![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#61
|
|||
|
|||
![]()
Li, nu inteleg ce vrei sa-mi spui.
Cum n-am trait/simtit Taina Cununiei? Cred ca n-ai inteles tu problema mea. Eu m-am simtit curata inainte de casatorie si de a trai cu sotul meu, atat in fata lui Dumnezeu, cat si in fata oamenilor. Dupa casatorie si citind predicile parintelui Cleopa si altele, ma simt murdara, pacatoasa. Nu fata de Dumnezeu, care mi-a dat impreuna cu Mama sa Taina Cununiei, ci fata de oameni, de regulile impuse de ei. Si am senzatia ca prin aceste reguli tocmai infirma Taina Cununiei si se amesteca in intimitatea familiei. Taina de iubire sufleteasca si trupeasca vis-a-vis de sotul meu nu are nici un amestec aici. Daca ea s-a schimbat dupa cununie? Greu de spus.Viata este grea si nu poate sa fie totul numai un romantism si o placere. Mai mult nu mai spun. |
#62
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Un copil al nimanui, fara identitate,fara stramosi,un copil al strazii, daca va fi primit in familia Marelui Imparat si Domn si va primi infierea nu va putea niciodata sa-si opreasca lacrimile de fericire si uimire ca el, chiar el, un nenorocit, a avut parte de asa un mare har sa fie primit ca fiu. "Tatal nostru care esti in ceruri"..este cea mai extraordinara rugaciune. Tata.. Tata.. !!! |
#63
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#64
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Stiu la ce te referi,dar cred ca este o ispita care te framanta. Noi respectam precizarile Bisericii si 'legile' scrise si ... nescrise, pentru ca nu ne este greu! Ne putem odihni in Legile Domnului pentru ca stim ca numai asa vom "simti" si vom experimenta prezenta calauzirii divine. Nu le vom simti ca pe niste ingradiri, ca si gratii care ne obliga sa stam departe ca si niste necurati. Biserica a impus aceste legi pentru ca cei nexperimentati sa nu faca abuz.Parintele Arsenie Boca ,in Cararea Imparatiei explica foarte frumos ce este uz si abuz. |
#65
|
|||
|
|||
![]()
NU CRED CA CEI CASATORITI SUNT CONSIDERATI: "PACATOSI/MURDARI"!! de catre Biserica.Poate doar relatiile intime sunt considerate ca o 'placere' la care se poate renunta partial sau total, din prea marea dragoste de Dumnezeu si ca o jertfa pentru acesta dragoste( dar toate cu buna randuiala, dupa varsta si posibilitati)
|
#66
|
||||
|
||||
![]()
Iata ce spune Parintele Arsenie despre acest lucru:
Iată pe nume câteva feluri de patimi prin care oamenii își prăpădesc sămânța și vlaga, aprinși de pofte contra firii: 1. Onania sau malahia; 2. Curvia; 3. Sodomia; 4. Bestialitatea (cu dobitoacele). Iar în căsătoria legitimă: 1. Desfrânarea; 2. Fereala de zămislire; 3. Crima de avort; 4. Preacurvia; 5. Necurăția; 6. Nesocotirea vremurilor oprite; 7. Alte nenumite spurcăciuni. Dar ce-i atunci după fire? Numai și numai zămislirea de prunci. Căsătoria este o Taină din cele șapte, tocmai ca să nu îngăduie într-însa atâta șerpărie de fărădelegi. Cu toate acestea, în zilele noastre trebuie să strigăm amarnic: ,,Ridicați căsătoria din desfrânare, măcar la rânduiala dobitoacelor. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu s-a dat fărădelegilor!”. E așa de greu de înțeles? Dar zic unii: „Noi putem și fără binecuvântarea lui Dumnezeu!” Iertați de întrebare: „Unde?”. Da, pentru cine nu vrea să înțeleagă, nici Dumnezeu n-a avut ce să zică decât aceasta: “Cine este nedrept să nedreptățească mai departe, cine e spurcat să se spurce și mai rău, cine e drept să facă dreptate și mai departe, cine stă sfânt să se sfințească și mai mult. Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” ([COLOR=blue]Apoc.22, 11 - 12).[/COLOR] Și mai zice știința că tot omul vine pe lume cu un anumit număr de celule nervoase. Prin faptele lui cele de desfrânare, pierde un număr mai mic sau mai mare de celule. Și pentru că peste toate fărădelegile atârnă legile, așa atârnă ele și peste viața desfrânatului: faptele sale sunt descrise în sămânța sa, astfel încât copilul este îmbinarea celor doi părinți și a celor patru bunici, a celor opt străbunici și a celor 16 stră-străbunici (aceasta este o moștenirea numai până la al patrulea neam, dar și ceilalți înaintași își dau partea lor de zestre, însă din ce în ce mai mică). Ne putem da seama cât au de ispășit copiii din greșelile părinților! Și ce moștenesc? Forma și întocmirea trupului, precum și numărul de celule nervoase pe care îl aveau părinții când au chemat copilul în lume. De la numărul și sănătatea acestui număr, atârnă multe pentru viața urmașilor. Sau mai pe înțeles, un copil are scrise în sine toate înclinările unui număr mare de părinți, atât cele bune cât și cele rele (jumătate de la cei doi părinți, a patra parte de la cei patru bunici, a opta parte de la cei opt străbunici și așa mai departe). Acum, din toate înclinările acestora, vor veni la arătare mai întâi cele mai puternice, de la părinții cei mai apropiați, dar pot veni la arătare și porniri de la moși-strămoși, atunci când împrejurările din afară sau tocmirea dinăuntru înlesnește să se arate moșteniri îndepărtate. Firea ține la sănătate: de aceea, moștenirii bolnave de la un părinte îi sare în ajutor cu partea sănătoasă de la celălalt, dar neputința o poartă totuși, nearătată, în cojoc. Acestor înclinări să le zicem grâu și neghină. Vom pricepe că în copil se arată și sămânța celui rău, care va trebui să o răbdăm până la seceriș, fiindcă semănătorii, lucrătorii și economii tainelor au mai adormit, încât acum vedem cam multă neghină în țarina aceasta. Iar somnul de care e vorba, e adormirea străjii minții, toropeala în patimile fărădelegilor. Omul vrăjmaș, diavolul, a strecurat în firea omenească, din neam în neam, tot mai multă neghină, sau înclinarea drăcească a fărădelegii. Dar nu numai patima desfrânării omoară grăuncioarele nervoase, ci toate patimile. Mânia aprinsă, durerea peste măsură pentru o dragoste pământească, la câți nu le-a făcut sânge rău și nu i-a pălit guta? Dărâmarea cea mai cumplită însă, vine de la patima beției. Otrava băuturii, pe lângă amorțirea și arderea tuturor nervilor, strică sămânța toată, într-un chip nemaivăzut - după cum mărturisește știința. Dacă cineva cheamă copii la viață în starea aceasta, peste bietul copil atârnă necaz greu, boala îndrăcirii. Căci, oriunde este dărâmare, vine și puterea rea, diavolul, ca la o ispravă a sa și se arată prin chinuirea ce o face copilului nevinovat. Așa se face că vedem nesfârșitul șir de urmași nenorociți: orbi, șchiopi, uscați sau putrezind de vii, alții strâmbi în fel și chip și mai greu decât toate, chinuiți de draci. Iar alții, în ce privește mintea, porniți de mici spre rele, când vor fi mai mari vor azvârli în părinți, în Dumnezeu și vor sfârși năpraznic. Mare dărâmare în firea omenească! Acestea sunt fărădelegile, în chip de om, ce plângând, strigă vinovățiile părinților și aduc mare durere în toate părțile. Iar dacă vreți: singura scăpare sigură este de a nu ajunge aici (există cale care n-are fărădelegi: aceasta este dată de taina cununiei). Aceștia sunt „pruncii născuți din somnul necurat, martori ai nelegiuirilor părinților, dacă stai să cercetezi” ([COLOR=blue]Înțel. 4, 6[/COLOR]). Legea atotputernică ce întoarce faptele oamenilor în brațele lor, o strigă Sfânta Carte în fiecare veac de oameni. “Fiii desfrânaților nu vor avea desăvârșire și sămânța ieșită din patul nelegiuit se va stinge. Că, de vor avea viață lungă, nu vor fi de nici o treabă și bătrânețea lor, la urmă de tot, va fi fără cinste. Iar, de vor muri de timpuriu, vor fi fără mângâiere și fără nădejde vor fi în ziua judecății. Căci neamul celui nedrept are groaznic sfârșit” ([COLOR=blue]Înț. 3, 16-19[/COLOR]). “…Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce mă urăsc pe Mine, până la al 3-lea si al 4-lea neam și mă milostivesc până la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc și păzesc Poruncile Mele” ([COLOR=blue]Ieș. 20, 5 - 6[/COLOR]). Dar milostivirea lui Dumnezeu, care nu de bunăvoie pedepsește și umilește pe fiii oamenilor ([COLOR=blue]Plâng. leremia 3, 3[/COLOR]) aduce în câte unii înclinările bune ale străbunilor și copilul de mic ajunge la deosebirea dintre bine și rău. Despre aceștia zice Dumnezeu: “Dacă un copil care văzând păcatele toate câte a făcut tatăl său, se păzește și nu face nimic asemenea… acest om nu va muri pentru păcatele părinților săi, ci în veci va trăi… pentru că fiul a făcut ceea ce este drept și legiuit și toate legile Mele le-a ținut și le-a împlinit: de aceea va trăi”. ([COLOR=blue]Iez. 18, 14-19; 17, 19[/COLOR]). |
#67
|
||||
|
||||
![]() [ Singura scăpare: Pocăința și ridicarea căsătoriei din desfrânare la înălțimea de Taină ] Iată cât de cât înțeleasă sporirea pustiirii, ce se lucrează în ascuns în firea fiecărui rând [generație] de oameni, care acum, în zilele noastre, s-a arătat în afară cu urgie mare. Căci: “De unde vin războaiele și certurile dintre voi? Nu oare de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?” ([COLOR=blue]Iac. 4, 1).[/COLOR] Cine va opri prăpădul pustiirii? “Fără Mine nu puteți face nimic” zice Domnul ([COLOR=blue]Ioan 15, 5[/COLOR]). Prăpădul pustiirii nu se va opri până nu vor scoate oamenii desfrânarea din inimile lor și până nu vor să știe de Dumnezeu ([COLOR=blue]Osea 4, 1-6[/COLOR]). “Cei ce țin de trup, poftesc pe cele trupești, iar cei ce țin de duh, poftesc cele duhovnicești. Căci pofta cărnii este moarte, iar dorința Duhului este viață și pace. Fiindcă pofta cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune Legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. De aceea cele ce sunt în carne (în curvie) nu pot să placă lui Dumnezeu”. ([COLOR=blue]Rom. 8, 5 - 8[/COLOR]). Cei ce sunt ai lui Hristos, și-au răstignit trupul, împreună cu patimile și cu poftele. „Nu suntem datori trupului ca să trăim după trup. Căci dacă viețuiți potrivit trupului, veți muri, iar dacă ucideți cu Duhul poftele trupului, veți fii vii. Fiindcă toți câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu sunt”. ([COLOR=blue]Rom.8,12-14[/COLOR]). “Căci voința lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră, să vă feriți de desfrânare, ca să știe fiecare dintre voi să stăpânească vasul său în cinstire și în sfințenie, nu în patima poftelor, cum fac necredincioșii, care nu cunosc pe Dumnezeu… căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire” ([COLOR=blue]I Tes. 4, 3-7[/COLOR]). Pe vremea Sfântului Apostol Pavel încă sufla urgie mare, mai ales peste creștini. De aceea mulți își luau de la ei înșiși sfat să se înfrâneze desăvârșit în căsătorie, cu gând să fie gata oricând de Sfânta Împărtășanie și de mărturisirea muceniciei. Sfântul Pavel însă, socotind copiii mugurii căsătoriei, n-a îngăduit înfrânarea desăvârșită decât pentru vremurile de post și rugăciune [COLOR=blue](I Cor. 7, 5).[/COLOR] Socotind însă și „nevoia ceasurilor de față” (urgia vremurilor de atunci) le da sfatul acesta: “Bine este pentru oricine, să fie așa cum se găsește. Legat ești cu femeie, nu căuta desfacere. Dezlegat ești de femeie, nu căuta femeie… Că de acum vremea s-a scurtat. Așa încât cei ce au femei, să fie ca și cum nu ar avea… cei ce cumpără ca și cum n-ar stăpâni și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea. Căci fața acestei lumi trece” ([COLOR=blue]I Cor. 7, 25 - 40[/COLOR]). În zilele acestea mai de pe urmă, când și nouă ni se pare că “de acum vremea s-a scurtat”, cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleștând pe oameni și lucrându-le de zor dărâmarea în întindere și în adâncime. Iar pe de altă parte, preoții vremurilor noastre n-au mai urmărit-o ca păcat și ca atare să o măture afară din Taina lui Dumnezeu, adică din căsătoria creștină. Așa se face că, „lipsind preotului cunoștința legii și bătrânului sfatul” ([COLOR=blue]Iez.7, 26[/COLOR]), oamenii orbecăie în mulțimea neștiinței și a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieții oameni, care dorm liniștiți somnul de primejdie, de bună credință că aceea [desfrânarea între soți] nu-i păcat. Dar fiind rânduit să văd și să ascult mereu durerile oamenilor, care vin de pe urma păcatelor și a lipsei de sfat și ajungând adesea una cu durerea lor, într-o zi, slujind Sfânta Liturghie, rugându-mă ,,pentru Pacea a toată lumea și pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici”, aud deodată în urechea dinlăuntru înfruntarea amarnică: “Nu te ruga de Mine să le dau Pace, roagă-te de oameni să-și schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pace pe Pământ”. Și am înțeles pe urmă multe lucruri… Drept aceea, ascultător Poruncii, trebuie să strig cuvântul Scripturii ca o strigare de alarmă: ,,Dumnezeu vestește acum pe oameni, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască” ([COLOR=blue]Fapte 17, 30[/COLOR]). Adică să vină la viață curată, după învățătura drept măritoare a Bisericii lui Hristos, iar când vremea o va cere, să mărturisească pe Hristos cu prețul vieții, netemându-se de moarte. Altfel, nu se poate ridica o stavilă pustiirii ce se întinde peste bieții oameni. Iar ridicarea stavilei este ridicarea căsătoriei din desfrânare, la înălțimea de Taină, între cele 7 Taine, ca oamenii să nu îngăduie șerpăria fărădelegilor. Iubirea desfrânării îi face pe oameni groși la minte și la obraz și nu înțeleg cinstea. De aceea, mugurii căsătoriei lor , copiii, îi dau pe părinți cu capul de toți pereții și prin purtările lor rele le azvârle cu copite în obraz, iar la rândul lor îndoit vor lua și ei de la copiii lor. Lămurit că lucrurile nu stau bine! Nu fără înțeles „a fost chemat și Iisus la nuntă, cu ucenicii săi” (Ioan 2, 2), ci ca să pricepem că la nuntă se face prima minune dumnezeiască, spre bine. Numai prin tocmirea căsătoriei după Hristos, care este mintea desăvârșit stăpână pe patimi, se pot scoate înclinările rele din fire și să nu mai fie date moștenire (sporită) din neam în neam și să chinuiască pe oameni. Iar viața curată a căsătoriei, după cinstea ei de Taină, este aceasta: 1. Binecuvântată este numai rodirea de copii. Iar tot ce-i în afară de rostul acesta, în privința trupească, este desfrânare și păcat și să nu se mai facă; 2. Vremi îngăduite pentru chemarea copiilor sunt numai zilele între posturi, însă numai dacă soții amândoi sunt învoiți la rostul rodirii de copii; 3. Vremi oprite sunt acestea: a) Cele patru posturi mari; b) Cele trei zile de post pe săptămână (miercuri și vineri, iar luni numai dacă este voință); c) Sărbătorile și zilele sărbătorilor[inclusiv duminica:ziua Domnului și sâmbăta]; d) Vremea necurăției; e) Vremea de slăbiciune sau de boală a unuia din soți; f) Vremile de tulburări și războaie precum și oarecare vreme după acestea, pentru cei ce au luat parte la ele; g) Vremea oprită cu mare asprime este toată vremea sarcinii, precum și vremea alăptării. 4. Cei ce se dovedesc neroditori, să se înțeleagă la petrecerea frățească, evitând păcatul; 5. De la încetarea semnelor femeii, încetează și datoria căsătoriei, a chemării de copii. 6. Urmând așa, nu se mai întâmplă: a) Crime de avort; b) Blestemăția ferelii; c) Fărădelegea desfrânării; d) Și alte spurcăciuni. Iată cu ce rânduială să fie soții de un înțeles. De ce așa? |
#68
|
||||
|
||||
![]() Lămuriri: O căsătorie creștină nu e cu putință decât între creștini convinși. Necredincioșii în Dumnezeu nu pot avea parte de Taina lui Dumnezeu, în care nu cred. Până când cineva e în afara credinței dreptmăritoare, tot ce face e păcat și păcatul îi este lege. Cu necredincioșii nu e cu putință viața curată. Prin răbdarea chinuirii de la ei, pot fi biruiți de Dumnezeu și înviați din moartea în care trăiesc. Căci câtă vreme sunt numai trup, sunt printre morți și când află despre Dumnezeu și suflet, învie din morți și încep pocăința. Ajutați-le, răbdând toate de la ei, dar împotrivindu-vă păcatului, chiar dacă ar fi aceasta o mucenicie neîntreruptă. “Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului ([COLOR=blue]Efes. 5, 22-24; 1 Cor. 11, 3[/COLOR]), dar când capul lui e păcatul și “Dumnezeul lui e stomacul” n-are ce sfat de mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morților duce la moarte; acolo să nu mergeți. De morți să n-aveți frică. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici vouă să nu vă fie teamă. Toată teama să fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o și sfinții. De aceea sunt opriți de la căsătorie: a) Nebunii, îndrăciții, băutorii, slabii de minte și cei cu boli lumești; b) Rudeniile de sânge până la gradul 8 (verii de gradul 4 îi îngăduie pravila bisericească, însă am văzut și la depărtarea aceasta, copii însemnați de păcatul amestecării de sânge și cu sănătatea zdruncinată pentru totdeauna); c) Cei prea deosebiți de vârstă. Depărtarea cea mai mare ce poate fi îngăduită este de 7 ani (maxim 10). Ce trece peste aceștia dovedește patima desfrânării, care se răzbună. Văduvii să ia văduve. d) Vârsta îngăduită pentru fete, de la 18 la 20 de ani, iar pentru băieți spre 25 de ani, adică la o vârstă la care să priceapă pe ce cale merg și cum trebuie să meargă. Și încă ceva: trebuie să se aștepte o vârstă mai mărișoară, ca să se vadă, pe cât e cu putință, toate înclinațiile din cei doi tineri, care numai cu vârsta se arată. Altfel, se mai întâmplă că înainte de căsătorie au o purtare, iar după căsătorie, după oarecare vreme, au alte purtări pentru care bucuros ai fi căutat tovărășia vieții în altă parte. e) Căsătoriile făcute după sfatul sau sila părinților, care socotesc averea - patima lăcomiei - n-au dus la capăt bun; averea toată s-a împrăștiat. f) Cercetați ce purtări au avut părinții, cei 4 bunici, căci așchia nu sare departe de butuc. g) Nu începeți căsătoria cu păcatul, că siliți Taina lui Dumnezeu și-L veți avea împotrivă. Până la Cununia Bisericească, toți sunt datori a avea fecioria nestricată, și fete și băieți. Celui ce crede în Dumnezeu și ține posturile și are duhovnic, îi este cu putință. Celuilalt, nu i-a fost cu putință întâi, nu-i va fi nici pe urmă. De aceea, cei ce robesc la patimi, trebuie să dovedească întâi îndreptarea din toate patimile și să ajungă la credința lucrătoare, apoi să întemeieze căsătorii, căci altfel numai înmulțesc răul în oameni, osândind și pe alții împreună cu ei. [Binecuvântată este numai rodirea de copii] Înainte de Hristos, Tobit a zis cuvântul: “Doamne, iau pe această soră a mea, nu pentru împlinirea poftelor mele, ci o fac cu inimă curată” oiau într-adevăr ca femeie (Tobit 8, 7). Cine în vremea noastră mai crede așa. Căsătoria este numai aprindere de trupuri, iar unde este numai atâta, vine ura și face vrajbă. Nunta este mai mult decât aceasta, este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu. De aceea, numai când cei doi soți sunt uniți cu sufletul în Dumnezeu, dăinuiește și unirea cea trupească și aduce roade după Dumnezeu: copii curați și trăgători spre El. [Vremi oprite chemării copiilor la viață] E oprită vremea posturilor și a sărbătorilor. Întâi e sufletul și Dumnezeu și apoi trupul. Când poartă omul grijă de suflet, iese din pofta trupească, o stinge chiar, ca să poată primi Sfânta Împărtășanie - mâncarea sufletului și de care trebuie să se apropie tot creștinul, măcar de patru ori pe an. Postul e rânduit tocmai spre stingerea poftelor trupului. Câtă vreme omul nu iese din poftă, nu se poate apropia de Dumnezeu. Copiii chemați în sărbători și posturi, toți poartă în ei păcatul părintesc. Așa cum părinții n-au ținut seamă de ziua Domnului, așa nici copiii nu vor ține seama de voia Domnului și de sfatul părinților. E oprită vremea necurăției. În lege, cei ce călcau rânduiala aceasta erau omorâți cu pietre, pentru că pruncul ce se zămislea în necurățenie, la evrei, avea înclinări spre lepră, fiind o țară caldă, iar la noi va avea orice altă înclinare spre putrezirea de viu. E oprită vremea de tulburări, războaie, pentru cei ce iau parte la ele, fiindcă în acestea li se zdruncină nervii și au pornire spre vărsare de sânge. Apoi, mai e știut că pruncul ce se naște, se alătură părintelui slab, ca să țină cumpăna; se înțelege astfel, de ce în rândul de copii ce se nasc după războaie, sunt mai mulți băieți și moștenesc apucăturile războinice ale taților și zdruncinarea lor nervoasă, din vremea când au fost chemați la viață; se mai înțelege de asemenea și de ce copiii aceștia vor face revoluții și vor sfârși cam prost, ca unii ce vor fi mereu în război cu ceilalți oameni. Mai așteaptă puțin, până ce se mai liniștesc nervii și nu mai ai vise tulburătoare, cu spaimă de război. În starea aceasta nu poți chema decât un băiat, care, și din graba ta, poate apuca calea pușcăriei. De ce este oprită toată vremea sarcinii? O dată, pentru că nu mai are rost [copilul nu mai trebuie chemat la viață căci el este este, deja în pântece! ], apoi, pentru că toate simțirile celor doi părinți, mai ales ale mamei, prin care trece în vremea aceea, se întipăresc cu deosebire în mugurele ce s-a plămădit. Deci, iată o mare cheie a lucrurilor: precum au fost purtările și toate simțămintele mamei, în vremea celor nouă luni, așa va fi și moștenirea copilului ce se va naște, pe toată viața sa. Dacă părinții i-au tulburat tocmirea cu fărădelegea desfrânării, aceasta se va întipări într-însul cu tărie mare. Iar când se va naște, până nu ajunge să priceapă, se va juca cu sora de-a mirele și mireasa, și încă de la 7 ani. Mai târziu, va cerca la dobitoace, sau se va deda la curvie cu mâna, pe urmă curvie în regulă, patimi care îi vor omorî milioane de celule nervoase. Și de nu se va întâlni cu cineva care să-i cunoască boala, pe la vârsta căsătoriei va ajunge în doaga nebuniei. Despre sporul la carte nici nu mai vorbesc; patima aceasta le tâmpește mintea, căci începe să se poată face pe la 14 ani, iar dacă nu i se dă de leac, nu lasă pe om să ajungă nicidecum la 70 de ani. Toate patimile slăbesc puterea de împotrivire a sufletului, pustiind și trup și suflet și pierzându-le pe amândouă pentru totdeauna. Cei ce pătimesc de aceasta, întâi să se tămăduiască, apoi să se căsătorească. Doctorii dau sfatul căsătoriei numaidecât, fără să socotească roada bolnavă ce vor chema-o pe lume să se chinuiască, dacă aduc vreo roadă. Prin urmare, înclinările ce le-au avut părinții în timpul sarcinii acelea vor fi conducătoare în toată viața copilului ce se va naște. Acum e vremea cea mai scumpă de a îngriji de purtările viitoare ale copilului, căci acum poți semăna într-înșii înclinările unui sfânt sau apucările unui tâlhar. Să se roge părinții în vremea aceasta, să se împărtășeacă cu Sfintele Taine, să petreacă cu dragoste de Dumnezeu; așa va fi și în viața copilului ce se va naște și nu veți avea bătaie de cap cu el, că nu crede, că nu ascultă și umblă după rele. Întors - știți cum e. Dar și vremea alăptării trebuie ținută curată, că încă e legat de de mamă și de purtările ei. Apoi,nu poate rodi copil nou, pentru că nu-și poate împărți sângele în 3 părți și toate să meargă bine;o parte cu laptele, alta pentru sine și a 3-a pentru cel de pe cale. Dacă sunt mai deși decât îngăduie firea rânduiala aceasta, toți sunt slabi și nu-s de trai. Dar aici se mai înțelege ceva: că pe măsură ce s-a întărit desfrânarea în mădularele oamenilor, a scăzut și puterea lor de apărare împotriva boliior de tot felul, iar căzând în acestea, foarte greu se tămăduiesc, deși mijloacele de vindecare sunt din ce în ce mai bune. Orice desfrânare este o putrezire înceată (ca gunoiul care arde) ce scurtează zilele oamenilor. Luați aminte, că pentru osteneala părinților, după voia lui Dumnezeu, se milostivește spre copii și-i binecuvintează cu daruri, precum însuși a zis: “până la al miilea neam” pentru cei ce-L iubesc pe El. |
#69
|
||||
|
||||
![]() Pravila albă Adică darea pe față a unor lucruri privitoare la căsătorie și în afara ei, dimpreună cu urmările lor, în cea mai mare parte necazuri fără îndreptare - și rânduiala de urmat, pentru cine vrea să creadă și să nu ajungă la acestea.«Erau multe și mari pricinile pentru care trebuia un leac puternic ca acesta. Iată-1, dat la îndemâna tuturor - unora spre bucurie mare, altora spre supărare mare. „Cei ce au păzit cu sfințenie pravila cea sfântă, sfințise-vor și cei ce au învățat-o, vor ști ce să răspundă» ([COLOR=blue]Înț: 6, 10[/COLOR]). |
#70
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Si asta se simte la un moment dat si la nivel emotional, mai ales de catre cei care au fost candva cumva "pe langa" si pe urma au experimentat aceasta schimbare. Dar, repet, este nevoie de doua lucruri: atat binecuvantarea lui Dumnezeu (prin Taina Casatoriei) cat si trairea personala a credintei. Pentru ca multi o au pe prima dar nu o au pe cea de a doua, sau sunt altii care cred ca o au pe a doua (protestantii) dar nu o au pe prima iar lucrurile nu sunt de multe ori ceea ce ar trebui sa fie, chiar daca nu se ajunge neaparat la divort sau chiar au multi copii si "le merge bine" (pentru cei care vad lucrurile din afara). |
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Parintii fara copiii se numesc ... pacatosi ... oare asa o fi? refuz sa cred | paulici | Botezul | 57 | 26.02.2011 00:10:06 |
Sa nu judecam, caci toti suntem pacatosi! | sofronie | Generalitati | 28 | 12.02.2011 20:41:11 |
intrebare pt cei casatoriti | Anna | Nunta | 260 | 05.09.2010 16:27:03 |
Catolicii sunt considerati eretici? | smaranta | Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni | 37 | 29.09.2008 16:00:47 |
TINERI CASATORITI | saccsiv | Nunta | 9 | 14.01.2008 18:15:19 |
|