Sarutul

[icjulian]

În prealabil postat de icjulian

Textul nu este acceptat de Biserica Ortodoxa .

Textul nu este acceptat de Biserica Ortodoxa ca fiind canonic .

[Sinner]

În prealabil postat de Fani71

Nu, teologii si chiar istoricii spun ca e tardiv. Este un text care nu este recunosct de Biserica ca fiind autentic, cu atat mai putin inspirat.

Normal ca nu e recunoscut de biserica. Dar a fost gasit impreuna cu evanghelia dupa Toma, iar asta-i confera ceva autenticitate. Sigur exista urme mari de indoiala, ca si noul testament de altfel, avand in vedere ca autorii nu sunt martori oculari.

[Fani71]

În prealabil postat de Sinner

Normal ca nu e recunoscut de biserica. Dar a fost gasit impreuna cu evanghelia dupa Toma, iar asta-i confera ceva autenticitate. Sigur exista urme mari de indoiala, ca si noul testament de altfel, avand in vedere ca autorii nu sunt martori oculari.

Exista metode critice literare si istorice prin care se poate constata in zilele noastre epoca in care a fost redactat un text si din ce sfera de influenta provine. Acest text nu este apostolic, dupa aceste criterii... Nici ev. dupa Toma.
Nu inseamna ca nu sunt interesante de citit, dar nu sunt texte recunoscute ca fiind autentice.

Pentru evangheliile din NT exista stuudii care au dovedit ca au fost scrise partial de unii apostoli, partial de ucenicii lor.

[Sinner]

Vreau sa vad si eu aceste studii , ca din cate stiu ele au fost scrise intre anii 60 si 100 d.Hr.

[Fani71]

În prealabil postat de Sinner

Vreau sa vad si eu aceste studii , ca din cate stiu ele au fost scrise intre anii 60 si 100 d.Hr.

O sa-ti zic alta data. Dar intre 60 si 100 le-au scris, tocmai, apostolii si ucenicii lor, unde e contradictia? Ca doar au trait atata...

[ory]

Suntem niste oameni crispati,rigizi,fugim de apropierea fata de ceilalti ca de ciuma.Intepenim in priviri acoperite,abia ca ne atingem pentru un salut,discernamantul modern ne-a taiat simtirea aceia care facea un sarut nevinovat si plin de afectiune umana.
Am crescut intr-o familie in care sarutul a fost aproape inexistent,fie el pe obraz sau pe gura,imbratisarea,de asemenea...foarte rara,cat despre cuvantul;"te iubesc",nici nu-mi amintesc de el.Daca noi crestem in aceste conditii,este firesc,ca atunci cand se intrevede o apropiere,un potential sarut,sa-l consideram nepotrivit,ne la locul lui si,in cele din urma pacat.Am observat,intr-adevar ca unii oameni se saruta pe gura,fugitiv,doar dintr-un gest de prietenie,chiar si la persoane de acelasi sex(de regula,femei).Nu-mi place,poate tocmai pentru ca in mintea mea nu pot concepe decat sarutul ca si functie intima si,de ce nu,sexuala...ca un lucru tabu,provenit din inhibarea educatiei familiale si sociale.Si,pana la urma,de ce ar nesocoti omul un sarut intr-atat incat sa i se para musai ca trebuie sa degenereze intr-o activitate sexuala concreta?!Poti avea surpriza sa constati ca sarutul poate insemna mai mult decat sexul.
Abia cand descoperim omul prin sarut intelegand si sustragand sensul fiintei din care face parte,abia atunci simtim ca apartinem unei lumi incontestabila.Sarutul inseamna cu adevarat cunoastere,cum spunea cineva pe-aici,iar fara cunoastere nu ne putem apropia unii de altii,chiar daca inima simte,are nevoie si de palpare.
Daca oamenii nu ar fi atat de crispati,plini de prejudecati si neinfranati,poate ca ar intelege mult mai bine ce-si doresc cu adevarat,fiindca multe din relatiile conjugale ajung dezastruoase prin adulter,din prostie,cand ,doar un sarut,fie el si patimas,abordat si cu oarece ratiune,poate stinge un foc imens in acelasi timp in care poate sa cunoasca o intreaga lume intr-o clipa.Dar,oamenii sunt prosti,sunt necalculati,sunt neinfranati si astfel au tendinta de-a se duce cu totul la fund,facand compromisuri nemeritate...gresind amarnic.

[Fani71]

În prealabil postat de ory

Suntem niste oameni crispati,rigizi,fugim de apropierea fata de ceilalti ca de ciuma.Intepenim in priviri acoperite,abia ca ne atingem pentru un salut,discernamantul modern ne-a taiat simtirea aceia care facea un sarut nevinovat si plin de afectiune umana.
Am crescut intr-o familie in care sarutul a fost aproape inexistent,fie el pe obraz sau pe gura,imbratisarea,de asemenea...foarte rara,cat despre cuvantul;"te iubesc",nici nu-mi amintesc de el.Daca noi crestem in aceste conditii,este firesc,ca atunci cand se intrevede o apropiere,un potential sarut,sa-l consideram nepotrivit,ne la locul lui si,in cele din urma pacat.Am observat,intr-adevar ca unii oameni se saruta pe gura,fugitiv,doar dintr-un gest de prietenie,chiar si la persoane de acelasi sex(de regula,femei).Nu-mi place,poate tocmai pentru ca in mintea mea nu pot concepe decat sarutul ca si functie intima si,de ce nu,sexuala...ca un lucru tabu,provenit din inhibarea educatiei familiale si sociale.Si,pana la urma,de ce ar nesocoti omul un sarut intr-atat incat sa i se para musai ca trebuie sa degenereze intr-o activitate sexuala concreta?!Poti avea surpriza sa constati ca sarutul poate insemna mai mult decat sexul.
Abia cand descoperim omul prin sarut intelegand si sustragand sensul fiintei din care face parte,abia atunci simtim ca apartinem unei lumi incontestabila.Sarutul inseamna cu adevarat cunoastere,cum spunea cineva pe-aici,iar fara cunoastere nu ne putem apropia unii de altii,chiar daca inima simte,are nevoie si de palpare.
Daca oamenii nu ar fi atat de crispati,plini de prejudecati si neinfranati,poate ca ar intelege mult mai bine ce-si doresc cu adevarat,fiindca multe din relatiile conjugale ajung dezastruoase prin adulter,din prostie,cand ,doar un sarut,fie el si patimas,abordat si cu oarece ratiune,poate stinge un foc imens in acelasi timp in care poate sa cunoasca o intreaga lume intr-o clipa.Dar,oamenii sunt prosti,sunt necalculati,sunt neinfranati si astfel au tendinta de-a se duce cu totul la fund,facand compromisuri nemeritate...gresind amarnic.

Ory, scrii foarte frumos!
Vroiam insa sa iti spun mai de mult, ca sa te putem citi mai usor, mi se pare ca nu prea lasi spatii, nici dupa virgule, si nu prea pui paragrafe. Poate problema e a mea, pt ca am niste probleme cu ochii si mi-e greu sa cites ce scrii, ceea ce ma frustreeaza, pentru ca ma intereseaza.

[Traditie1]

Ory, ce spui tu e rodul impresiilor tale. Ti se pare ca ai ajuns sa cunosti ceva, dar oare asa e?

Da, trebuie sa fim rigizi si crispati, în lupta permanenta cu cele mai fine gânduri, emotii, miscari. Timpul de acum nu e timp de odihna ci de lupta. Trebuie sa fugim de apropierea celorlalti, fiindca trebuie sa fim permanent cu Hristos, nu cu oamenii.


Tu spui ca la sarut te atrage tocmai caracterul lui de tabu. Aceea s-ar putea sa fie constiinta care te avertizeaza ca nu e bine ce faci.

Când omul pierde curatia si puritateape care o avea când era copil nu-i mai ramân decât placerile trupesti si nu mai vede dincolo de trup, de aceea si li se pare ca cunoasterea trupeasca e un câstig. Dar oare e? Unde e Dumnezeu în aceasta? Unde e Duhul Sfânt?



Spui ca sarutul face trecerea de la cunoasterea vizuala la una mai profunda, data de aspectul tactil. Ciudata forma de cunoastere. Ce parere ai de faptul ca Parintii spuneau ca trebuie sa ne înfrânam simturile?

Cum putem discerne cine are dreptate, tu sau Parintii? Parintii se straduiau sa se smereasca, considerau mintea lor o inselotoare si se bazau pe insporatia divina. Tu esti increzatoare in propriile impresii, dar daca tot ce ti se pare e fals?

[Traditie1]

Si inca ceva: lumea aceea incontestabila din care descoperi ca faci parte, eu cred ca e destul de contestabila, fiindca nu pare a avea legatura cu Hristos, cu cele vesnice.

Deci este o iluzie, o iluzie puternica dar nimic mai mult.

Pare demodat, dar adevarul e cel scris in Evanghelie, lumea incontestabila e Ierusalimul care se pogoara de sus. Restul sunt iluzii, oricat de adevarate ti s-ar parea.

[claudiu-marius]

În prealabil postat de Traditie1

Ory, ce spui tu e rodul impresiilor tale. Ti se pare ca ai ajuns sa cunosti ceva, dar oare asa e?

Da, trebuie sa fim rigizi si crispati, în lupta permanenta cu cele mai fine gânduri, emotii, miscari. Timpul de acum nu e timp de odihna ci de lupta. Trebuie sa fugim de apropierea celorlalti, fiindca trebuie sa fim permanent cu Hristos, nu cu oamenii.


Tu spui ca la sarut te atrage tocmai caracterul lui de tabu. Aceea s-ar putea sa fie constiinta care te avertizeaza ca nu e bine ce faci.

Când omul pierde curatia si puritateape care o avea când era copil nu-i mai ramân decât placerile trupesti si nu mai vede dincolo de trup, de aceea si li se pare ca cunoasterea trupeasca e un câstig. Dar oare e? Unde e Dumnezeu în aceasta? Unde e Duhul Sfânt?



Spui ca sarutul face trecerea de la cunoasterea vizuala la una mai profunda, data de aspectul tactil. Ciudata forma de cunoastere. Ce parere ai de faptul ca Parintii spuneau ca trebuie sa ne înfrânam simturile?

Cum putem discerne cine are dreptate, tu sau Parintii? Parintii se straduiau sa se smereasca, considerau mintea lor o inselotoare si se bazau pe insporatia divina. Tu esti increzatoare in propriile impresii, dar daca tot ce ti se pare e fals?

Si ce ai vrut sa spui cu asta?ca sarutul e pacat ?ca daca oameni se saruta si se apropie unul de celalalt duc lipsa de inspiratie divina??a ajuns mai important ce zic unii parinti decat ceea ce a zis Hristos sau ce? ma voi ati luat-o razna???OMUL AFOST CREAT PENTRU COMUNIUNE!!!! CEA MAI GREA SUFERINTA TI-O CREAZA SINGURATATEA!!! CAND IN JUR TOTUL E PUSTIU CAND NU I PE CINE SA IUBESTI SI EXISTENA ITI E IMPOSIBILA ACEASTA E NEFIREASCA ACEASTA E URMAREA PACATULUI NU SARUTUL!!!Nu azis oare Dumnezeu 'Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra' si 'Nu e bine sa fie omul singur sa-i facem ajutor potrivit pt el 'Facere 2,18si asa a facut femeia di n coasta barbatului???Parintele Staniloae spunea ca"fara existenta unei iubiri desavarsite si vesice nu se poate explica iubirea din lume" si tu indrugi acolo ca omultrebuie sa fie crispat si rigid .asta insemna egoism .Sarutul e o forma de iubire de comuniune cu cei dragi cu cel pe care il iubesti ,transmit emotii care nu le poti oferii altfel.Ceea ce e pacate istictul animalc care il au multi si traiesc pt a pacatuii dorinta carnii e pacat cum spunea Sf Ap pavel la Romani 8,6"Dorinta carnii este moarte"Calugarii sun cei care au ales si au jurat sa fie in afara lumii de aceea aceasta stare se numeste chipul cel ingeresc nu oamenii ei sunt cei ce trbuie sa stea in izolare si permanenta rugacine .NU te face tu mai mare ca dumnezeu di ceruri care a creat toate bune SI LE-A CREAT BUNE EL ESTE ATOTSTIUTOR SI NU TU EL ESTE CEL CARE DA INTRAREA IN RAI SI NU TU IAR INTRAREA IN RAI O PRIMESTE CEL CE ARE DRAGOSTE NU RIGIDU SI INSENSIBILUL.Iar infranarea simturilor este sa nu pacatuiesti sa nu traiesti pt pacat sa nu ajungi de la starea naturala la cea impotriva firii ori sarutul nu e impotrifa firi insa rigiditatea da crisparea da lipsa emotiilor frumoase de comuniune itre oameni da!