine in sufletele noastre ; in realitatea noi vedem numai o mica parte din aceste patimi , felul cum ni se prezinta noua , ele lucrand in voie in adancul sufletelor noastre fara ca noi sa le putem observa lucrarea , din cauza intunericului in care stam ...
dar , patima fricii de moarte e o patima radacina ; cine scapa de frica de moarte ajunge la nepatimire ; asta a scris-o undeva par sofronie , ucenicul sf siluan ...

Trebuie să te contrazic: sursa tuturor patimilor este mândria. E patimă care e prima care te cuprinde şi de care te scapi cel mai greu iar toată lupta noastră în viaţa asta e împotriva mândriei. De ce ţi-e frică de moarte? Că ai prea mare încredere în sine şi nu te laşi în voia lui Dumnezeu iar încrederea în sine e o fiică a mândriei. Vezi cum am ajuns de la frica de moarte la mândrie? Şi e o diferenţă dintre frica de moarte de care spui tu şi cea a Sfinţilor Părinţi care se referă la frica de judecată. Nu confunda termenii!

frica de moarte se interpreteaza in doua feluri :
- ori ca tie frica de iad care vine dupa moarte , adica tie frica de moarte dar frica asta nu te paralizeaza ci te face sa te pocaiesti si sa depasesti patimile si sa devii vrednic de rai ; si asta e o frica binecuvantata , care e numita de sfintii parinti filosofie ;
- ori ca tie frica sa mori , adica tie frica de moarte ( luata in sine , de exemplu frica de a fi mucenic ) pentru ca esti pacatos si te tradeaza constiinta ca te duci in iad ; asta nu e o frica benefica ... referitor la acest fel de frica avem asta : sf siluan a zis lui Iisus ca ie frica sa moara ; Iisus i-a raspuns : pentru ca nu ma iubesti ... deci o frica de moarte care te lasa totusi prada patimilor , nu este buna , este deznadejde ... la asta ma refeream io cand am zis ; sa nu ne mai temem de moarte ...

apoi exista si cantarea aia din parastas : " frica mortii care ii tine pe oameni in robie toata viata " ... asa zice , nu ? ce frumos zice !!! deci adica frica mortii te tine in robie ( in robia a ce ? a patimilor desigur ) toata viata ; cum se impaca asta cu cuvantul parintilor : " frica de moarte e cea mai inalta filosofie " ? nu se impaca in aparenta ; explicatia este ca exista doua feluri de a intelege frica de moarte : unul nociv si unu benefic ... deci io cand am zis sa nu ne fie frica de a muri am zis sa facem ca mucenicii care se duceau cu curaj la moarte si chiar cu bucurie , gandindu-se ca se vor intalni cu Domnul ( si am si dat exemplul cu mucenicia , deci era clar din context la ce fel de frica de moarte ma refeream ) ... off , ne contrazicem doar de dragu de a ne contrazice , nu credeti ? asta era chiar un lucru usor de inteles ... nu vad care e problema ...

cat despre faptul ca ziceti ca frica de moarte nu e o patima radacina , nu va mai contrazic , ci imi tin in tacere parerea mea , caci io am luat-o de la sfintii parinti ... fiecare va intelege lucrurile mai adanci la vremea hotarata ...

[cristiboss56]

În prealabil postat de emanuel2007

frica de moarte se interpreteaza in doua feluri :
- ori ca tie frica de iad care vine dupa moarte , adica tie frica de moarte dar frica asta nu te paralizeaza ci te face sa te pocaiesti si sa depasesti patimile si sa devii vrednic de rai ; si asta e o frica binecuvantata , care e numita de sfintii parinti filosofie ;
- ori ca tie frica sa mori , adica tie frica de moarte ( luata in sine , de exemplu frica de a fi mucenic ) pentru ca esti pacatos si te tradeaza constiinta ca te duci in iad ; asta nu e o frica benefica ... referitor la acest fel de frica avem asta : sf siluan a zis lui Iisus ca ie frica sa moara ; Iisus i-a raspuns : pentru ca nu ma iubesti ... deci o frica de moarte care te lasa totusi prada patimilor , nu este buna , este deznadejde ... la asta ma refeream io cand am zis ; sa nu ne mai temem de moarte ...

apoi exista si cantarea aia din parastas : " frica mortii care ii tine pe oameni in robie toata viata " ... asa zice , nu ? ce frumos zice !!! deci adica frica mortii te tine in robie ( in robia a ce ? a patimilor desigur ) toata viata ; cum se impaca asta cu cuvantul parintilor : " frica de moarte e cea mai inalta filosofie " ? nu se impaca in aparenta ; explicatia este ca exista doua feluri de a intelege frica de moarte : unul nociv si unu benefic ... deci io cand am zis sa nu ne fie frica de a muri am zis sa facem ca mucenicii care se duceau cu curaj la moarte si chiar cu bucurie , gandindu-se ca se vor intalni cu Domnul ( si am si dat exemplul cu mucenicia , deci era clar din context la ce fel de frica de moarte ma refeream ) ... off , ne contrazicem doar de dragu de a ne contrazice , nu credeti ? asta era chiar un lucru usor de inteles ... nu vad care e problema ...

cat despre faptul ca ziceti ca frica de moarte nu e o patima radacina , nu va mai contrazic , ci imi tin in tacere parerea mea , caci io am luat-o de la sfintii parinti ... fiecare va intelege lucrurile mai adanci la vremea hotarata ...

Te rog scrie Sfinţii Părinţi cum trebuie. Să-i respectăm şi prin litera scrisă. Merită acest minim respect, iar noi fiecare în parte şi toţi impreună , să avem gândul la moarte , ce poate fi ori şi când. Vorba Marelui Părinte Cleopa, şi să ne ingrijim ce punem în desagă, având tot timpul , gândul la sfârşitul nostru, la Moartea noastră de aici.

[Saurian]

În prealabil postat de emanuel2007

deci io cand am zis sa nu ne fie frica de a muri am zis sa facem ca mucenicii care se duceau cu curaj la moarte si chiar cu bucurie , gandindu-se ca se vor intalni cu Domnul ( si am si dat exemplul cu mucenicia , deci era clar din context la ce fel de frica de moarte ma refeream ) ... off , ne contrazicem doar de dragu de a ne contrazice , nu credeti ? asta era chiar un lucru usor de inteles ... nu vad care e problema ...

nu cred că înţelegi tu nişte lucruri. apropo de mucenici: ei erau în har, înţelegi? Nu mai luptau ei ci Hristos era ce lupta în ei. E cum a spus păr Arsenie Boca: "Nu vă fie frică să mărturisiţi credinţa că prima lovitură o primiţi voi iar restul le primeşte Hristos" sau e povestirea din Pateric cu doi călugări certaţi care au fost prinşi de păgâni. Au fost chinuiţi dar nu au renunţat la credinţă aşa că dimineaţa următoare s-a hotărât execuţia lor. Atunci unul din cei doi a făcut celuilalt metanie ca să fie împăcaţi când merg la Hristos iar celălalt nu a acceptat să se împace. Dimineaţa următoare cel care şi-a cerut iertare a acceptat mucenicia iar celălalt nu. Împăratul păgân ( sau ce era ) a întrebat pe călugăr de ce nu s-a lepădat de HRistos când a fost chinuit iar acela a spus că din cauză că atunci harul era cu el iar dacă nu s-a împăcat cu celălalt călugăr a plecat harul.

Hai să îţi povestesc o întâmplare din viaţa mea. Aveam vreo 19 ani cred şi arăt ca un copil de vreo 15 ani. La un moment dat apare un puşti de vreo 14-15 ani şi mă trezesc înconjurat şi de foarte mulţi copii care erau cu el. Eu de felul meu sunt f fricos. Şi mă întreabă unde mă duc. Eu îi spun la conferinţă ( evit să îi spun că mă duc la o conf LTCOR ). Înainte să îi spun dacă mă duc la conferinţă mă întreabă batjocoritor (de fapt aşa mi se părea ) dacă mă duc la Vecernie. ŞI eu la faza cu conferinţa îi răspund batjocoritor. Atunci începe să mai spună ceva pe un ton f batjocoritor ( acum a început să vorbească cu adevărat batjocoritor ). Eu eram fricos că mă bate tipul ăsta. Văzând că e aşa atunci mă încordez gândind că dacă e să accept mucenicie o voi face şi mă întreabă tipul ăla cine mi-e duhovnic, tot batjocoritor. Eu serios spun cine e ( nici nu m-aş fi putut duce că eram înconjurat de toţi copiii şi nu mă lăsau să mă duc ). Atunci un băiat de vreo 10-11 ani parcă spune că respectivul preot e şi duhovnicul lui. Atunci a venit harul. Că mi-a dispărut dintr-o dată frica. Copilul ăsta îl împinge pe ăla mai mare şi spune să fug că e nebun ăla. MIe aşa mi se deschide o cale şi plec dar deja nu mai îmi era frică ci chiar aş fi vrut să dea în mine. Mergeam liniştit şi nu ştiu ce mai spune batjocoritor şi eu mergând îl invit să vină la conferinţă dacă vrea. Copilul ăsta mai mic îmi spune să fug dar mergeam vesel că nu mai îmi era frică. Bineînţeles că apoi am revenit pe pâmânt şi am început să o iau pe alt drum să nu îl mai întâlnesc pe copilul de 14 ani. De ce îţi spun asta? Ca să vezi că şi un fricos dacă are încredere în Dumnezeu la momentul potrivi va privi har să mărturisească.

Mucenicia nu depinde de noi ci de mila lui DUmnezeu. Nu te stresa ce să faci atunci ci lasă-te în voia lui DUmnezeu. Acum încearcă să tragi de tine ( şi la şcoală că parcă aşa am înţeles dintr-un post al tău ), să lupţi să te apropii de Dumnezeu să munceşti cât de mult ( orice hobby-uri dar să nu pierzi timpul ) şi lasă în voia Lui. Citeşte cartea "Ne vorbeşte păr Porfirie" şi vei înţelege de ce pun accent să munceşti cât de mult, şi la şcoală şi cu orice.

io nu sunt pe pricipiul sa muncesc cat mai mult , din contra : par paisie a zis ca si daca o floare care trebuie sa ne ostenim sa o ingrijim ne indeparteaza de la rugaciune si ne putem dispensa de ea , atunci sa o taiem si sa o aruncam ; astea sunt principii mele personale , si fiecare este cu principiul lui ; ce fac io mi se potriveste mie , ce faci tu ti se potriveste tie , nu mie ...

cat priveste mucenicia , pentru multi nu va mai fi o optiune peste cativa ani ... cand vom ajunge in situatia aia , va trebui sa marturisim obligatoriu , daca vrem sa nu ne pierdem mantuirea ...

[Saurian]

În prealabil postat de emanuel2007

io nu sunt pe pricipiul sa muncesc cat mai mult , din contra : par paisie a zis ca si daca o floare care trebuie sa ne ostenim sa o ingrijim ne indeparteaza de la rugaciune si ne putem dispensa de ea , atunci sa o taiem si sa o aruncam ; astea sunt principii mele personale , si fiecare este cu principiul lui ; ce fac io mi se potriveste mie , ce faci tu ti se potriveste tie , nu mie ...

mi se pare că ai tendinţa să o iei pe anumite extreme. citeşte "Ne vorbeşte păr. Porfirie"