De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?

[57Li]

În prealabil postat de sophia

Observ ca se poarta dou discutii diferite pe acest fir, dar nu conteaza.
Eu nu vorbeam de barbati, femei si atractia fizica dintre ei, sau adulter.
Vorbeam de relatia trupeasca intre soti.
Unii leaga asta de pericolul de infidelitate, de adulter si de cadere in pacat si ca se tine post trupesc ca sa nu uitam de Dumnezeu.
Eu intreb altceva:
1. De ce nu e voie sa se aibe relatii decat in anumite zile ale saptamanii, fix stabilite?
2. De ce nu e voie sa ai relatii cu sotul/sotia daca te duci a doua zi la biserica? Si nu ai voie acolo anumite lucruri religioase.
Pentru mine asta inseamna ca cei casatoriti sunt considerati pacatosi si murdari.
Si de ce daca ai relatii 1-2 ori pe saptamana, normal si cuminte si in rest iti vezi de rugaciune si viata crestina, inseamna ca uiti de Dumnezeu?

As dori sa spun ceva din experienta mea de viata legat de acest subiect.
Am inceput relatia mea intima cu sotul meu ca o puternica pasiune, chiar distructiva, care a facut ca fiecare sa ne pierdem casnicia anterioara.Casnicia noastra a inceput cu un pacat de moarte, o calcare peste cadavre, care ne-a adus enorm de multa suferinta , incat placerea initiala a devenit o povara incredibila.Oricat de fascinante mi s-au parut sentimentele si trairile, fiind in stare sa-mi dau viata , realmente, pentru fiinta iubita, acesta experienta imi dadea mereu un sentiment de vinovatie, de sovaire si nesiguranta.In adancul fiintei mele nu simteam ca sunt intr-adevar, "sotia' lui,desi fizic si emotional totul era extraordinar.Nici in urma casatoriei civile nu am capatat sentimentul implinirii totale. Apoi... s-a intamplat ceva cu totul nemaipomenit! Domnul, Dumnezeu, in marea Sa mila a facut o minune mare prin Maicuta Sfanta si Sf. Arhanghel Gavril, prin mijlocirea sfintitilor parinti duhovnicesti, ca eu sa descopar ortodoxia. Am avut imensa oportunitate sa pot primi Sf. Taina a Botezului Ortodox in dimineata Sf. Invieri, precum si Sf. Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa in ziua Sf. Imparati Constantin si Elena si viata mea a capatat o cu totul alta turnura si orientare. Nu a fost din mintea sau din calculul meu tot ce s-a intamplat,mult mai tarziu am aflat semnificatia profunda a acestor sarbatori si cum de viata mea a fost marcata in aceste momente cheie ca un semn de aducere aminte( " Va spun aceste lucruri ca atunci cand se vor intampla sa 'credeti' ca Eu sunt").In acest contest,am experimentat trairea intima , cu aceeasi persoana , in aceste doua ipostaze.As dori sa spun ca trairea de dupa cununie a fost o experienta cu totul si cu totul de exceptie, o diferenta ca de la cer la pamant, nu fizic ci sufletesc.Numai cine a trait acesta taina de iubire si simtire poate intelege !
Si ma intreb nedumerita : Ce fel de intrebari sunt acestea? Cand? unde? De ce atunci si de cate ori?
Daca ai fi avut parte de acea atingere binecuvantata, de acea calauzire in Duh si Adevar pentru marea menire de creatori de oameni pentru cer,pentru marea Taina a acestei uniri atat de profunde, dar atat de inalte totusi, toate aceste raspunsuri le-ai fi primit de sus, le-ai fi simtit cu siguranta in adancul fiintei tale si nu ar trebui sa ceri explicatii pe forumuri.

"Adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh nu poate intra in imparatia Mea."
Doamne, te rog, ajut-o pe Sophia sa descopere Marea Taina a Cununiei !!

[Anna]

În prealabil postat de 57Li

As dori sa spun ceva din experienta mea de viata legat de acest subiect.
Am inceput relatia mea intima cu sotul meu ca o puternica pasiune, chiar distructiva, care a facut ca fiecare sa ne pierdem casnicia anterioara.Casnicia noastra a inceput cu un pacat de moarte, o calcare peste cadavre, care ne-a adus enorm de multa suferinta , incat placerea initiala a devenit o povara incredibila.Oricat de fascinante mi s-au parut sentimentele si trairile, fiind in stare sa-mi dau viata , realmente, pentru fiinta iubita, acesta experienta imi dadea mereu un sentiment de vinovatie, de sovaire si nesiguranta.In adancul fiintei mele nu simteam ca sunt intr-adevar, "sotia' lui,desi fizic si emotional totul era extraordinar.Nici in urma casatoriei civile nu am capatat sentimentul implinirii totale. Apoi... s-a intamplat ceva cu totul nemaipomenit! Domnul, Dumnezeu, in marea Sa mila a facut o minune mare prin Maicuta Sfanta si Sf. Arhanghel Gavril, prin mijlocirea sfintitilor parinti duhovnicesti, ca eu sa descopar ortodoxia. Am avut imensa oportunitate sa pot primi Sf. Taina a Botezului Ortodox in dimineata Sf. Invieri, precum si Sf. Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa in ziua Sf. Imparati Constantin si Elena si viata mea a capatat o cu totul alta turnura si orientare. Nu a fost din mintea sau din calculul meu tot ce s-a intamplat,mult mai tarziu am aflat semnificatia profunda a acestor sarbatori si cum de viata mea a fost marcata in aceste momente cheie ca un semn de aducere aminte( " Va spun aceste lucruri ca atunci cand se vor intampla sa 'credeti' ca Eu sunt").In acest contest,am experimentat trairea intima , cu aceeasi persoana , in aceste doua ipostaze.As dori sa spun ca trairea de dupa cununie a fost o experienta cu totul si cu totul de exceptie, o diferenta ca de la cer la pamant, nu fizic ci sufletesc.Numai cine a trait acesta taina de iubire si simtire poate intelege !
Si ma intreb nedumerita : Ce fel de intrebari sunt acestea? Cand? unde? De ce atunci si de cate ori?
Daca ai fi avut parte de acea atingere binecuvantata, de acea calauzire in Duh si Adevar pentru marea menire de creatori de oameni pentru cer,pentru marea Taina a acestei uniri atat de profunde, dar atat de inalte totusi, toate aceste raspunsuri le-ai fi primit de sus, le-ai fi simtit cu siguranta in adancul fiintei tale si nu ar trebui sa ceri explicatii pe forumuri.

"Adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh nu poate intra in imparatia Mea."
Doamne, te rog, ajut-o pe Sophia sa descopere Marea Taina a Cununiei !!

Incredibil!! multumesc pentru marturie, imi da multa speranta. Nu inteleg ce-i cu mine de o tot pierd.

[57Li]

În prealabil postat de Anna

Incredibil!! multumesc pentru marturie, imi da multa speranta. Nu inteleg ce-i cu mine de o tot pierd.

"Cand se va arata "EL", Domnul ( in viata noastra)il vom vedea( cu ochii sufletului) asa cum este",in toata frumusetea si splendoarea Lui, si nimic nu va mai fi la fel.! El ne va invata toate lucrurile prin prezenta si lucrarea Duhului Sau cel Sfant.
Un copil al nimanui, fara identitate,fara stramosi,un copil al strazii, daca va fi primit in familia Marelui Imparat si Domn si va primi infierea nu va putea niciodata sa-si opreasca lacrimile de fericire si uimire ca el, chiar el, un nenorocit, a avut parte de asa un mare har sa fie primit ca fiu.
"Tatal nostru care esti in ceruri"..este cea mai extraordinara rugaciune.
Tata.. Tata.. !!!

[anna21]

În prealabil postat de 57Li

As dori sa spun ceva din experienta mea de viata legat de acest subiect.
Am inceput relatia mea intima cu sotul meu ca o puternica pasiune, chiar distructiva, care a facut ca fiecare sa ne pierdem casnicia anterioara.Casnicia noastra a inceput cu un pacat de moarte, o calcare peste cadavre, care ne-a adus enorm de multa suferinta , incat placerea initiala a devenit o povara incredibila.Oricat de fascinante mi s-au parut sentimentele si trairile, fiind in stare sa-mi dau viata , realmente, pentru fiinta iubita, acesta experienta imi dadea mereu un sentiment de vinovatie, de sovaire si nesiguranta.In adancul fiintei mele nu simteam ca sunt intr-adevar, "sotia' lui,desi fizic si emotional totul era extraordinar.Nici in urma casatoriei civile nu am capatat sentimentul implinirii totale. Apoi... s-a intamplat ceva cu totul nemaipomenit! Domnul, Dumnezeu, in marea Sa mila a facut o minune mare prin Maicuta Sfanta si Sf. Arhanghel Gavril, prin mijlocirea sfintitilor parinti duhovnicesti, ca eu sa descopar ortodoxia. Am avut imensa oportunitate sa pot primi Sf. Taina a Botezului Ortodox in dimineata Sf. Invieri, precum si Sf. Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa in ziua Sf. Imparati Constantin si Elena si viata mea a capatat o cu totul alta turnura si orientare. Nu a fost din mintea sau din calculul meu tot ce s-a intamplat,mult mai tarziu am aflat semnificatia profunda a acestor sarbatori si cum de viata mea a fost marcata in aceste momente cheie ca un semn de aducere aminte( " Va spun aceste lucruri ca atunci cand se vor intampla sa 'credeti' ca Eu sunt").In acest contest,am experimentat trairea intima , cu aceeasi persoana , in aceste doua ipostaze.As dori sa spun ca trairea de dupa cununie a fost o experienta cu totul si cu totul de exceptie, o diferenta ca de la cer la pamant, nu fizic ci sufletesc.Numai cine a trait acesta taina de iubire si simtire poate intelege !
Si ma intreb nedumerita : Ce fel de intrebari sunt acestea? Cand? unde? De ce atunci si de cate ori?
Daca ai fi avut parte de acea atingere binecuvantata, de acea calauzire in Duh si Adevar pentru marea menire de creatori de oameni pentru cer,pentru marea Taina a acestei uniri atat de profunde, dar atat de inalte totusi, toate aceste raspunsuri le-ai fi primit de sus, le-ai fi simtit cu siguranta in adancul fiintei tale si nu ar trebui sa ceri explicatii pe forumuri.

"Adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh nu poate intra in imparatia Mea."
Doamne, te rog, ajut-o pe Sophia sa descopere Marea Taina a Cununiei !!

Ce-ai postat tu aici imi ridica noi intrebari.. Tot ce am citit despre Taina Cununiei presupunea casatoria intre doi credinciosi. Sotul meu este ateu.. dar si-a definit pozitia in timp. Deci se poate vorbi despre asa ceva in casatoria noastra?? (Da, ne-am cununat religios).

[sophia]

Li, nu inteleg ce vrei sa-mi spui.
Cum n-am trait/simtit Taina Cununiei?
Cred ca n-ai inteles tu problema mea.
Eu m-am simtit curata inainte de casatorie si de a trai cu sotul meu, atat in fata lui Dumnezeu, cat si in fata oamenilor.
Dupa casatorie si citind predicile parintelui Cleopa si altele, ma simt murdara, pacatoasa.
Nu fata de Dumnezeu, care mi-a dat impreuna cu Mama sa Taina Cununiei, ci fata de oameni, de regulile impuse de ei. Si am senzatia ca prin aceste reguli tocmai infirma Taina Cununiei si se amesteca in intimitatea familiei.
Taina de iubire sufleteasca si trupeasca vis-a-vis de sotul meu nu are nici un amestec aici. Daca ea s-a schimbat dupa cununie? Greu de spus.Viata este grea si nu poate sa fie totul numai un romantism si o placere.
Mai mult nu mai spun.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Dupa casatorie si citind predicile parintelui Cleopa si altele, ma simt murdara, pacatoasa.
Nu fata de Dumnezeu, care mi-a dat impreuna cu Mama sa Taina Cununiei, ci fata de oameni, de regulile impuse de ei. Si am senzatia ca prin aceste reguli tocmai infirma Taina Cununiei si se amesteca in intimitatea familiei.

Cam asta vroiam si eu sa zic. Ai spuns-o mai bine ca mine si in cuvinte mai putine!

[57Li]

În prealabil postat de sophia

Li, nu inteleg ce vrei sa-mi spui.
Cum n-am trait/simtit Taina Cununiei?
Cred ca n-ai inteles tu problema mea.
Eu m-am simtit curata inainte de casatorie si de a trai cu sotul meu, atat in fata lui Dumnezeu, cat si in fata oamenilor.
Dupa casatorie si citind predicile parintelui Cleopa si altele, ma simt murdara, pacatoasa.
Nu fata de Dumnezeu, care mi-a dat impreuna cu Mama sa Taina Cununiei, ci fata de oameni, de regulile impuse de ei. Si am senzatia ca prin aceste reguli tocmai infirma Taina Cununiei si se amesteca in intimitatea familiei.
Taina de iubire sufleteasca si trupeasca vis-a-vis de sotul meu nu are nici un amestec aici. Daca ea s-a schimbat dupa cununie? Greu de spus.Viata este grea si nu poate sa fie totul numai un romantism si o placere.
Mai mult nu mai spun.

Nu ma refer la romantism si la placere in acceptiunea firii pamantesti,a pasiunii si a trairii animalice ci la acea simtire si unire a celor doi intr-o alta dimensiune decat cea fireasca. Este o unire in trup, dar este, totusi, mult mai mult decat atat .Constientizezi ca celalalt este pentru tine creatia perfectiunii divine. Pana si focul Divin care aprinde lumanarile la Sf. Mormant este altfel decat focul obisnuit.
Stiu la ce te referi,dar cred ca este o ispita care te framanta. Noi respectam precizarile Bisericii si 'legile' scrise si ... nescrise, pentru ca nu ne este greu! Ne putem odihni in Legile Domnului pentru ca stim ca numai asa vom "simti" si vom experimenta prezenta calauzirii divine. Nu le vom simti ca pe niste ingradiri, ca si gratii care ne obliga sa stam departe ca si niste necurati. Biserica a impus aceste legi pentru ca cei nexperimentati sa nu faca abuz.Parintele Arsenie Boca ,in Cararea Imparatiei explica foarte frumos ce este uz si abuz.

[57Li]

NU CRED CA CEI CASATORITI SUNT CONSIDERATI: "PACATOSI/MURDARI"!! de catre Biserica.Poate doar relatiile intime sunt considerate ca o 'placere' la care se poate renunta partial sau total, din prea marea dragoste de Dumnezeu si ca o jertfa pentru acesta dragoste( dar toate cu buna randuiala, dupa varsta si posibilitati)

[patinina34]

Iata ce spune Parintele Arsenie despre acest lucru:

Iată pe nume câteva feluri de patimi prin care oamenii îşi prăpădesc sămânţa şi vlaga, aprinşi de pofte contra firii:
1. Onania sau malahia;
2. Curvia;
3. Sodomia;
4. Bestialitatea (cu dobitoacele).
Iar în căsătoria legitimă:
1. Desfrânarea;
2. Fereala de zămislire;
3. Crima de avort;
4. Preacurvia;
5. Necurăţia;
6. Nesocotirea vremurilor oprite;
7. Alte nenumite spurcăciuni.
Dar ce-i atunci după fire? Numai şi numai zămislirea de prunci.
Căsătoria este o Taină din cele şapte, tocmai ca să nu îngăduie într-însa atâta şerpărie de fărădelegi. Cu toate acestea, în zilele noastre trebuie să strigăm amarnic: ,,Ridicaţi căsătoria din desfrânare, măcar la rânduiala dobitoacelor. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu s-a dat fărădelegilor!”. E aşa de greu de înţeles? Dar zic unii: „Noi putem şi fără binecuvântarea lui Dumnezeu!” Iertaţi de întrebare: „Unde?”. Da, pentru cine nu vrea să înţeleagă, nici Dumnezeu n-a avut ce să zică decât aceasta: “Cine este nedrept să nedreptăţească mai departe, cine e spurcat să se spurce şi mai rău, cine e drept să facă dreptate şi mai departe, cine stă sfânt să se sfinţească şi mai mult. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” ([COLOR=blue]Apoc.22, 11 - 12).[/COLOR]
Şi mai zice ştiinţa că tot omul vine pe lume cu un anumit număr de celule nervoase. Prin faptele lui cele de desfrânare, pierde un număr mai mic sau mai mare de celule. Şi pentru că peste toate fărădelegile atârnă legile, aşa atârnă ele şi peste viaţa desfrânatului: faptele sale sunt descrise în sămânţa sa, astfel încât copilul este îmbinarea celor doi părinţi şi a celor patru bunici, a celor opt străbunici şi a celor 16 stră-străbunici (aceasta este o moştenirea numai până la al patrulea neam, dar şi ceilalţi înaintaşi îşi dau partea lor de zestre, însă din ce în ce mai mică). Ne putem da seama cât au de ispăşit copiii din greşelile părinţilor! Şi ce moştenesc? Forma şi întocmirea trupului, precum şi numărul de celule nervoase pe care îl aveau părinţii când au chemat copilul în lume. De la numărul şi sănătatea acestui număr, atârnă multe pentru viaţa urmaşilor. Sau mai pe înţeles, un copil are scrise în sine toate înclinările unui număr mare de părinţi, atât cele bune cât şi cele rele (jumătate de la cei doi părinţi, a patra parte de la cei patru bunici, a opta parte de la cei opt străbunici şi aşa mai departe).
Acum, din toate înclinările acestora, vor veni la arătare mai întâi cele mai puternice, de la părinţii cei mai apropiaţi, dar pot veni la arătare şi porniri de la moşi-strămoşi, atunci când împrejurările din afară sau tocmirea dinăuntru înlesneşte să se arate moşteniri îndepărtate. Firea ţine la sănătate: de aceea, moştenirii bolnave de la un părinte îi sare în ajutor cu partea sănătoasă de la celălalt, dar neputinţa o poartă totuşi, nearătată, în cojoc.
Acestor înclinări să le zicem grâu şi neghină. Vom pricepe că în copil se arată şi sămânţa celui rău, care va trebui să o răbdăm până la seceriş, fiindcă semănătorii, lucrătorii şi economii tainelor au mai adormit, încât acum vedem cam multă neghină în ţarina aceasta. Iar somnul de care e vorba, e adormirea străjii minţii, toropeala în patimile fărădelegilor. Omul vrăjmaş, diavolul, a strecurat în firea omenească, din neam în neam, tot mai multă neghină, sau înclinarea drăcească a fărădelegii.
Dar nu numai patima desfrânării omoară grăuncioarele nervoase, ci toate patimile. Mânia aprinsă, durerea peste măsură pentru o dragoste pământească, la câţi nu le-a făcut sânge rău şi nu i-a pălit guta? Dărâmarea cea mai cumplită însă, vine de la patima beţiei. Otrava băuturii, pe lângă amorţirea şi arderea tuturor nervilor, strică sămânţa toată, într-un chip nemaivăzut - după cum mărturiseşte ştiinţa. Dacă cineva cheamă copii la viaţă în starea aceasta, peste bietul copil atârnă necaz greu, boala îndrăcirii. Căci, oriunde este dărâmare, vine şi puterea rea, diavolul, ca la o ispravă a sa şi se arată prin chinuirea ce o face copilului nevinovat. Aşa se face că vedem nesfârşitul şir de urmaşi nenorociţi: orbi, şchiopi, uscaţi sau putrezind de vii, alţii strâmbi în fel şi chip şi mai greu decât toate, chinuiţi de draci. Iar alţii, în ce priveşte mintea, porniţi de mici spre rele, când vor fi mai mari vor azvârli în părinţi, în Dumnezeu şi vor sfârşi năpraznic. Mare dărâmare în firea omenească! Acestea sunt fărădelegile, în chip de om, ce plângând, strigă vinovăţiile părinţilor şi aduc mare durere în toate părţile.
Iar dacă vreţi: singura scăpare sigură este de a nu ajunge aici (există cale care n-are fărădelegi: aceasta este dată de taina cununiei). Aceştia sunt „pruncii născuţi din somnul necurat, martori ai nelegiuirilor părinţilor, dacă stai să cercetezi” ([COLOR=blue]Înţel. 4, 6[/COLOR]). Legea atotputernică ce întoarce faptele oamenilor în braţele lor, o strigă Sfânta Carte în fiecare veac de oameni. “Fiii desfrânaţilor nu vor avea desăvârşire şi sămânţa ieşită din patul nelegiuit se va stinge. Că, de vor avea viaţă lungă, nu vor fi de nici o treabă şi bătrâneţea lor, la urmă de tot, va fi fără cinste. Iar, de vor muri de timpuriu, vor fi fără mângâiere şi fără nădejde vor fi în ziua judecăţii. Căci neamul celui nedrept are groaznic sfârşit” ([COLOR=blue]Înţ. 3, 16-19[/COLOR]). “…Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce mă urăsc pe Mine, până la al 3-lea si al 4-lea neam şi mă milostivesc până la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc şi păzesc Poruncile Mele” ([COLOR=blue]Ieş. 20, 5 - 6[/COLOR]).
Dar milostivirea lui Dumnezeu, care nu de bunăvoie pedepseşte şi umileşte pe fiii oamenilor ([COLOR=blue]Plâng. leremia 3, 3[/COLOR]) aduce în câte unii înclinările bune ale străbunilor şi copilul de mic ajunge la deosebirea dintre bine şi rău. Despre aceştia zice Dumnezeu: “Dacă un copil care văzând păcatele toate câte a făcut tatăl său, se păzeşte şi nu face nimic asemenea… acest om nu va muri pentru păcatele părinţilor săi, ci în veci va trăi… pentru că fiul a făcut ceea ce este drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit: de aceea va trăi”. ([COLOR=blue]Iez. 18, 14-19; 17, 19[/COLOR]).

[patinina34]

[ Singura scăpare:
Pocăinţa şi ridicarea căsătoriei din
desfrânare la înălţimea de Taină ]

Iată cât de cât înţeleasă sporirea pustiirii, ce se lucrează în ascuns în firea fiecărui rând [generaţie] de oameni, care acum, în zilele noastre, s-a arătat în afară cu urgie mare. Căci: “De unde vin războaiele şi certurile dintre voi? Nu oare de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?” ([COLOR=blue]Iac. 4, 1).[/COLOR]
Cine va opri prăpădul pustiirii? “Fără Mine nu puteţi face nimic” zice Domnul ([COLOR=blue]Ioan 15, 5[/COLOR]). Prăpădul pustiirii nu se va opri până nu vor scoate oamenii desfrânarea din inimile lor şi până nu vor să ştie de Dumnezeu ([COLOR=blue]Osea 4, 1-6[/COLOR]). “Cei ce ţin de trup, poftesc pe cele trupeşti, iar cei ce ţin de duh, poftesc cele duhovniceşti. Căci pofta cărnii este moarte, iar dorinţa Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune Legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. De aceea cele ce sunt în carne (în curvie) nu pot să placă lui Dumnezeu”. ([COLOR=blue]Rom. 8, 5 - 8[/COLOR]). Cei ce sunt ai lui Hristos, şi-au răstignit trupul, împreună cu patimile şi cu poftele. „Nu suntem datori trupului ca să trăim după trup. Căci dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri, iar dacă ucideţi cu Duhul poftele trupului, veţi fii vii. Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu sunt”. ([COLOR=blue]Rom.8,12-14[/COLOR]).
“Căci voinţa lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră, să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să stăpânească vasul său în cinstire şi în sfinţenie, nu în patima poftelor, cum fac necredincioşii, care nu cunosc pe Dumnezeu… căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire” ([COLOR=blue]I Tes. 4, 3-7[/COLOR]).
Pe vremea Sfântului Apostol Pavel încă sufla urgie mare, mai ales peste creştini. De aceea mulţi îşi luau de la ei înşişi sfat să se înfrâneze desăvârşit în căsătorie, cu gând să fie gata oricând de Sfânta Împărtăşanie şi de mărturisirea muceniciei. Sfântul Pavel însă, socotind copiii mugurii căsătoriei, n-a îngăduit înfrânarea desăvârşită decât pentru vremurile de post şi rugăciune [COLOR=blue](I Cor. 7, 5).[/COLOR] Socotind însă şi „nevoia ceasurilor de faţă” (urgia vremurilor de atunci) le da sfatul acesta: “Bine este pentru oricine, să fie aşa cum se găseşte. Legat eşti cu femeie, nu căuta desfacere. Dezlegat eşti de femeie, nu căuta femeie… Că de acum vremea s-a scurtat. Aşa încât cei ce au femei, să fie ca şi cum nu ar avea… cei ce cumpără ca şi cum n-ar stăpâni şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea. Căci faţa acestei lumi trece” ([COLOR=blue]I Cor. 7, 25 - 40[/COLOR]).
În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare că “de acum vremea s-a scurtat”, cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştând pe oameni şi lucrându­-le de zor dărâmarea în întindere şi în adâncime. Iar pe de altă parte, preoţii vremurilor noastre n-au mai urmărit-o ca păcat şi ca atare să o măture afară din Taina lui Dumnezeu, adică din căsătoria creştină. Aşa se face că, „lipsind preotului cunoştinţa legii şi bătrânului sfatul” ([COLOR=blue]Iez.7, 26[/COLOR]), oamenii orbecăie în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de bună credinţă că aceea [desfrânarea între soţi] nu-i păcat.
Dar fiind rânduit să văd şi să ascult mereu durerile oamenilor, care vin de pe urma păcatelor şi a lipsei de sfat şi ajungând adesea una cu durerea lor, într-o zi, slujind Sfânta Liturghie, rugându-mă ,,pentru Pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici”, aud deodată în urechea dinlăuntru înfruntarea amarnică: “Nu te ruga de Mine să le dau Pace, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pace pe Pământ”.
Şi am înţeles pe urmă multe lucruri… Drept aceea, ascultător Poruncii, trebuie să strig cuvântul Scripturii ca o strigare de alarmă: ,,Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască” ([COLOR=blue]Fapte 17, 30[/COLOR]). Adică să vină la viaţă curată, după învăţătura drept măritoare a Bisericii lui Hristos, iar când vremea o va cere, să mărturisească pe Hristos cu preţul vieţii, netemându-se de moarte. Altfel, nu se poate ridica o stavilă pustiirii ce se întinde peste bieţii oameni. Iar ridicarea stavilei este ridicarea căsătoriei din desfrânare, la înălţimea de Taină, între cele 7 Taine, ca oamenii să nu îngăduie şerpăria fărădelegilor.

Iubirea desfrânării îi face pe oameni groşi la minte şi la obraz şi nu înţeleg cinstea. De aceea, mugurii căsătoriei lor , copiii, îi dau pe părinţi cu capul de toţi pereţii şi prin purtările lor rele le azvârle cu copite în obraz, iar la rândul lor îndoit vor lua şi ei de la copiii lor.
Lămurit că lucrurile nu stau bine!
Nu fără înţeles „a fost chemat şi Iisus la nuntă, cu ucenicii săi” (Ioan 2, 2), ci ca să pricepem că la nuntă se face prima minune dumnezeiască, spre bine. Numai prin tocmirea căsătoriei după Hristos, care este mintea desăvârşit stăpână pe patimi, se pot scoate înclinările rele din fire şi să nu mai fie date moştenire (sporită) din neam în neam şi să chinuiască pe oameni.
Iar viaţa curată a căsătoriei, după cinstea ei de Taină, este aceasta:
1. Binecuvântată este numai rodirea de copii. Iar tot ce-i în afară de rostul acesta, în privinţa trupească, este desfrânare şi păcat şi să nu se mai facă;
2. Vremi îngăduite pentru chemarea copiilor sunt numai zilele între posturi, însă numai dacă soţii amândoi sunt învoiţi la rostul rodirii de copii;
3. Vremi oprite sunt acestea:
a) Cele patru posturi mari;
b) Cele trei zile de post pe săptămână (miercuri şi vineri, iar luni numai dacă este voinţă);
c) Sărbătorile şi zilele sărbătorilor[inclusiv duminica:ziua Domnului şi sâmbăta];
d) Vremea necurăţiei;
e) Vremea de slăbiciune sau de boală a unuia din soţi;
f) Vremile de tulburări şi războaie precum şi oarecare vreme după acestea, pentru cei ce au luat parte la ele;
g) Vremea oprită cu mare asprime este toată vremea sarcinii, precum şi vremea alăptării.
4. Cei ce se dovedesc neroditori, să se înţeleagă la petrecerea frăţească, evitând păcatul;
5. De la încetarea semnelor femeii, încetează şi datoria căsătoriei, a chemării de copii.
6. Urmând aşa, nu se mai întâmplă:
a) Crime de avort;
b) Blestemăţia ferelii;
c) Fărădelegea desfrânării;
d) Şi alte spurcăciuni.
Iată cu ce rânduială să fie soţii de un înţeles. De ce aşa?