Suferinta ne face mai buni sau mai rai?

[patinina34]

Prin suferinta ne apropiem de Dumnezeu, logic ar fii sa ne apropiem de Domnul.

Daca il avem pe Domnul in inima...

Daca nu avem pe Domnul in inima, atunci discursul e altul.

[carmina]

spune parintele arhim.Sofronie:
"Crestinul niciodata nu va putea atinge nici dragostea pentru Dumnezeu,nici adevarata dragoste pentru om,de nu va trai cu adevarat multe si grele dureri.Harul vine numai in sufletul care a suferit pana la capat".

[carmina]

in scrisorile sale,indemnand la rabdarea suferintelor,parintele Sofronie spune povestea unui pustnic athonit care devenise renumit ; satul de suferinta,la un moment dat dorea sa paraseasca pustiul in care se afla si sa-si schimbe modul de viata.
atunci i s-a aratat in vis Domnul,rastignit pe Cruce, si i-a spus: "DE PE CRUCE NU TE POGORI,ALTII TE IAU ! "

parintele arhim.Sofronie consacra multe pagini suferintei si felul in care aceasta preschimba omul,asemanandu-l lui Hristos; "voia lui Dumnezeu nu arareori duce la Golgotha",mai spune pr.Sofronie.

[ory]

In seara aceasta a spus Mircea Badea un lucru deosebit,la televizor,o vorba ce si-o aminteste de la tatal sau,si anume;"nu conteaza in viata cat platesti relelor care le intampini,ci conteaza cat esti capabil sa primesti!!!".

[Fani71]

Ce parere aveti despre suferinta de a vedea fiinta iubita alaturi de tine suferind? Cum ne poate face aceasta suferinta mai buni - pe amandoi?

[costel]

În prealabil postat de Fani71

Ce parere aveti despre suferinta de a vedea fiinta iubita alaturi de tine suferind? Cum ne poate face aceasta suferinta mai buni - pe amandoi?

Fani, suferinta celui iubit trebuie sa fie si a ta, nu doar a lui. Nu in zadar se spune ca prin casatorie am devenit un trup. Asa ca cei casatoriti nu pot spune: sufera sotia mea sau sotul meu. Corect este sa afirme - sufar prin suferinta lui sau a ei.

Suferinta rodeste in om, ne poate face mai buni, doar atunci cand nu e udata cu ura si revolta impotriva lui Dumnezeu.

[simona62]

Suferinta nu e buna in sine ,dar datorita ei am avut sansa sa-L cunosc pe Dumnezeu ...
Paradoxal ,suferind ,am capatat mai multa rabdare si intelegere ,mi s-a inmuiat sufletul ,mi-am mai diminuat PERSPECTIVA EGOISTA...
Suferinta nu inseamna deznadejde si daca totusi deznadajduim inseamna ca e cazul sa schimbam "macazul"...

[windorin]

Bataia nu este buna in sine, insa data la vreme (in copilarie, din dragoste) aceasta poate naste roade bogate. Solomon zice: "Cine'si iubeste odrasla, nu'si cruta varga." Cu masura, aceasta este spre zidirea unui om asezat si cu dragoste de oameni. Tot asa vad eu si suferinta, ca o bataita ingaduita de Dumnezeu copiilor Sai celor neascultatori. Foarte frumos ni se arata aceasta si in Epistola catre Evrei, doar ca noi am cam uitat cele scrise in ea.

"Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste". Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste? Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati. Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata? Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui. Orice mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incercati cu ea roada pasnica a dreptatii." (Evrei 12, 5-11)

[sophia]

Incerc si eu sa raspund, pentru ca imi place acest subiect si mi-am pus si eu aceasta intrebare.
Cred ca suferinta, mai ales adunata in timp, ne da in primul rand o experienta de viata si ne face mai sensibili, mai ales la lucruri sau situatii prin care am trecut.
Nu stiu daca ne face mai rau sau mai buni.
Devenim mai sensibili si asta poate conduce si la rautate uneori, ca rezultat al imposibilitatii de a mai indura noi suferinte.
Percepem mai usor si imediat lucrurile si tindem sa le luam si personal.
Sufletul ne este ranit si vulnerabil.
Partea pozitiva la toate acestea, este ca avem tendinta sa ajutam si sa sfatuim pe altii sa evite suferintele pe care le-am avut noi, le daruim din experienta noastra trista.
Poate ca exista persoane pe care suferinta in timp ii intareste si ii aspreste, pe altii dimpotriva. Depinde de fiecare om in parte si de constitutia lui, zic eu.

[adrian010155]

Fiecare primeste suferinta dupa credinta lui. Unul zice "multumesc Doamne pentru suferinta aceasta, caci spre indreptarea mea este si din mila Ta si din dragostea Ta este". Altul zice "Doamne ce ai cu mine? De ce ma pedepsesti?" Altul se manie pe Dumnezeu. Aceasta ultima categorie este cea mai necajita sufleteste. Sa ne rugam sa nu fim ca ei dar si mai cu ravna sa ne nerugam pentru ei.