Iertarea!

[buncrestin]

În prealabil postat de Anca-Miha

Depinde de ce plangi. Daca iti plangi de mila, nu e de la Dumnezeu. Cand iti plagi pacatele, atunci lacrimile sunt de la Dumnezeu.
Dar, bunule crestin, oare tu nu ai gresit niciodata fata de cineva?!? Cum ti s-ar parea sa fii iertat, dar sa ti se tina minte toate cate ai facut? Cum ti-ar cadea sa ti se aduc aminte de o greseala iar si iar, desi ti-ai cerut iertare si regreti fapta? Toti suntem supusi greselii si toti trebuie sa iertam cu adevarat si pe deplin.Si pe tine trebuie sa te ierti, pentu ca nu poti ierta, si incriminezi la nesfarsit o persoana, care ti-a gresit.

draga mea,ori esti f tanara,ori nu stii despre ce e vb si nu esti bine informata despre suferinta mea.nu am spus niciodata ca sotul meu regreta ca m-a inselat,nu a spus nimeni ca mi-a cerut scuze ,cred ca nici nu ii da prin gand.nu imi plang de mila ci plang pt ca am o depresie din cauza situatia.tocmai ca nu eu sant cea care aduce aminte de greseala lui,el vb mereu in casa cu copii mei de fata despre baietelul facut cu cealalta femeie.oricum se pare ca nu intelegi durerea prin care trece familia mea.eu nu judec pe nimeni doar vreau sa imi treaca rana din suflet.copii mei au dreptul la liniste .fata mea cea mare fiind in clasa a 8 a are nevoie de liniste sa invete pt tezele nationale ,nu trebuie sa treaca prin asa ceva .s-au maturizat mult prea devreme.e multa suferinta pt niste suflete nevinovate. DOAMNE AJUTA.

Da, te rog sa ma ierti; abia dupa ce am postat am vazut ce a raspuns anita si am inteles despre ce e vorba. Suferinta ta e una dintre cele mai rele, te inteleg perfect si iti va trebui multa vointa si ajutor ceresc ca sa treci peste ea; dar de trecut TREBUIE sa treci, altfel viata iti va fi un calvar pana la sfarsitul ei.
Intr-o situatie asemenatoare un preot a dat un sfat si a zis: "Atunci sa-i dam de lucru acelei femei. Citeste Psalmul 3, 30 si 31 zilnic" . Din cate am auzit a ajutat.
Inca odata te rog sa ma ierti.

[ory]

Adevarata suferinta consta in neputinta de-a uita,neputinta care ti-a hranit intr-un mod nemilos depresia de la nivelul sistemului tau nervos.Este foarte greu,este aproape mucenicesc sa ajungi a lupta cu urmarile nervoase ale neuitarii,cu sulitele hidoase ale permanentului;"de ce?"...pana cand iti dai seama ca,adevarata problema nu sta in inselarea si atitudinea celor din jur,ci in subrezirea proprie.
Nu trebuie sa plangi,nici macar nu mai trebuie sa uiti,trebuie doar sa te regasesti pe tine,sa-l iubesti pe Dumnezeu atat cat poate concepe nivelul tau actual.Trebuie sa-ti recapeti puterea de-a trai pentru cei din jur,fiindca sanatatea nu ne faciliteaza doar pe noi,ci ea are marele dar de-a oferi protectie,la randu-ti,celor din jur,de a-i iubi,de-a darui atat de mult.Fara sanatate,mai ales mentala,nu mai suntem nimic,nici iubire si nici ura,suntem doar un ghem de suspinuri rival cu existenta insasi.
Dumnezeu iti cunoaste neputinta,iti cunoaste si iubirea laolalta cu durerea,Dumnezeu face minuni,chiar daca in valtoarea deznadejdii uitam ce-nseamna acestea cu adevarat.
Cioran spunea atat de bine;"Nu poate exista viata decat prin uitare!!!",iar aici se referea la un amplu zbucium dintre uitare,repaos,somn si delasare pamanteana si viceversa acestora.Este complicat si este foarte important.
Sper sa te faci sanatoasa,dar,mai mult decat te pot ajuta cei din jur,o poti face tu insuti,fiindca,de multe ori zbuciumul nestavilit ne este atat de personal,tot astfel si alungarea acestuia cu orice pret.
Nu sunt nici tanara si nici batrana,dar stiu sigur ca cele mai importante lucruri in viata sunt;mintea si inima,fara protejarea acestora,nu putem nici sa traim cum se cuvine,nici sa oferim viata in jurul nostru...nu suntem nimic,ba mai mult decat atat,un nimic care traieste ca-ntro sinucidere lenta.

În prealabil postat de buncrestin

draga mea,ori esti f tanara,ori nu stii despre ce e vb si nu esti bine informata despre suferinta mea.nu am spus niciodata ca sotul meu regreta ca m-a inselat,nu a spus nimeni ca mi-a cerut scuze ,cred ca nici nu ii da prin gand.nu imi plang de mila ci plang pt ca am o depresie din cauza situatia.tocmai ca nu eu sant cea care aduce aminte de greseala lui,el vb mereu in casa cu copii mei de fata despre baietelul facut cu cealalta femeie.oricum se pare ca nu intelegi durerea prin care trece familia mea.eu nu judec pe nimeni doar vreau sa imi treaca rana din suflet.copii mei au dreptul la liniste .fata mea cea mare fiind in clasa a 8 a are nevoie de liniste sa invete pt tezele nationale ,nu trebuie sa treaca prin asa ceva .s-au maturizat mult prea devreme.e multa suferinta pt niste suflete nevinovate. DOAMNE AJUTA.

Draga mea. ai dreptul sa primesti vindecare la rana din sufletul tau. ai dreptul! indiferent ce iti induc ceilalti sau tu. si copiii au nevoie de liniste, dar si tu ai!
jertfa pentru Dumnezeu insemna ca o bani cu inima impacata, cu sufletul linistit, in libertatea sufletului tau. tu stai cu el si inconstientul tau iti spune ca iti meriti suferinta, de aceea nu te infurii pe el, nu iti ceri drepturile!! Dumnezeu nu ne cere sa ne balacim in propriile frustrari. El doreste sa ne traim , sa ne intelegem si sa ne depasim suferinta cu ajutorul Lui. El e singura nadejde a noastra, si a ta, dar tu probabil ca te gandesti (simti, involuntar)ca nici iubirea lui Dumnezeu nu o meriti. ai impresia ca nu meriti nimic. nu e adevarat! suferinta de a iesi din abisul in care te ai cufundat e o cruce extrem de grea, si e vindecatoare. atunci vei putea sa ierti, atunci vei putea sa continui sau nu sa stai cu el. nu ai iertat. iertarea e un lucru extrem de greu, nu merge asa. suferi ingrozitor inauntrul tau dar negi asta. sigur ca ai o depresie, pentru ca esti furioasa pe el. cum poate sa iti faca asa ceva. dar nu te poti gandi la asta, fiindca ai un sentiment de vinovatie pt ca siimti ca il judeci. nu, draga mea, tu trebuie sa constientizezi ce se intampla inauntrul tau. nu mai nega! sotul tau nu are dreptul sa iti faca asta. ai viata ta! sentimentele si emotiile sunt complicate, de cele mai multe ori sunt incarcate de rusine, de vinovatie, asa ca nici nu ai curajul sa le traiesti.
spovedeste te, cauta sfat. cauta sa te apropii ce Cel care a zis: "Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi!" Arunca deznadejdea ta la picioarele Mantuitorului, asa cum te simti, El te ajuta pentru ca El te iubeste, si doreste sa iti vindeci rana. caci cum te poti apropia de El, cum te poti ruga, daca sufletul tau e plin de resentimente si simti ca nu valorezi nimic! e normal sa ai resentimente! sa nu le negi! orice femeie in locul tau ar fi furioasa, s-ar simti abandonata, dispretuita; Dumnezeu nu vrea sa iti ucida sufletul, El vrea sa fim vii, adevarati.
sa ajungi sa plangi pe strada! draga mea, eu te inteleg! si eu am plans pe strada! eu nu sunt in aceeasi situatie, dar ne leaga suferinta asta incredibila. si eu am fost abandonata, dar in alt fel, si eu am fost abuzata, dar in alt fel. si eu simt ca nu am dreptul la nimic. stiu cum e.
ai copii si te gandesti la ei, si ai dreptate, ei nu se pot dezvolta normal in aceasta situatie. nici tu nu le poti oferi iubire, pentru ca esti secatuita, esti deprimata, esti obosita.
ai dreptul la propria ta viata, cu sau fara el, e alegerea ta! sau cu, sau fara, e alegerea ta. da trebuie sa decizi singura, impacata cu tine.
nu il poti controla pe el.
as vrea sa iti trimit o carte pe mail, trimite-mi te rog un mesaj pe privat.
Curaj!
dragii mei, daca aveti alta parere, va rog sa le expuneti. poate gresesc totusi, si nu inteleg exact situatia. sa incercam sa vemin cu cat mai multe sfaturi si idei, ca sa putem sa ajutam cu ceva.
Doamne ajuta!