Suferinta ne face mai buni sau mai rai?

[georgeval]

Constat ca ne apropiem de suferinta doar cu mintea, nu inteleg multe aluzii ale unor persoane care interpreteaza totul dintr-o perspectiva personala. M-ar interesa o interpretare cu privire la suferinta Mantuitorului. A fost o pedeapsa sau o expresie a iubirii???

[sia]

A fost o expresie a iubirii ,mai presus de ce putem intelege noi prin iubire. EL este esenta pura ,nealterabila si vesnica a iubirii .EL este IUBIREA insasi .A acceptat suferinta si moartea din iubire pentru Tatal si pentru noi.
Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl,fiindcă Eu Îmi pun sufletul , ca iarăşi să-l iau.
Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun.

A venit in lumea noastra sa nimiceasca pacatul si S-a rastignit de bunavoie si a indurat suferinta si umilinta, cum sa fie aceasta ,daca nu o expresie a iubirii ?

S-a pogorat din ceruri
S-a intrupat
S-a facut om
Si S-a rastignit pentru noi si a patimit si S-a ingropat
Si a inviat a treia zi

Si toate astea din iubire!

[oana_maria]

suferinta este o treapta spre care urcam spre Dumnezeu.ea este crucea noastra pe care Dumnezeu ne-o da,nici mai mult nici mai putin decat noi putem duce,si pentru ea trebuie sa multumim lui Dumnezeu.sunt multe povestioare in care unii calugari se intristau ca le este bine si Dumnezeu nu ii incearca.insa pentru cei ce nu si-au cultivat cele trei virtuti teologice,credinta,nadejdea si iubirea,pot sa cada in deznadejde,un pacat foarte mare.

În prealabil postat de oana_maria

suferinta este o treapta spre care urcam spre Dumnezeu.ea este crucea noastra pe care Dumnezeu ne-o da,nici mai mult nici mai putin decat noi putem duce,si pentru ea trebuie sa multumim lui Dumnezeu.sunt multe povestioare in care unii calugari se intristau ca le este bine si Dumnezeu nu ii incearca.insa pentru cei ce nu si-au cultivat cele trei virtuti teologice,credinta,nadejdea si iubirea,pot sa cada in deznadejde,un pacat foarte mare.

Da frumos şi adevărat.Să ne ferească bunul şi milostivul Dumnezeu de a cădea în deznădejde!

[ory]

Eu cred ca nimic nu poate forma un caracter,mai bine ca suferinta.In mod inconstient,ne ghidam in viata dupa suferintele intampinate...nimic nu formeaza un om si viata sa ca SUFERINTA.
Dar,bine este sa vorbim acum de bucurie,fiindca este tot atat de insontestabila si muuuult,mult mai veridica in calitatea trairilor noastre.

[windorin]

Nu exista om care sa nu aiba parte de suferinta. Si unde se arata mai cu seama dragostea lui Dumnezeu este ca, de cele mai multe ori, aceasta vine omului in mod treptat. Boala dupa boala, neputinta dupa neputinta.

Personal, inca nu am multe suferinte. Insa traiesc aproape de oameni care au multe suferinte. Ii vad zilnic si ii simt zilnic. Aceasta ma ajuta intr'o oarecare masura, chiar daca mult mai slaba decat daca as fi in pielea lor. Nu vorbesc de la mine, ci de la cei care duc acea cruce a suferintei. Personal, ma straduiesc sa nu ma plang de cele ale mele. Mai mult nu pot momentan.

[ex-christian]

S'ADIC, -Ă, sadici, -ce, adj. Care chinuieste sau torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-l vedea suferind; plin de sadism; crud. - Din fr. sadique.

În prealabil postat de georgeval

M-ar interesa o interpretare cu privire la suferinta Mantuitorului. A fost o pedeapsa sau o expresie a iubirii???

E foarte greu sa cuprinzi in cuvinte Jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos, George. Indiscutabil este vorba de o expresie a iubirii.. Insa, stii ce ma framanta pe mine? Nu, numai Crucea, Moartea, Invierea ci promisiunea Lui de a ramane cu noi pana la sfarsitul veacului. Este ceva ce ...mintea nu poate intelege, limba nu poate spune, inima nu poate cuprinde.. L-am rastignit dar El a ramas cu noi, a murit si a inviat tocmai pentru a nu ne obliga pe noi sa ii suportam absenta. A inviat, pentru a ne certifica ca este VIU si VESNIC. L-am scuipat, l-am lovit, l-am restignit dar El a ramas cu noi..VESNIC iti dai seama?? Cand ma gandesc ca noua ne este greu sa suportam a respira macar acelasi aer cu peroana care ne-a ranit...si El..nu numai ca este cu noi este in noi. cade si se ridica cu fiecare cadere si ridicare a noastra, plange odata cu noi, se bucura odata cu noi, El este insasi rasuflarea noastra desi...Il rastignim in fiecare clipa a vietii noastre. El nu se plictiseste, nu isi pierde rabdarea, nu ne lasa balta, nu trece pe langa noi ca si cum nu am exista, ci ne intinde bratele si spune bland..Vino fiul Meu!..

Pentru noi a devenit normal ca Iisus Hristos e cu noi.. nici nu ne mai facem ganduri, ca cele ale Jenicai. Multumim, Jenica, pentru atentionarea fina, caci nu e chiar atat de "normal", precum percepem noi, insensibilii si indiferentii, ca Domnul nostru Iisus Hristos sa fie langa noi si in inima noastra, dupa ce Il tradam, Il facem sa sufere de atatea ori in viata noastra. Cu toate acestea vine de cate ori Il chemam in ajutor.
Iar noi, intr-adevar nu suferim nici prezenta celui care ne-a facut odata un rau, daramite sa-l mai si iertam si sa-l iubim ca pe aproapele.
Frumoase ganduri; mi-au placut.
Hristos a inviat!