AlinB, n-am sa-ti raspund in totalitate, pentru ca am mai raspuns la multe din ideile cu care ai venit tu atunci cand le-au enuntat altii. Nu strica sa citesti in totalitate discutia in care postezi, chiar daca e lunga. Dar am sa te lamuresc aici:
Citat:
În prealabil postat de AlinB
"2. Desigur, dar gresala dumneata e ca ai impresia ca eu, ca sceptic, trebuie sa demonstrez corectitudinea si seriozitatea controlorilor, cand, de fapt, cei care sustin inalta conduita morala a acestora trebuie sa faca dovada."
De cei ai impresia ca vreun ortodox ar vrea sa te convinga pe tine ca acela este un miracol autentic?
Miracolul este pentru cei dispusi sa creada.
De altfel nimeni nu cred ca ti-a demonstrat tie ca Dumnezeu chiar s-a intrupat din fecioara acum 2000 ani si a murit pentru pacatele tale si a inviat, nu-i asa
|
Vezi tu, sceptic sau crestin, omul de rand isi traieste viata intr-o oarecare normalitate. Sigur, se mai intampla treburi neprevazute, accidente, castiguri la loto si alte chestii similare, dar nimic care sa nu poata fi atribuit norocului sau ghinionului. Iar odata la foarte mult timp vine un crestin si spune: priviti, s-a intamplat o minune! S-a intamplat ceva ce este evident iesit din normalitatea in care ne traim vietile, s-a intamplat ceva incredibil, iesit din comun. Asta este definitia unei minuni.
Cand vii cu o astfel de afirmatie este de datoria ta sa demonstrezi spusele. Nu a celor care te contesta. Acum ai inteles cum sta treaba? Daca strig "Foc!" intr-o sala de cinema si nu se vede nici o flacara si nici nu miroase a fum, doi-trei vor iesi pe usa imediat, dar majoritatea vor astepta o confirmare vizuala sau olfactiva solida. E tot treaba lor sa demonstreze ca nu e nici un foc? Sau cel care striga trebuie sa-si si probeze afirmatiile? Responsabilitatea probarii afirmatiilor (cu atat mai mult in cazul afirmatiilor despre fenomene supranaturale) e o notiune de baza in argumentare...