Credeti ca diavolul ne cunoaste gandurile?

[Andu30]

În prealabil postat de zoridezi

Deci cum sa zic eu, pentru mine chestiunea asta e destul de spinoasa... nu de alta dar aproape zilnic duc o lupta cu propriile-mi ganduri. Citind pe internet ca diavolul nu ne cunoaste gandurile deja am ramas pe stand by curios lucru, mai ales ca fiecare dintre noi stim ca orice om are dialogul sau interior in care mai intervin si contradictii, de parca ar fi un adaos de undeva... n-ati simtit niciodata lucrul acesta? Si apoi visele, se zice ca de obicei sunt vise fie de la diavol, fie e contributia noastra personala, fie sunt de la Dumnezeu... eu azinoapte am visat ca citeam ceva de Parintele Paisie Aghioritul, pe care il admir enorm si din senin am zis ca nu imi mai place de el si am cautat pe google ceva porcos deci pur si simplu parca nu mai eram eu... na, eu ce sa mai cred acum, diavolul si-a bagat sau nu codita? si daca e asa, inseamna ca stie ce se petrece in mintea mea, implicit imi cunoaste gandurile...

Firea pamanteasca iti face aceste probleme. Pazirea gandurilor este una din luptele noastre. Nu trebuie sa lasi mintea sa se imprastie si sa izvorasca ganduri la voia intamplarii. Pacatul stramosesc prin care firea omului a cazut, a corupt aceasta fire pamanteasca a noastra. Noi trebuie sa o "punem la punct" prin post si rugaciune permanenta si sa dezvoltam "chipul si asemanarea lui Dumnezeu" din noi permitand astfel lui Hristos sa locuiasca cu noi. De ce crezi ca marii sfinti tineau mintea la Dumnezeu prin rugaciunea neincetata, ei practic repetau tot timpul "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" si astfel tinand mintea numai la Dumnezeu nu lasau nici mintea sa izvorasca desartaciuni si nici pe diavol sa aiba de ce sa se prinda. Prin aceasta rugaciune neincetata la un moment data mintea o va produce singura si se va ruga mereu neincetat.

Era o povestioara intr-o viata de Sfant (nu mai tin minte care), cand Sfantul respectiv a ajuns la poarta unei cetati in care toti erau foarte pacatosi si erau dedati la pacate de multe feluri si Sfantul respectiv vede ca in toata cetatea era un singur diavol care motaia pe la poarta cetatii neavand ce sa faca, pentru ca oamenii isi devenisera ei insusi proprii diavoli. In schim in pustie unde era cate un om imbunatatit zeci de diavoli ii dadeau tarcoale cautatand diferite ispite cat mai mestesugite ca sa-l poata amagi intr-un fel sau altul.

Adu-ti aminte cum il pizmuia diavolul si pe Iov si cata ura avea impotriva lui si cum il acuza in fata lui Dumnezeu incercand astfel sa obtina dreptul pentru a-l ispiti.